ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 615/2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 615/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 23 februarie 1999, S.C. „W.T.C.M.R.”  S.A. a

chemat în judecată Guvernul României, solicitând, în temeiul art. 19 din

Decretul nr. 167/1958 și art. 103 C. proc. civ., repunerea în termen pentru a

putea cere pe cale judecătorească anularea H.G. nr. 1353/1990, conform căreia

din eroare, sediul S.C. “B.R”. S.A. este același cu cel al S.C. „B.B”. Popești

– Leordeni.

Reclamanta

a arătat în motivarea cererii de repunere în termen că este acționar principal

al S.C. “B.R”. S.A. în baza contractului de vânzare – cumpărare acțiuni

încheiat cu Fondul Proprietății de Stat, nr. 633/1998, achitat integral la data

de 28 decembrie 1998 și că, ulterior achiziționării pachetului majoritar de

acțiuni, în ianuarie 1999, preluând societatea, a constatat că în același sediu

se afla S.C. “B.B”. Popești – Leordeni S.A., care și-a justificat prezența în

imobil invocând H.G. nr. 1353/1990.

Prin

întâmpinarea formulată la data de 19 martie 1999, Guvernul României a invocat

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, al cărei nume nu

figurează în anexa actului administrativ în litigiu, cea a lipsei procedurii

administrative prealabile și excepția tardivității acțiunii.

Referitor

la acest ultim aspect, pârâtul a arătat că nu se justifică repunerea în

termen,  reclamanta neprecizând motivele care au împiedicat-o să introducă

acțiunea în termen, precum și data la care acestea au încetat.

La data

de 22 martie 1999, a formulat cerere de intervenție în interes propriu S.C. “B.B”.

Popești – Leordeni S.A. arătând că își are sediul în sectorul  5, același cu

cel al S.C. “B.R”. S.A., conform H.G. 1353/1990. Aceeași societate a depus și

întâmpinare, invocând prescrierea dreptului la acțiune și formulând apărări de

fond.

Prin

sentința civilă nr. 720/8 iunie 1999, Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei

plângerii prealabile și a admis excepția tardivității, dispunând respingerea

acțiunii ca tardiv formulată.

De

asemenea, instanța a respins și cererea de intervenție în interes propriu.

Recursurile

declarate de reclamantă  și de intervenientă în interes propriu au fost admise

de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 3533/30 noiembrie

2000 a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca

litigiul să se desfășoare și în contradictoriu cu S.C. “B.R”. S.A., al cărei

acționar principal este S.C. „W.T.C.M.R.”  S.A. și ale cărei interese erau

apărate prin acțiune.

Separat,

la data de 16 decembrie 1999 reclamantele S.C. „W.T.C.M.R.”  S.A. și S.C. “B.R”.

S.A. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, S.C. “B.B”. Popești –

Leordeni S.A. , S.C. “U.” S.A., S.C. “B.B”. Chitila S.A. și Ministerul

Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, solicitând rectificarea H.G. nr.

1353/1990, dată cu încălcarea  prevederilor Legii nr. 15/1990.

În

motivarea cererii, reclamantele au învederat că din eroare, sediul S.C. “B.R”.

S.A. este același cu al pârâtelor S.C. “B.B”. Popești – Leordeni S.A. , S.C. “U.”

S.A., acestor două societăți comerciale care nu existau înainte de 1989

atribuindu-li-se patrimoniul productiv al reclamantei.

În

motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că S.C. “B.B”. Popești – Leordeni

S.A. a fost realizată din fondurile de investiții ale fostei Întreprinderi de “B.R”.,

iar la scindarea celor două societăți comerciale, în valoarea de patrimoniu

preluată nu se regăsește imobilul din Calea Rahovei nr. 157, pârâta  deținând

și pavilion administrativ în incinta proprie, la Popești – Leordeni.

Și în

această cauză reclamantele au invocat prevederile art. 19 din Decretul nr.

167/1858 și ale art. 103 C. proc. civ.

Prin

întâmpinare, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului a invocat

mai multe excepții, respectiv: lipsa calității procesuale active a reclamantei

S.C. „W.T.C.M.R.” S.A. tardivitatea acțiunii, propria lipsă a calității

procesuale pasive și excepția  inadmisibilității acțiunii, H.G. nr. 1353/1990

neputând fi atacată în justiție întrucât constituie un act de gestiune săvârșit

de stat.

Primele

două excepții au fost invocate și de S.C. “B.B”. Popești – Leordeni S.A. care

în plus, a ridicat și excepțiile lipsei procedurii prealabile și cea a

autorității de lucru judecat.

Referitor

la acest ultim aspect, pârâta a arătat că prin sentința civilă nr. 9450/4

decembrie 1998 a Judecătoriei Sector 5 București i s-a recunoscut dreptul de

proprietate asupra clădirii „Pavilion central” din Calea Rahovei nr. 157.

Și

Guvernul României  a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile

tardivității acțiunii, lipsei plângerii prealabile și lipsei calității

procesuale active a reclamantei S.C. „W.T.C.M.R.”  S.A.

