ÎCCJ, Decizia nr. 55/2005

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 47 din 22 martie 2000, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul locotenent rez. P.A. la: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.; - 5 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. ultim, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 74 și art. 76 alin. (2) din același cod; - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.

În baza art. 33 și 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească următoarele sume, cu titlu de despăgubiri: - părții civile SC Z. SA Podari, suma de 13.843.730 lei și dobânzile legale aferente acestei sume, de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la acoperirea integrală a prejudiciului; - părții civile SC C. SA Craiova, suma de 71.930.357 lei și dobânzile legale aferente acestei sume, de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la acoperirea integrală a prejudiciului; - părții civile SC A.E. SRL Craiova, suma de 36.000.000 lei și dobânzile legale aferente acestei sume, de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la acoperirea integrală a prejudiciului.

S-a dispus anularea filelor CEC seria A 019 - 00024936 din 28 aprilie 1998, seria A 019 - 00024937 din 29 aprilie 1998, seria A 019 - 00024938 din 30 aprilie 1998 și seria A 019 - 00024939 din 30 aprilie 1998, precum și a biletului la ordin din 16 mai 1998, emis în favoarea SC A.E. SRL Craiova. S-a reținut că inculpatul P.A., ofițer în cadrul U.M. 01748 Craiova, cu gradul de locotenent, a devenit la 11 februarie 1997, administrator și asociat unic al SC J.C. SRL. În urma contului deschis la sucursala Craiova - Gară a B.I.R., inculpatul a obținut, la data de 6 aprilie 1998, un carnet cu 25 file CEC, dobândind calitatea de „trăgător” în raporturile sale cu această instituție bancară. După primirea carnetului, inculpatul locotenent P.A.

a folosit mai multe file CEC din acesta, pentru achitarea contravalorii unor mărfuri achiziționate de SC J.C.

SRL, de la diverse firme, după cum urmează: 1. La data de 28 aprilie 1998 a emis fila CEC seria A 019 - 00024936, pentru achitarea sumei de 17.987.680 lei, cu care a achiziționat o cantitate de zahăr de la SC Z. SA Podari, deși la acea dată avea disponibil în cont numai 431.443 lei; 2. La data de 29 aprilie 1998 a emis fila CEC seria A 019 - 00024937, pentru achitarea sumei de 13.200.000 lei, cu care a achiziționat zahăr de la SC C. SA Craiova, deși avea disponibil în cont numai 431.443 lei; 3. La data de 30 aprilie 1998 a emis filele CEC seria A 019 - 00024938 și seria A 019 - 00024939, pentru achitarea a două sume de câte 44.250.000 lei, cu care achiziționase alte cantități de zahăr, tot de la SC C. SA Craiova, deși avea disponibil în cont numai 9372 lei; 4. La data de 16 mai 1998 a emis un bilet la ordin, scadent la 27 mai 1998, pentru achitarea sumei de 36.000.000 lei, cu care a achiziționat 9 tone orez de la SC A.E.

SRL Craiova, deși nu avea disponibilul necesar în cont, astfel că la termenul scadent, sucursala Craiova - Gară a B.I.R. a refuzat să facă plata. SC Z. SA Podari și SC C. SA Craiova și-au recuperat o parte din pagube, astfel că prima societate a rămas prejudiciată cu suma de 13.843.730 lei, iar a doua societate cu 71.930.357 lei. SC A.E. SRL Craiova a rămas prejudiciată cu întreaga sumă de 36.000.000 lei, menționată în biletul la ordin dat de inculpat în momentul livrării mărfii. Împotriva sentinței au declarat apel, procurorul și inculpatul, ambele apeluri fiind admise prin decizia nr. 104 din 24 octombrie 2001, a Curții Militare de Apel.

Ca urmare, sentința a fost desființată în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. ultim, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și al schimbării încadrării juridice, din această infracțiune, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, pentru care inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen. Făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită această pedeapsă, cu celelalte două pedepse stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen.

S-a motivat că în raport cu prevederile art. 146 C. pen., modificat prin O.U.G. nr. 207/2000, potrivit cărora prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, se impune schimbarea încadrării juridice, din art. 215 alin. ultim, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. S-a relevat că față de perseverența infracțională a inculpatului, concretizată în pluralitatea de infracțiuni pe care le-a săvârșit, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa. Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei decizii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 638 din 3 februarie 2004, a admis recursul inculpatului și, casând decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate ce i s-a stabilit pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a redus această pedeapsă, la 3 ani închisoare, cu menținerea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe timp de 2 ani. Recontopindu-se pedepsele, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen. Făcându-se aplicarea art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 8 ani, cu indicarea măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 86 3 din același cod, cărora inculpatul se va supune.

