ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3897/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 506 din 27 noiembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat inculpații: 1. S.E.G. la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 26 și art. 27, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei și s-a computat detenția preventivă la zi. 2. U.M.T. la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauza de față cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată aceleiași inculpate prin sentința penală nr. 358 din 10 februarie 1999 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin neapelare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 290 C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. S-a dedus perioada executată, în temeiul mandatului de executare privind pedeapsa de 3 ani închisoare, de la 10 ianuarie 2002, la zi. S-a anulat mandatul emis de Judecătoria Ploiești, urmând a se emite un nou mandat, după rămânerea definitivă a sentinței pronunțate în cauza de față.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. 3. U.R. la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5), cu art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru un rest de 370 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 358/1999 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și fals în acte sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2) și (3) și art. 290, cu art. 33 lit. a) C. pen., rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauza de față, astfel că inculpatul va executa în final o pedeapsă de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complimentară a degradării militare, precum și dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În latura civilă, s-a constatat acoperit în parte prejudiciul cauzat părții civile SC C.M. SA Buzău și au mai fost obligați inculpații, în solidar, între ei și solidar și cu partea responsabilă civilmente SC T.D. SRL Ploiești să mai plătească 649.853.621 lei, din care 121.725.915 lei penalități de întârziere; s-a constatat acoperit în parte prin restituire, prejudiciul cauzat părții civile SC A. SRL București și au mai fost obligați inculpații, tot în solidar, la 686.850.458 lei, din care 158.400.000 lei penalități de întârziere. De asemenea, au mai fost obligați, în aceeași modalitate, inculpații și cu partea responsabilă civilmente la 684.170.216 lei despăgubiri către partea civilă SC A. SRL Ploiești.

S-a dispus comunicarea dispozitivului sentinței, conform art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, republicată, la Registrul Comerțului Prahova. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Inculpații U.R. și M.T., soți, împreună cu S.E.G., sora ultimei, au conceput un plan pentru înșelarea mai multor societăți comerciale. Astfel, folosindu-se de S.C. T.D. SRL înființată în luna ianuarie 1992, cu asociat unic U.M.T. și apoi S.E.G. căreia i-au fost cesionate acțiunile, cei trei inculpați în perioada noiembrie 2001 – ianuarie 2002 au achiziționat diverse mărfuri de la 3 societăți comerciale, pentru care au emis file C.E.C.

fără acoperire. În două din aceste situații, inculpații au achitat sume infime în raport cu valoarea mărfurilor facturate, tocmai pentru a câștiga o minimă încredere din partea partenerilor de afaceri. Când aceștia solicitau plata, intervenea inculpata S.E.G. care promitea onorarea obligațiilor contractuale și chiar emitea bilete la ordin de asemenea, fără acoperire. Inculpații au achiziționat, cu 3 facturi, bandă zincată de la S.C. C.M. SRL Buzău în valoare totală de 746.937.189 lei pentru care s-au emis file C.E.C. și bilete la ordin fără a avea disponibil bănesc, achitându-se suma de 90.000.000 lei în numerar. În baza unui alt contract de colaborare încheiat între SC A. SRL București și SC T.D.

SRL Ploiești, prima societate a livrat societății reprezentată de inculpații U.R. și U.M.T. produse siderurgice cu două facturi în valoare totală de 548.450.458 lei din care s-a achitat cu numerar suma de 30.000.000 lei, pentru restul, adică 518.450.458 lei emițându-se filă C.E.C. refuzată la plată din lipsă de disponibil în cont. În perioada 3 – 5 octombrie 2001 SC A. SRL Ploiești a livrat cu două facturi produse petroliere către SC T.D. SRL Ploiești în valoare totală de 724.170.216 lei pentru care s-a lăsat garanție o filă C.E.C. pentru suma de 1.500.000.000 lei ștampilată și semnată de inculpata U.M.T. Probele administrate au relevat că inculpații vindeau apoi mărfurile altor societăți comerciale, iar banii încasați îi foloseau în interes personal.

Prin decizia penală nr. 123 din 12 martie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatele S.E.G. și U.M.T. împotriva sentinței penale nr. 506/27 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova. Ele au solicitat în principal achitarea, considerând că în relațiile contractuale soldate cu prejudicierea celor trei societăți comerciale au fost de bună credință, doar blocajul financiar determinând imposibilitatea achitării mărfurilor achiziționate. Al doilea motiv are în vedere încadrarea juridică a faptei, cele două inculpate nefiind de acord cu reținerea unui prejudiciu total a peste 2 miliarde lei, care atrage incidența dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen. Or, din cuprinsul dosarului rezultă că prejudiciul reținut în sarcina lor a fost artificial, mărit prin adăugarea penalităților de întârziere.

În fine, în subsidiar, ele au solicitat redozarea pedepselor aplicate pe care le consideră prea aspre în raport de faptele comise și persoana fiecărei inculpate. Nemulțumite de această decizie, ambele inculpate au formulat recurs pe care l-au înaintat Curții Supreme de Justiție, secția penală. Recursurile declarate sunt întemeiate și urmează a fi admise ca atare. Într-adevăr reținerea art. 215 alin. (5) C. pen., are în vedere prejudiciu penal mai mare de două miliarde lei pentru fiecare inculpat. Nici urmărirea penală și nici instanțele nu s-au preocupat de stabilirea certă a prejudiciului penal în cauza de față. În apel, instanța a respins acest motiv reținând că „încadrarea juridică este corectă, deoarece prejudiciul depășește pragul de două miliarde lei, așa încât, nu poate fi vorba de o greșeală a instanței de fond, privind acest aspect”.

Or, din cererile de constituire de parte civilă rezultă că s-au calculat penalități de întârziere, acestea excedând prejudiciului penal, în raport de care se face încadrarea juridică și se aplică pedeapsa. În această situație, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., pentru că inculpatele au solicitat în mod expres înlăturarea dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen., considerând că prejudiciul cauzat prin fapta lor este sub două miliarde lei. Urmează ca în fond, după casare, instanța să stabilească cu certitudine prejudiciul penal cauzat de inculpați, în raport de care se va face încadrarea juridică a faptelor comise. Primul motiv invocat (art. 385 9 pct. 12 C. proc.

pen.) greșita condamnare a inculpatelor, solicitându-se achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., urmează a fi respins. Probele administrate în cauză relevă în mod evident că inculpații au acționat concordant pentru punerea în aplicare a unui plan de înșelare a celor trei societăți comerciale, cunoscând că nu are disponibil în cont pentru a achita contravaloarea mărfurilor achiziționate. De altfel ei au vândut ulterior aceste produse însușindu-și sumele rezultate din aceste vânzări. În temeiul art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., urmează ca efectele recursurilor declarate de inculpatele S.E.G. și U.M.T. să fie extinse și cu privire la inculpatul U.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpatele S.E.G. și U.M.T. împotriva deciziei penale nr. 123 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești și extinde efectele acestora și cu privire la inculpatul U.R. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 506 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova și trimite cauza, pentru rejudecare, la prima instanță, Tribunalul Prahova. Prelungește arestarea preventivă a inculpatei S.E.G. cu 30 de zile, respectiv până la 19 octombrie 2003, inclusiv. Constată că inculpata U.M.T. este arestată în altă cauză. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie2003.