ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3897/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 506 din 27

noiembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat inculpații:

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C.

pen., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută

și pedepsită de art. 26 și art. 27, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4) și (5) și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei și s-a computat

detenția preventivă la zi.

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C.

pen.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen.,

s-a contopit pedeapsa aplicată în cauza de față cu pedeapsa de 3 ani

închisoare, aplicată aceleiași inculpate prin sentința penală nr. 358 din 10

februarie 1999 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin neapelare,

pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 290 C. pen., urmând ca inculpata să

execute pedeapsa cea mai grea, 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

S-a dedus perioada executată, în

temeiul mandatului de executare privind pedeapsa de 3 ani închisoare, de la 10

ianuarie 2002, la zi.

S-a anulat mandatul emis de

Judecătoria Ploiești, urmând a se emite un nou mandat, după rămânerea

definitivă a sentinței pronunțate în cauza de față.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C.

pen., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5), cu art. 41 alin. (2) și art. 37 lit.

a) C. pen.

În temeiul art. 61 alin. (1) C.

pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru un rest

de 370 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 358/1999 a Judecătoriei Ploiești, definitivă

prin neapelare, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și fals în acte

sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2) și (3) și

art. 290, cu art. 33 lit. a) C. pen., rest ce a fost contopit cu pedeapsa

aplicată în cauza de față, astfel că inculpatul va executa în final o pedeapsă

de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a), b), c) și e) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C.

pen., i s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complimentară a degradării

militare, precum și dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În latura civilă, s-a constatat

acoperit în parte prejudiciul cauzat părții civile SC C.M. SA Buzău și au mai

fost obligați inculpații, în solidar, între ei și solidar și cu partea

responsabilă civilmente SC T.D. SRL Ploiești să mai plătească 649.853.621 lei,

din care 121.725.915 lei penalități de întârziere; s-a constatat acoperit în

parte prin restituire, prejudiciul cauzat părții civile SC A. SRL București și

au mai fost obligați inculpații, tot în solidar, la 686.850.458 lei, din care

158.400.000 lei penalități de întârziere.

De asemenea, au mai fost obligați,

în aceeași modalitate, inculpații și cu partea responsabilă civilmente la

684.170.216 lei despăgubiri către partea civilă SC A. SRL Ploiești.

S-a dispus comunicarea

dispozitivului sentinței, conform art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990,

republicată, la Registrul Comerțului Prahova.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Inculpații U.R. și M.T., soți,

împreună cu S.E.G., sora ultimei, au conceput un plan pentru înșelarea mai

multor societăți comerciale. Astfel, folosindu-se de S.C. T.D. SRL înființată în

luna ianuarie 1992, cu asociat unic U.M.T. și apoi S.E.G. căreia i-au fost

cesionate acțiunile, cei trei inculpați în perioada noiembrie 2001 – ianuarie

2002 au achiziționat diverse mărfuri de la 3 societăți comerciale, pentru care

au emis file C.E.C. fără acoperire. În două din aceste situații, inculpații au

achitat sume infime în raport cu valoarea mărfurilor facturate, tocmai pentru a

câștiga o minimă încredere din partea partenerilor de afaceri.

Când aceștia solicitau plata,

intervenea inculpata S.E.G. care promitea onorarea obligațiilor contractuale și

chiar emitea bilete la ordin de asemenea, fără acoperire.

Inculpații au achiziționat, cu 3

facturi, bandă zincată de la S.C. C.M. SRL Buzău în valoare totală de

746.937.189 lei pentru care s-au emis file C.E.C. și bilete la ordin fără a

avea disponibil bănesc, achitându-se suma de 90.000.000 lei în numerar.

În baza unui alt contract de

colaborare încheiat între SC A. SRL București și SC T.D. SRL Ploiești, prima

societate a livrat societății reprezentată de inculpații U.R. și U.M.T. produse

siderurgice cu două facturi în valoare totală de 548.450.458 lei din care s-a

achitat cu numerar suma de 30.000.000 lei, pentru restul, adică 518.450.458 lei

emițându-se filă C.E.C. refuzată la plată din lipsă de disponibil în cont.

