ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 638/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 638/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 47 din 22 martie

2000, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul lt.

(rez.) P.A. la:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.

(pct. 1 rechizitoriu);

- 5 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pe timp de 2 ani,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

ultim C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 C. pen. și

art. 76 alin. (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în modalitatea, prevăzută de art. 215

alin. (3) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 33 –

art. 34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C.

pen. pe timp de 2 ani.

Pe perioada indicată de art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată

arestul preventiv de 5 zile.

A admis acțiunile civile exercitate

de părțile civile și a obligat pe inculpat la plata următoarelor sume,

reprezentând despăgubiri civile astfel:

- către partea civilă SC Z. SA

Podari din com. Podari, jud. Dolj a sumei de 13.843.730 lei plus dobânzile

legale aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la acoperirea

integrală a prejudiciului;

- către partea civilă SC C. SA

Craiova, str. Siloz a sumei de 71.930.357 lei plus dobânzile legale aferente de

la rămânerea definitivă a hotărârii și până la acoperirea integrală a

prejudiciului;

- către partea civilă SC A.E. SRL

Craiova a cart. Craiovița Nouă, jud. Dolj a sumei de 36.000.000 lei plus

dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la

acoperirea integrală a prejudiciului.

A anulat fila C.E.C. seria A

019-00024936 din 28 aprilie 1998 emisă în favoarea SC Z. SA Podari, jud. Dolj;

filele C.E.C. seriile A 019 nr. 00024937 din 29 aprilie 1998, A 019 nr.

00024938 din 30 aprilie 1998, A 019 nr. 00024939 din 30 aprilie 1998 emise în

favoarea SC C. SA Craiova, biletul la ordin din 16 mai 1998 cu termen scadent

la 27 mai 1998 emis în favoarea SC A.E. SRL Craiova.

A obligat inculpatului la 1.500.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că inculpatul, administrator unic al SC J.C. SRL în

perioada aprilie – mai 1998 a indus în eroare, cu prilejul achiziționării unor

mari cantități de zahăr și orez, 3 societăți comerciale, achitând facturile de

livrare cu file cec emise de B.I.R., sucursala Craiova, Gară și un bilet la

ordin, știind că pentru încasarea sumelor respective nu are în cont acoperirea

necesară, de altfel, inculpatul aflându-se în interdicție bancară.

Starea de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, factura nr.

10012319 din 28 aprilie 1998 emisă de SC Z. SA Podari, fila C.E.C. seria

A01900024936 din 28 aprilie 1998, factura nr. 4725556 din 29 aprilie 1998, factura

nr. 4725567 din 30 aprilie 1998, factura nr. 4725569 din 30 aprilie 1998 emise

de SC C. SA Craiova, filele cec seria A01900024937 din 29 aprilie 1998 seria

A01900024938 din 30 aprilie 1998, seria A01900024939 din 30 aprilie 1998 emise

de înv. P.A., factura nr. 0359274 din 16 mai 1998 emise de SC A.E. SRL Craiova.

Biletul la ordin emis de înv. P.A., la data de 16 mai 1998, refuzul B.I.R.,

sucursala Craiova-Gară, adresa nr. A1539 din 21 septembrie 1998 a B.I.R.,

sucursala Craiova – Gară, fișa cont-client SC J.C. SRL în perioada 20 aprilie

1998 – 20 mai 1998 și declarațiile învinuitului.

În cursul urmăririi penale,

inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, dar a arătat că nu a

avut intenția să înșele părțile vătămate, considerând că putea emite file cec

și bilete la ordin, chiar dacă se afla în interdicție bancară.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial

București, criticând sentința pentru greșita reținere a circumstanțelor

atenuante în favoarea inculpatului și inculpatul P.A., solicitând în principal,

achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea

încadrării juridice a infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., în

cea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., și aplicarea unei pedepse sub

minimul special și cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Curtea Militară de Apel, prin

decizia nr. 104 din 24 octombrie 2001 a admis apelurile declarate și a

desființat sentința, în sensul că:

A admis apelul Parchetului Militar

de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București declarat împotriva

sentinței nr. 47 din 22 martie 2000, pronunțată de Tribunalului Militar

Teritorial București.

A admis apelul declarat de

inculpatul lt. (r) P.A. împotriva aceleiași sentințe.

