ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 615/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 23 februarie 1999, S.C. „W.T.C.M.R.” S.A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând, în temeiul art. 19 din Decretul nr. 167/1958 și art. 103 C. proc. civ., repunerea în termen pentru a putea cere pe cale judecătorească anularea H.G. nr. 1353/1990, conform căreia din eroare, sediul S.C. “B.R”. S.A. este același cu cel al S.C. „B.B”. Popești – Leordeni. Reclamanta a arătat în motivarea cererii de repunere în termen că este acționar principal al S.C. “B.R”. S.A. în baza contractului de vânzare – cumpărare acțiuni încheiat cu Fondul Proprietății de Stat, nr. 633/1998, achitat integral la data de 28 decembrie 1998 și că, ulterior achiziționării pachetului majoritar de acțiuni, în ianuarie 1999, preluând societatea, a constatat că în același sediu se afla S.C.

“B.B”. Popești – Leordeni S.A., care și-a justificat prezența în imobil invocând H.G. nr. 1353/1990. Prin întâmpinarea formulată la data de 19 martie 1999, Guvernul României a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, al cărei nume nu figurează în anexa actului administrativ în litigiu, cea a lipsei procedurii administrative prealabile și excepția tardivității acțiunii. Referitor la acest ultim aspect, pârâtul a arătat că nu se justifică repunerea în termen, reclamanta neprecizând motivele care au împiedicat-o să introducă acțiunea în termen, precum și data la care acestea au încetat. La data de 22 martie 1999, a formulat cerere de intervenție în interes propriu S.C.

“B.B”. Popești – Leordeni S.A. arătând că își are sediul în sectorul 5, același cu cel al S.C. “B.R”. S.A., conform H.G. 1353/1990. Aceeași societate a depus și întâmpinare, invocând prescrierea dreptului la acțiune și formulând apărări de fond. Prin sentința civilă nr. 720/8 iunie 1999, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei plângerii prealabile și a admis excepția tardivității, dispunând respingerea acțiunii ca tardiv formulată. De asemenea, instanța a respins și cererea de intervenție în interes propriu. Recursurile declarate de reclamantă și de intervenientă în interes propriu au fost admise de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 3533/30 noiembrie 2000 a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca litigiul să se desfășoare și în contradictoriu cu S.C.

“B.R”. S.A., al cărei acționar principal este S.C. „W.T.C.M.R.” S.A. și ale cărei interese erau apărate prin acțiune. Separat, la data de 16 decembrie 1999 reclamantele S.C. „W.T.C.M.R.” S.A. și S.C. “B.R”. S.A. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, S.C. “B.B”. Popești – Leordeni S.A. , S.C. “U.” S.A., S.C. “B.B”. Chitila S.A. și Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, solicitând rectificarea H.G. nr. 1353/1990, dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 15/1990. În motivarea cererii, reclamantele au învederat că din eroare, sediul S.C. “B.R”. S.A. este același cu al pârâtelor S.C. “B.B”. Popești – Leordeni S.A. , S.C. “U.” S.A., acestor două societăți comerciale care nu existau înainte de 1989 atribuindu-li-se patrimoniul productiv al reclamantei.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că S.C. “B.B”. Popești – Leordeni S.A. a fost realizată din fondurile de investiții ale fostei Întreprinderi de “B.R”., iar la scindarea celor două societăți comerciale, în valoarea de patrimoniu preluată nu se regăsește imobilul din Calea Rahovei nr. 157, pârâta deținând și pavilion administrativ în incinta proprie, la Popești – Leordeni. Și în această cauză reclamantele au invocat prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1858 și ale art. 103 C. proc. civ. Prin întâmpinare, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului a invocat mai multe excepții, respectiv: lipsa calității procesuale active a reclamantei S.C. „W.T.C.M.R.” S.A. tardivitatea acțiunii, propria lipsă a calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, H.G.

nr. 1353/1990 neputând fi atacată în justiție întrucât constituie un act de gestiune săvârșit de stat. Primele două excepții au fost invocate și de S.C. “B.B”. Popești – Leordeni S.A. care în plus, a ridicat și excepțiile lipsei procedurii prealabile și cea a autorității de lucru judecat. Referitor la acest ultim aspect, pârâta a arătat că prin sentința civilă nr. 9450/4 decembrie 1998 a Judecătoriei Sector 5 București i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra clădirii „Pavilion central” din Calea Rahovei nr. 157. Și Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității acțiunii, lipsei plângerii prealabile și lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C.

