ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 292/2005

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 6998 din 17

septembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ, a admis recursul declarat de reclamanta Ș.C., împotriva

sentinței civile nr. 40 din 15 ianuarie 2004, a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ, pe care a casat-o.

Rejudecând în fond pricina, a admis

acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului

București, a anulat hotărârea nr. 8144/467 din 26 septembrie 2003, emisă de

pârâtă pe care a obligat-o să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1

lit. g) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 28 iulie 1941 - 23 august 1944,

reținând, în esență, că din probele administrate la fond și cele depuse, ca

acte noi în recurs, s-a făcut dovada că reclamanta a fost evacuată din locuința

sa, în perioada reținută.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare, Casa de Pensii a municipiului București, invocând

dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea contestației se

susține, pe de o parte, că instanța, prin decizia atacată, a încălcat

atribuțiile puterii judecătorești, subrogându-se competenței Comisiei de

aplicare a Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii a municipiului

București, încălcând, astfel, dispozițiile acesteia, ale Codului de procedură

civilă și a legii de organizare judecătorească.

Pe de altă parte, se susține că

instanța de recurs a admis recursul declarat de reclamantă, considerându-l, în

mod eronat, fondat, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

În plus, se arată că, deși în speță

nu se poate reține că instanța de fond nu a fost alcătuită potrivit

dispozițiile legale, totuși prin decizia dată, instanța de recurs a casat

sentința atacată, dar nu a procedat la retrimiterea dosarului, spre rejudecare,

la prima instanță.

Contestația în anulare formulată în

cauză urmează a fi respinsă, pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 317 C. proc. civ.,

invocat de contestatoare, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație

în anulare pentru motivele arătate la alin. (1) pct. 1 și 2, precum și la alin.

(2) al aceluiași articol și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe

calea apelului sau recursului.

De altfel, instanța de recurs a procedat

corect rejudecând pricina pe fond și nu și-a încălcat competența, ci a făcut

aplicarea art. 14 din Legea nr. 29/1990.

Hotărârile instanțelor de recurs mai

pot fi atacate cu contestație în anulare, și în condițiile prevăzute de art. 318

C. proc. civ. (neinvocat de contestatoare).

Așadar, textele de lege prevăd

expres și limitativ, situațiile în care se poate utiliza calea extraordinară de

atac, de retractare a contestației în anulare.

Cum în cauză se constată că motivele

invocate de contestatoare nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 317

și 318 C. proc. civ., contestația în anulare formulată de Casa de Pensii a municipiului

București, urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de Casa de Pensii a municipiului București, împotriva deciziei civile nr. 6998

din 17 septembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2005.