A desființat sentința după cum

urmează:

A descontopit pedepsele de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (2) C. pen., de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzută de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pe timp de 2 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. ultim C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C.

pen. și pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune în modalitatea, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor

art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., cu privire la pedeapsa de 5 ani

închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C.

pen., pe timp de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. ultim

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de

art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza

acestui articol a condamnat pe inculpatul lt. (r) P.A. la 5 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit.

b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pe timp de

2 ani.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul P.A. pentru motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 14 și 17

1

C. proc. pen., solicitând, în principal,

achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, întrucât, pe

de o parte lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii,

respectiv intenția, iar pe de altă parte, greșita calificare a infracțiunii de

înșelăciune în concurs, întrucât fără a se reține și infracțiunea de fals nu

poate exista concursul, iar în subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepselor

aplicate, apreciind că nu s-a dat o justă eficacitate circumstanțelor

atenuante.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta:

Examinând decizia atacată, în baza

lucrărilor și a materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte

constată că, sub aspectul încadrării juridice a pedepselor săvârșite de către

inculpat, cât și a răspunderii penale a acestuia, atât instanța de fond, cât și

cea de apel au stabilit o corectă situație de fapt, reținând vinovăția acestuia

și pe cale de consecință au dat o încadrare juridică corespunzătoare.

Astfel, din probe rezultă că

reprezentanții celor 3 societăți comerciale, dacă ar fi știut că inculpatul se

afla în interdicție bancară, pentru lipsă de disponibil financiar nu ar fi

încheiat cu acesta nici o tranzacție.

Apărarea inculpatului, în sensul că

nu a avut intenția să inducă în eroare părțile civile și că nu cunoștea că nu

are dreptul să emită file cec, e infirmată chiar de declarația sa și de

semnătura acestuia de pe somația de interdicție bancară prin care i se aduce la

cunoștință că nu mai are voie să emită file cec.

Nu poate fi primită nici apărarea

inculpatului conform căreia greșit i s-ar fi aplicat regula concursului de

infracțiuni, câtă vreme nu i-a fost reținută și infracțiunea de fals, întrucât

din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a avut o rezoluție

infracțională unică a acțiunilor succesive săvârșite, astfel încât cele 3 fapte

de înșelăciune constituie o pluralitate de infracțiuni, fiind săvârșite în

condițiile concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

Este irelevant că nu a fost reținută

în sarcina inculpatului și infracțiunea de fals, de vreme ce aplicarea

dispozițiilor art. 33 C. pen., e atrasă de pluralitatea infracțiunilor de

înșelăciune.

În ceea ce privește individualizarea

pedepselor, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 52 C. pen. și a

art. 72 din același cod, privind scopul pedepsei.

Față de poziția procesuală a

inculpatului, care a recunoscut faptele, a avut o conduită bună înainte de

săvârșirea infracțiunilor, nu are antecedente penale, a achitat integral

prejudiciul cauzat SC C. SA în sumă de 72.000.000 lei, conform chitanțelor și

SC A.E. SRL în cuantum de 36.000.000 lei, conform recipisei de consemnare, are

în întreținere un copil minor, în vârstă de 5 ani și care suferă de o

infirmitate a aparatului cardio-vascular, Înalta Curte apreciază că o sancțiune

de 3 ani cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata termenului de

încercare de 8 ani, corespunde scopului educativ – preventiv al pedepsei avut

în vedere de legiuitor.

Având în vedere considerentele

arătate și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., recursul fiind fondat, Înalta Curte urmează a-l admite conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) din același cod, și a dispune conform dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.A. împotriva deciziei nr. 104 din 24 octombrie 2001 a Curții

Militare de Apel.

Casează decizia atacată, numai cu

privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată pentru infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și a art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă,

de 5 ani închisoare, în pedepsele componente, astfel:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C.

pen.;

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod;

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.

Modifică pedeapsa privativă de

libertate aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în sensul că prin reținerea art. 74 lit.

b) C. pen. (circumstanță reală), o reduce de la 5 ani închisoare la 3 ani

închisoare, cu menținerea pedepsei complementare a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2

ani.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen.

În baza art. 86

1

C. pen.,

dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului

de încercare de 8 ani.

În baza art. 86

3

C. pen.,

pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri

de supraveghere:

a) se va prezenta în prima zi de

marți a fiecărei luni la organul de poliție din raza domiciliului său;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica

schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură

a-i putea fi controlate mijloacele de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra

consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada executată prin arest preventiv.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2004.