„W.T.C.M.R.” S.A. Prin încheierea din 18 aprilie 2001, Curtea de Apel București sesizată cu judecarea acțiunii din 16 decembrie 1999, formând obiectul dosarului nr. 1646/1999, a dispus conexarea la acesta a dosarului nr. 314/2001 al aceleiași instanțe, format în urma casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare a sentinței nr. 720/1990. La data de 16 mai 2001, reclamantele și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită anularea pct. 9 din anexa 2.8 a H.G. nr. 1353/1999. Prin încheierea din 27 iunie 2001, instanța a respins excepțiile invocate de pârâți și a continuat judecata, încuviințând probele cu acte, interogatorii și expertiză contabilă. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a soluționat cauza prin sentința civilă nr. 1718 din 18 decembrie 2001, prin care a admis acțiunile conexe, a omologat raportul de expertiză și a admis cererea de repunere în termen.

Instanța a hotărât anularea pct. 95 din anexa 2.8 a H.G. nr. 1353/1999 ca nelegal și de asemenea, a respins cererea de intervenție formulată de S.C. “B.B”. S.A., ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepțiile invocate sunt nefondate, reclamantele având calitate procesuală activă, efectuând procedura administrativă prealabilă și contestând o hotărâre de guvern care nu reprezintă un act de gestiune. De asemenea, instanța a constatat că nu există autoritate de lucru judecat, în raport de sentința pronunțată în litigiul civil ivit între societățile comerciale părți în cauză.

Instanța a mai reținut și că dreptul la acțiune nu este prescris, întrucât reclamantele au solicitat repunerea în termen, iar decizia nr. 3533/30 noiembrie 2000 de casare cu trimitere a sentinței civile nr. 720/8 septembrie 1999, a reținut în considerente necesitatea ca instanța de trimitere să aibe în vedere la darea soluției și criticile formulate de recurente prin motivele de recurs. Cât privește cererea de repunere în termen, instanța de fond a apreciat că este întemeiată, întrucât reclamanta, acționar majoritar la S.C. “B.R”. S.A., nu a cunoscut situația reală a patrimoniului societății, vătămarea dreptului ei născându-se la data luării în primire a patrimoniului, termenele prevăzute de art. 5 din legea nr. 29/1990 nefiind de decădere.

Pe fondul cauzei, insanța a reținut că la data transformării S.C. “B.R”. S.A. în societate pe acțiuni, respectiv la data emiterii H.G. nr. 1353/1990, societatea avea în patrimoniul propriu clădirea administrativă din pavilionul central, situat în Calea Rahovei nr. 157, respectiv întreg imobilul compus din parter și 3 etaje. Cât privește pe pârâtele S.C. “B.B”. Popești – Leordeni S.A., S.C. „B” Chitila S.A. și S.C. “U.” S.A., la data de 27 decembrie 1990, când s-au transformat în societăți pe acțiuni nu aveau în patrimoniul propriu pavilionul central care constituie sediul central al S.C. “B.R”. S.A. Împotriva sentinței au declarat recurs Guvernul României, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, S.C.

“B.B”. București S.A. (fosta S.C. “B.B”. Popești – Leodeni S.A.) și S.C. “B.B”. Popești Leordeni S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, Guvernul României a învederat că instanța a admis în mod greșit cererea de repunere în termen, întrucât reclamanta S.C. „W.T.C.M.R.” S.A., având cunoștință de patrimoniul societății cumpărate cel mai târziu la 28 decembrie 1998, depășind termenul de o lună prevăzut de art. 19 din Decretul nr. 167/1958. Acțiunea este tardivă și față de S.C. “B.R”. S.A., societate înființată în anul 1990, care putea solicita anularea H.G. nr. 1353/1990 în termen de 1 an de la data publicării în M. Of., 8 februarie 1991. Guvernul României a criticat sentința și pentru greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active a S.C.

„W.T.C.M.R.” S.A. care nu a făcut dovada interesului vătămat, precum și pe fondul cauzei, întrucât hotărârea atacată este legală, patrimoniul societăților înființate prin divizarea I.B. București fiind stabilit prin protocoalele încheiate între părțile interesate. Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului a reinterat și în recurs excepția inadmisibilității acțiunii, cu aceleași argumente și a formulat și critici cu privire la fondul litigiului, arătând că dreptul de proprietate al S.C. “B.B”. București S.A. asupra clădirii „Pavilion Central” a fost consfințit și prin sentința civilă nr. 9450/1998 a Judecătoriei Sectorului 5 București, rămasă irevocabilă. În recursurile declarate , S.C.