În perioada 3 – 5 octombrie 2001 SC

A. SRL Ploiești a livrat cu două facturi produse petroliere către SC T.D. SRL

Ploiești în valoare totală de 724.170.216 lei pentru care s-a lăsat garanție o

filă C.E.C. pentru suma de 1.500.000.000 lei ștampilată și semnată de inculpata

U.M.T.

Probele administrate au relevat că

inculpații vindeau apoi mărfurile altor societăți comerciale, iar banii

încasați îi foloseau în interes personal.

Prin decizia penală nr. 123 din 12

martie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile

formulate de inculpatele S.E.G. și U.M.T. împotriva sentinței penale nr. 506/27

noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova.

Ele au solicitat în principal

achitarea, considerând că în relațiile contractuale soldate cu prejudicierea

celor trei societăți comerciale au fost de bună credință, doar blocajul

financiar determinând imposibilitatea achitării mărfurilor achiziționate.

Al doilea motiv are în vedere

încadrarea juridică a faptei, cele două inculpate nefiind de acord cu reținerea

unui prejudiciu total a peste 2 miliarde lei, care atrage incidența

dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen. Or, din cuprinsul dosarului rezultă că

prejudiciul reținut în sarcina lor a fost artificial, mărit prin adăugarea

penalităților de întârziere.

În fine, în subsidiar, ele au

solicitat redozarea pedepselor aplicate pe care le consideră prea aspre în

raport de faptele comise și persoana fiecărei inculpate.

Nemulțumite de această decizie,

ambele inculpate au formulat recurs pe care l-au înaintat Curții Supreme de

Justiție, secția penală.

Recursurile declarate sunt

întemeiate și urmează a fi admise ca atare.

Într-adevăr reținerea art. 215 alin.

(5) C. pen., are în vedere prejudiciu penal mai mare de două miliarde lei

pentru fiecare inculpat.

Nici urmărirea penală și nici

instanțele nu s-au preocupat de stabilirea certă a prejudiciului penal în cauza

de față. În apel, instanța a respins acest motiv reținând că „încadrarea

juridică este corectă, deoarece prejudiciul depășește pragul de două miliarde lei,

așa încât, nu poate fi vorba de o greșeală a instanței de fond, privind acest

aspect”.

Or, din cererile de constituire de

parte civilă rezultă că s-au calculat penalități de întârziere, acestea

excedând prejudiciului penal, în raport de care se face încadrarea juridică și

se aplică pedeapsa.

În această situație, în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., pentru că

inculpatele au solicitat în mod expres înlăturarea dispozițiilor art. 215 alin.

(5) C. pen., considerând că prejudiciul cauzat prin fapta lor este sub două

miliarde lei.

Urmează ca în fond, după casare,

instanța să stabilească cu certitudine prejudiciul penal cauzat de inculpați,

în raport de care se va face încadrarea juridică a faptelor comise.

Primul motiv invocat (art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.) greșita condamnare a inculpatelor, solicitându-se

achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., urmează a fi respins.

Probele administrate în cauză relevă

în mod evident că inculpații au acționat concordant pentru punerea în aplicare

a unui plan de înșelare a celor trei societăți comerciale, cunoscând că nu are

disponibil în cont pentru a achita contravaloarea mărfurilor achiziționate.

De altfel ei au vândut ulterior aceste

produse însușindu-și sumele rezultate din aceste vânzări.

În temeiul art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., urmează ca efectele recursurilor declarate de

inculpatele S.E.G. și U.M.T. să fie extinse și cu privire la inculpatul U.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpatele S.E.G. și U.M.T. împotriva deciziei penale nr. 123 din 12 martie

2003 a Curții de Apel Ploiești și extinde efectele acestora și cu privire la

inculpatul U.R.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 506 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova și trimite

cauza, pentru rejudecare, la prima instanță, Tribunalul Prahova.

Prelungește arestarea preventivă a

inculpatei S.E.G. cu 30 de zile, respectiv până la 19 octombrie 2003, inclusiv.

Constată că inculpata U.M.T. este

arestată în altă cauză.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie2003.