ÎCCJ, Decizia nr. 55/2005

ÎCCJ, Decizia nr. 55/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 47 din 22

martie 2000, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul

locotenent rez. P.A. la:

- 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.;

- 5 ani închisoare și interzicerea

timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. ultim, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 74 și art. 76 alin. (2) din același cod;

- 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.

În baza art. 33 și 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani

închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit.

a) - c) C. pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească următoarele sume, cu titlu de despăgubiri:

- părții civile SC Z. SA

Podari, suma de 13.843.730 lei și dobânzile legale aferente acestei sume, de la

rămânerea definitivă a hotărârii, până la acoperirea integrală a prejudiciului;

- părții civile SC C. SA

Craiova, suma de 71.930.357 lei și dobânzile legale aferente acestei sume, de

la rămânerea definitivă a hotărârii, până la acoperirea integrală a

prejudiciului;

- părții civile SC A.E. SRL

Craiova, suma de 36.000.000 lei și dobânzile legale aferente acestei sume, de

la rămânerea definitivă a hotărârii, până la acoperirea integrală a

prejudiciului.

S-a dispus anularea filelor

CEC seria A 019 - 00024936 din 28 aprilie 1998, seria A 019 - 00024937 din 29

aprilie 1998, seria A 019 - 00024938 din 30 aprilie 1998 și seria A 019 -

00024939 din 30 aprilie 1998, precum și a biletului la ordin din 16 mai 1998,

emis în favoarea SC A.E. SRL Craiova.

S-a reținut că inculpatul P.A.,

ofițer în cadrul U.M. 01748 Craiova, cu gradul de locotenent, a devenit la 11

februarie 1997, administrator și asociat unic al SC J.C. SRL.

În urma contului deschis la

sucursala Craiova - Gară a B.I.R., inculpatul a obținut, la data de 6 aprilie

1998, un carnet cu 25 file CEC, dobândind calitatea de „trăgător” în

raporturile sale cu această instituție bancară.

După primirea carnetului,

inculpatul locotenent P.A. a folosit mai multe file CEC din acesta, pentru

achitarea contravalorii unor mărfuri achiziționate de SC J.C. SRL, de la

diverse firme, după cum urmează:

1998 a emis fila CEC seria A 019 - 00024936, pentru achitarea sumei de

17.987.680 lei, cu care a achiziționat o cantitate de zahăr de la SC Z. SA Podari, deși la acea dată avea disponibil în cont numai 431.443 lei;

1998 a emis fila CEC seria A 019 - 00024937, pentru achitarea sumei de

13.200.000 lei, cu care a achiziționat zahăr de la SC C. SA Craiova, deși avea disponibil în cont numai 431.443 lei;

1998 a emis filele CEC seria A 019 - 00024938 și seria A 019 - 00024939, pentru

achitarea a două sume de câte 44.250.000 lei, cu care achiziționase alte

cantități de zahăr, tot de la SC C. SA Craiova, deși avea disponibil în cont

numai 9372 lei;

emis un bilet la ordin, scadent la 27 mai 1998, pentru achitarea sumei de

36.000.000 lei, cu care a achiziționat 9 tone orez de la SC A.E. SRL Craiova, deși nu avea disponibilul necesar în cont, astfel că la termenul scadent,

sucursala Craiova - Gară a B.I.R. a refuzat să facă plata.

SC Z. SA Podari și SC C. SA

Craiova și-au recuperat o parte din pagube, astfel că prima societate a rămas

prejudiciată cu suma de 13.843.730 lei, iar a doua societate cu 71.930.357 lei.

SC A.E. SRL Craiova a rămas prejudiciată

cu întreaga sumă de 36.000.000 lei, menționată în biletul la ordin dat de

inculpat în momentul livrării mărfii.

Împotriva sentinței au

declarat apel, procurorul și inculpatul, ambele apeluri fiind admise prin

decizia nr. 104 din 24 octombrie 2001, a Curții Militare de Apel.

