ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7421/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 iulie 2003, reclamanta L.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 5704/4493 din 7 iulie 2003, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel București, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1397 din 18 septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre, care să aibă în vedere că reclamanta s-a refugiat în România, împreună cu familia, la 24 martie 1944, în loc de 24 martie 1994. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 4, 8, 9 și 10 și art. 304 1 C. proc.

civ., susținând în esență că se impunea respingerea acțiunii, reclamanta neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în raport cu probele administrate. Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii, cetățeanul român care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, prin aceea că a fost strămutat în altă localitate, decât aceea de domiciliu. Reclamanta, la 24 martie 1944, a trebuit să părăsească localitatea de domiciliu din Basarabia și să se refugieze împreună cu familia, la Amara, județul Râmnicu Sărat, din motive de persecuție etnică, exercitată de autoritățile vremelnic instalate în Basarabia.

Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și a interpretat judicios prevederile legale aplicabile, reclamanta părăsind localitatea de domiciliu și refugiindu-se din motive de persecuție etnică, din teritoriile românești vremelnic ocupate. Așa fiind, recursul declarat de pârâtă este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1397 din 18 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2004.