S-a motivat că față de atitudinea sinceră manifestată de inculpat în cursul procesului penal, de conduita sa anterioară bună, de achitarea integrală, între timp, a sumelor datorate firmelor păgubite, precum și de împrejurarea că are un copil suferind de o infirmitate gravă a aparatului cardio-vascular, se impune aprecierea că reducerea sancțiunii privative de libertate, la 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 8 ani, ar corespunde scopului educativ-preventiv al pedepsei avut în vedere de legiuitor. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acestei ultime decizii, invocând cazul de casare prevăzut în art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza a II-a C. proc.

pen. S-a susținut, în esență, că instanța de recurs, contopind cele trei pedepse stabilite, dintre care una de 4 ani închisoare, în pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care a considerat-o cea mai grea, a făcut o aplicare a pedepsei în alte limite, decât cele prevăzute de lege. S-a mai învederat că au fost încălcate și prevederile art. 86 1 alin. (2) C. pen., potrivit cărora, în cazul concursului de infracțiuni, suspendarea executării pedepsei poate fi acordată numai dacă pedeapsa rezultantă aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani. Recursul în anulare este întemeiat, în sensul celor ce urmează.

În adevăr, din examinarea actelor dosarului rezultă că în urma desființării în parte a sentinței, în apel, inculpatul a rămas condamnat la 5 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzută în art. 64 lit. a) - c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) din același cod, precum și la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen., pedepse care au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În urma admiterii recursului inculpatului și a descontopirii pedepselor, reducând, din cele trei pedepse privative de libertate menționate, pe aceea de 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare, instanța de recurs nu a observat, la recontopirea pedepselor, că una dintre ele este de 4 ani închisoare, astfel că a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care a considerat-o cea mai grea, precum și interzicerea timp de 2 ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen. Procedând astfel, instanța de recurs a aplicat pedeapsa rezultantă, de executat, în alte limite decât cele prevăzute de lege, deoarece a contravenit dispoziției din art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., potrivit căreia, atunci „când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani”.

Pe de altă parte, față de minimul de 3 ani închisoare, prevăzut de art. 215 alin. (4) C. pen., cu referire la alin. (2) din același articol, se constată că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în vederea reducerii de la 5 ani, la 3 ani închisoare, a pedepsei privative de libertate stabilite pentru infracțiunea sancționată prin acele texte de lege, aprecierile făcute prin considerentele deciziei în legătură cu împrejurările favorabile inculpatului fiind, însă, susceptibile de a fi luate în considerare la examinarea modului de individualizare, sub aspectul luării măsurii de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere. O atare măsură nu poate fi dispusă, însă, cât timp una dintre pedepsele stabilite, pentru infracțiunile aflate în concurs real, ce s-au reținut în sarcina inculpatului, este de 4 ani închisoare, pentru că s-ar contraveni prevederilor art. 86 1 alin. (2) C. pen.

Dar, dacă se are în vedere valoarea vădit mai mică a sumei ce a făcut obiectul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. (36.000.000 lei), decât aceea a sumei totale care a făcut obiectul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (101.700.000 lei), concomitent cu împrejurările favorabile inculpatului la care s-a făcut referire prin decizia instanței de recurs, se constată că pentru realizarea unei individualizări juste a sancțiunii penale în cauza de față, se impune ca și pedeapsa de 4 ani închisoare să fie redusă la 3 ani închisoare.

Ca urmare, apreciindu-se că este cazul ca prin recontopirea pedepselor, să se dispună ca inculpatul să execute, în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa privativă de libertate de 3 ani închisoare, fără a se mai adăuga un spor, se constată că prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 alin. (2) C. pen., în ceea ce privește modalitatea de executare a acestei pedepse, s-ar da eficiență corespunzătoare criteriilor de individualizare a sancțiunii penale în cauza de față. În adevăr, măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului total de încercare de 8 ani, este pe deplin justificată în speță, deoarece, așa cum s-a relevat și prin considerentele deciziei instanței de recurs, inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, conduita lui anterioară a fost bună, a acoperit pagubele produse, iar lăsarea sa în libertate se impune pentru a putea să acorde copilului său infirm, îngrijirile necesare.

Așa fiind, în raport cu considerentele ce preced, se constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt supuse cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și pct. 17 1 teza a II-a C. proc. pen. În consecință, se impune admiterea recursului în anulare și casarea celor trei hotărâri pronunțate în cauză, referitor la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen., în cazul infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) din același cod. Ca urmare a casării hotărârilor sub aspectele menționate, se va înlătura aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.

și, recontopindu-se pedepsele, se va dispune suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, în conformitate cu prevederile art. 86 1 alin. (2) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Casează sentința nr. 47 din 22 martie 2000, a Tribunalului Militar Teritorial, decizia nr. 104 din 24 octombrie 2001, a Curții Militare de Apel și decizia nr. 638 din 3 februarie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind pe inculpatul P.A., numai referitor la reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen., în cazul infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și la pedeapsa stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) din același cod. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. b) C. pen., în cazul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă, în pedepsele componente. Modifică pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., în sensul că o reduce la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., precum și cu pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) și c) din același cod, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 86 1 alin. (2) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere, pe durata termenului total de încercare de 8 ani, urmând ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere menționate în decizia nr. 638 din 3 februarie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2005.