“B.B”. București S.A. și S.C. „B” Popești – Leordeni S.A. (de fapt o unică societate comercială, care și-a schimbat denumirea) au invocat de asemenea greșita soluționare a cauzei prin respingerea nejustificată a excepțiilor tardivității acțiunii, lipsei calității procesuale active, lipsei procedurii administrative prealabile și a excepției autorității de lucru judecat. S-au reiterat aceleași argumente expuse și în întâmpinarea depusă la prima instanță. Această recurentă a formulat și critici referitoare la fondul litigiului, arătând că ea este proprietara clădirii, situație juridică stabilită prin hotărâre irevocabilă. În faza recursului, au formulat cereri de intervenție în interesul recurentei S.C.

“B.B”. București S.A. acționarul majoritar al acestei societăți G.A. și Sindicatul Salariaților din S.C. “B.B”. București S.A. Ambele cereri au fost încuviințate în principiu în ședința publică din 13 februarie 2004, înaintea începerii dezbaterilor. Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, ca și cererile de intervenție formulate în interes propriu la fond și în interesul uneia din recurente, în faza recursului. Instanța de fond a a soluționat în mod greșit excepția tardivității cererilor conexe, atât a acțiunii de anulare a H.G. nr. 1353/1990, cât și a cererii de repunere în termenul de contestare a acestui act administrativ.

Actul administrativ atacat a fost publicat în M. Of. la data de 8 februarie 1991, data limită de contestare pe calea contenciosului administrativ fiind, potrivit art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, 1 an de la data comunicării, în speță de la data intrării în vigoare. În aceste împrejurări, S.C. “B.R”. S.A. deși a invocat și ea în acțiune prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1958 și textul art. 103 C. proc. civ., fără însă să arate motivele împiedicării de a contesta în termen hotărârea de guvern, a formulat cererea cu mult peste termenul legal, nejustificându-se în nici un fel repunerea în termen. Referitor la reclamanta S.C. „W.T.C.M.R.” S.A., nici față de această societate nu se justifică soluția de admitere a cererii de repunere în termen, nefiind întrunite cerințele art. 19 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia solicitarea va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care au determinat depășirea termenului de prescripție.

Reclamanta, acționar majoritar S.C. “B.R”. S.A. din 23 decembrie 1998, după ce încheiase contractul de vânzare – cumpărare pe acțiuni la 10 septembrie 1998 – în anexa căruia au fost enumerate bunurile formând patrimoniul societății - a formulat cererea de repunere în termen de-abia la 23 februarie 1999, cu depășirea termenului prevăzut de art. 19 din Decretul nr. 167/1958. În consecință, se constată că instanța de fond a respins în mod greșit excepția tardivității cererilor conexe, fără a analiza dacă este întemeiată cererea de repunere în termen. Cât privește susținerea instanței că prin decizia prin care s-a dispus casarea sentinței nr. 720/8 iunie 1999 s-ar fi stipulat ca la rejudecare să fie avute în vedere la darea soluției și criticile formulate de recurente, acest argument nu subzistă.

Sentința susmenționată a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru neîndeplinirea procedurii de citare cu S.C. “B.R”. S.A., fără ca instanța de recurs să verifice și să se pronunțe și asupra motivelor scrise de recurs ale celor două recurente, indicând să fie analizate în fond după casare, fără a fi aplicabile dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. privind obligativitatea respectării problemelor de drept dezlegate. De altfel, prin decizia nr. 3533/30 noiembrie 2000 a fost admis și recursul intervenientei S.C. “B.B”. București S.A și la rejudecare, ar fi trebuit ca instanța să aibe desigur în vedere și criticile formulate de această societate. Concluzionând, Curtea, reținând ca întemeiată excepția de tardivitate a cererilor conexe, va dispune respingerea acestora fără a mai examina și celelalte critici formulate.

Admițând recursul S.C. “B.B”. București, Curtea va admite și cererea de intervenție formulată la fond, cât și cererile accesorii depuse în recurs, prin care s-a solicitat respingerea acțiunilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de Guvernul României, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, Societatea comercială „“B.B”. București” S.A. și de Societatea comercială „B” Popești Leordeni S.A., în prezent S.C. „B.B,” S.A. împotriva sentinței civile nr. 1718 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, precum și cererile de intervenție în interesul S.C. „“B.B”.” S.A. București, formulate de Sindicatul Salariaților din S.C. „“B.B”.” S.A. și de G.A. Casează casează sentința atacată și pe fond admite cererea de intervenție formulată în interesul pârâților de S.C. “B.B”.” S.A. București . Respinge cererile conexe formulate de S.C. „“B.R”.” S.A.

București și de S.C. „„W.T.C.M.R.” S.A. București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.