Ca urmare, sentința a fost

desființată în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen.,

cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. ultim, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., și al schimbării încadrării juridice, din această

infracțiune, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art.

41 alin. (2) din același cod, pentru care inculpatul a fost condamnat la 5 ani

închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit.

a) - c) C. pen.

Făcându-se aplicarea art. 33

lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită această pedeapsă, cu

celelalte două pedepse stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a

drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen.

S-a motivat că în raport cu

prevederile art. 146 C. pen., modificat prin O.U.G. nr. 207/2000, potrivit

cărora prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai

mare de 1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, se

impune schimbarea încadrării juridice, din art. 215 alin. ultim, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din

același cod.

S-a relevat că față de

perseverența infracțională a inculpatului, concretizată în pluralitatea de

infracțiuni pe care le-a săvârșit, nu se justifică reținerea de circumstanțe

atenuante în favoarea sa.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva acestei decizii.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, prin decizia nr. 638 din 3 februarie 2004, a admis

recursul inculpatului și, casând decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa

privativă de libertate ce i s-a stabilit pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a redus această pedeapsă, la

3 ani închisoare, cu menținerea pedepsei complementare a interzicerii

drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe timp de 2 ani.

Recontopindu-se pedepsele,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și

interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C.

pen.

Făcându-se aplicarea art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata

termenului de încercare de 8 ani, cu indicarea măsurilor de supraveghere,

prevăzute de art. 86

3

din același cod, cărora inculpatul se va

supune.

S-a motivat că față de

atitudinea sinceră manifestată de inculpat în cursul procesului penal, de

conduita sa anterioară bună, de achitarea integrală, între timp, a sumelor

datorate firmelor păgubite, precum și de împrejurarea că are un copil suferind

de o infirmitate gravă a aparatului cardio-vascular, se impune aprecierea că

reducerea sancțiunii privative de libertate, la 3 ani închisoare, cu

suspendarea executării sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 8

ani, ar corespunde scopului educativ-preventiv al pedepsei avut în vedere de

legiuitor.

Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs

în anulare împotriva acestei ultime decizii, invocând cazul de casare prevăzut

în art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza a II-a C. proc. pen.

S-a susținut, în esență, că

instanța de recurs, contopind cele trei pedepse stabilite, dintre care una de 4

ani închisoare, în pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care a considerat-o cea mai

grea, a făcut o aplicare a pedepsei în alte limite, decât cele prevăzute de

lege.

S-a mai învederat că au fost

încălcate și prevederile art. 86

1

alin. (2) C. pen., potrivit

cărora, în cazul concursului de infracțiuni, suspendarea executării pedepsei

poate fi acordată numai dacă pedeapsa rezultantă aplicată este închisoarea de

cel mult 3 ani.

Recursul în anulare este

întemeiat, în sensul celor ce urmează.

În adevăr, din examinarea

actelor dosarului rezultă că în urma desființării în parte a sentinței, în

apel, inculpatul a rămas condamnat la 5 ani închisoare și interzicerea timp de

2 ani a drepturilor prevăzută în art. 64 lit. a) - c) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

215 alin. (2) din același cod, precum și la 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen., pedepse care au fost

contopite în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea timp de

2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În urma admiterii recursului

inculpatului și a descontopirii pedepselor, reducând, din cele trei pedepse

privative de libertate menționate, pe aceea de 5 ani închisoare, la 3 ani

închisoare, instanța de recurs nu a observat, la recontopirea pedepselor, că

una dintre ele este de 4 ani închisoare, astfel că a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care a considerat-o cea mai grea,

precum și interzicerea timp de 2 ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit.

a) - c) C. pen.

Procedând astfel, instanța

de recurs a aplicat pedeapsa rezultantă, de executat, în alte limite decât cele

prevăzute de lege, deoarece a contravenit dispoziției din art. 34 alin. (1) lit.

b) C. pen., potrivit căreia, atunci „când s-au stabilit numai pedepse cu

închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la

maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga

un spor de până la 5 ani”.

Pe de altă parte, față de

minimul de 3 ani închisoare, prevăzut de art. 215 alin. (4) C. pen., cu

referire la alin. (2) din același articol, se constată că nu se justifică

reținerea de circumstanțe atenuante în vederea reducerii de la 5 ani, la 3 ani

închisoare, a pedepsei privative de libertate stabilite pentru infracțiunea

sancționată prin acele texte de lege, aprecierile făcute prin considerentele

deciziei în legătură cu împrejurările favorabile inculpatului fiind, însă,

susceptibile de a fi luate în considerare la examinarea modului de

individualizare, sub aspectul luării măsurii de suspendare a executării

pedepsei sub supraveghere.

O atare măsură nu poate fi

dispusă, însă, cât timp una dintre pedepsele stabilite, pentru infracțiunile

aflate în concurs real, ce s-au reținut în sarcina inculpatului, este de 4 ani

închisoare, pentru că s-ar contraveni prevederilor art. 86

1

alin.

(2) C. pen.

Dar, dacă se are în vedere

valoarea vădit mai mică a sumei ce a făcut obiectul infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. (36.000.000 lei), decât aceea a sumei totale

care a făcut obiectul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (101.700.000 lei), concomitent cu

împrejurările favorabile inculpatului la care s-a făcut referire prin decizia

instanței de recurs, se constată că pentru realizarea unei individualizări

juste a sancțiunii penale în cauza de față, se impune ca și pedeapsa de 4 ani

închisoare să fie redusă la 3 ani închisoare.

Ca urmare, apreciindu-se că

este cazul ca prin recontopirea pedepselor, să se dispună ca inculpatul să

execute, în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa

privativă de libertate de 3 ani închisoare, fără a se mai adăuga un spor, se

constată că prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

alin. (2) C. pen.,

în ceea ce privește modalitatea de executare a acestei pedepse, s-ar da

eficiență corespunzătoare criteriilor de individualizare a sancțiunii penale în

cauza de față.

În adevăr, măsura

suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului total de

încercare de 8 ani, este pe deplin justificată în speță, deoarece, așa cum s-a

relevat și prin considerentele deciziei instanței de recurs, inculpatul a avut

o atitudine sinceră în cursul procesului penal, conduita lui anterioară a fost

bună, a acoperit pagubele produse, iar lăsarea sa în libertate se impune pentru

a putea să acorde copilului său infirm, îngrijirile necesare.

Așa fiind, în raport cu

considerentele ce preced, se constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt

supuse cazurilor de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 14

și pct. 17

1

teza a II-a C. proc. pen.

În consecință, se impune

admiterea recursului în anulare și casarea celor trei hotărâri pronunțate în

cauză, referitor la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit.

b) C. pen., în cazul infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., precum și la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (3) din același cod.

Ca urmare a casării

hotărârilor sub aspectele menționate, se va înlătura aplicarea art. 74 lit. b) C.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. și,

recontopindu-se pedepsele, se va dispune suspendarea executării pedepsei, sub

supraveghere, în conformitate cu prevederile art. 86

1

alin. (2) din

același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Casează sentința nr. 47 din

22 martie 2000, a Tribunalului Militar Teritorial, decizia nr. 104 din 24

octombrie 2001, a Curții Militare de Apel și decizia nr. 638 din 3 februarie

2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind pe inculpatul P.A., numai

referitor la reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) C.

pen., în cazul infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., precum și la pedeapsa stabilită pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) din același cod.

Înlătură aplicarea

dispozițiilor art. 74 lit. b) C. pen., în cazul infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 33 lit.

a) și a art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă, în

pedepsele componente.

Modifică pedeapsa de 4 ani

închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (3) C. pen., în sensul că o reduce la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă, cu pedeapsa de 3 ani

închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.

(2) C. pen., precum și cu pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea timp de

2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) și c) din același cod,

stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani

închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

alin.

(2) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub

supraveghere, pe durata termenului total de încercare de 8 ani, urmând ca

inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere menționate în decizia nr. 638

din 3 februarie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2005.