Prin

încheierea din 18 aprilie 2001, Curtea de Apel București sesizată cu judecarea

acțiunii din 16 decembrie 1999, formând obiectul dosarului nr. 1646/1999, a

dispus conexarea la acesta a dosarului nr. 314/2001 al aceleiași instanțe,

format în urma casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare a sentinței nr.

720/1990.

La data

de 16 mai 2001, reclamantele și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită

anularea pct. 9 din anexa 2.8 a H.G. nr. 1353/1999.

Prin

încheierea din 27 iunie 2001, instanța a respins excepțiile invocate de pârâți

și a continuat judecata, încuviințând probele cu acte, interogatorii și

expertiză contabilă.

Curtea

de Apel București, secția contencios administrativ a soluționat cauza prin

sentința civilă nr. 1718 din 18 decembrie 2001, prin care a admis acțiunile

conexe, a omologat raportul de expertiză și a admis cererea de repunere în

termen. Instanța a hotărât anularea pct. 95 din anexa 2.8 a H.G. nr. 1353/1999

ca nelegal și de asemenea, a respins cererea de intervenție formulată de S.C. “B.B”.

S.A., ca nefondată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepțiile invocate sunt

nefondate, reclamantele având calitate procesuală activă, efectuând procedura

administrativă prealabilă și contestând o hotărâre de guvern care nu reprezintă

un act de gestiune.

De

asemenea, instanța a constatat că nu există autoritate de lucru judecat, în

raport de sentința pronunțată în litigiul civil ivit între societățile

comerciale părți în cauză.

Instanța

a mai reținut și că dreptul la acțiune nu este prescris, întrucât reclamantele

au solicitat repunerea în termen, iar decizia nr. 3533/30 noiembrie 2000 de

casare cu trimitere a sentinței civile nr. 720/8  septembrie 1999, a reținut în

considerente necesitatea ca instanța de trimitere să aibe în vedere la darea

soluției și criticile formulate de recurente prin motivele de recurs.

Cât

privește cererea de repunere în termen, instanța de fond a apreciat că este

întemeiată, întrucât reclamanta, acționar majoritar la S.C. “B.R”. S.A., nu a

cunoscut situația reală a patrimoniului societății, vătămarea dreptului ei

născându-se la data luării în primire a patrimoniului, termenele prevăzute de

art. 5 din legea nr. 29/1990 nefiind de decădere.

Pe

fondul cauzei,  insanța a reținut  că la data transformării S.C. “B.R”. S.A. în

societate pe acțiuni, respectiv la data emiterii H.G. nr. 1353/1990, societatea

avea în patrimoniul propriu clădirea administrativă din pavilionul central,

situat în Calea Rahovei nr. 157, respectiv întreg imobilul compus din parter și

3 etaje.

Cât

privește pe pârâtele S.C. “B.B”. Popești – Leordeni  S.A., S.C. „B” Chitila

S.A. și S.C. “U.” S.A., la data de 27 decembrie 1990, când s-au transformat în

societăți pe acțiuni nu aveau în patrimoniul propriu pavilionul central care

constituie sediul central al S.C. “B.R”. S.A.

Împotriva

sentinței au declarat recurs Guvernul României, Ministerul Agriculturii,

Pădurilor, Apelor și Mediului, S.C. “B.B”. București S.A. (fosta S.C. “B.B”.

Popești – Leodeni S.A.) și S.C. “B.B”.  Popești Leordeni S.A., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

Guvernul României a învederat că instanța a admis în mod greșit cererea de

repunere în termen, întrucât reclamanta S.C. „W.T.C.M.R.”  S.A., având

cunoștință de patrimoniul societății cumpărate cel mai târziu la 28 decembrie

1998, depășind termenul de o lună  prevăzut de art. 19 din Decretul nr.

167/1958. Acțiunea este tardivă și față de S.C. “B.R”. S.A., societate

înființată în anul 1990, care putea solicita anularea H.G. nr. 1353/1990 în

termen de 1 an de la data publicării în M. Of., 8 februarie 1991.

Guvernul

României a criticat sentința și pentru greșita respingere a excepției lipsei

calității procesuale active a S.C. „W.T.C.M.R.”  S.A.  care nu a făcut dovada

interesului vătămat, precum și pe fondul cauzei, întrucât hotărârea atacată este

legală, patrimoniul societăților înființate prin divizarea I.B. București fiind

stabilit prin protocoalele încheiate între părțile interesate.

Ministerul

Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului a reinterat și în recurs excepția

inadmisibilității acțiunii, cu aceleași argumente și a formulat și critici cu

privire  la fondul litigiului, arătând că dreptul de proprietate al S.C. “B.B”.

București S.A. asupra clădirii  „Pavilion Central” a fost consfințit și prin

sentința civilă nr. 9450/1998 a Judecătoriei Sectorului 5 București, rămasă

irevocabilă.

În

recursurile declarate , S.C. “B.B”. București S.A. și S.C. „B” Popești –

Leordeni  S.A. (de fapt o unică societate comercială, care și-a schimbat

denumirea) au invocat de asemenea greșita soluționare a cauzei prin respingerea

nejustificată a excepțiilor tardivității acțiunii, lipsei calității procesuale

active, lipsei procedurii administrative prealabile și a excepției autorității

de lucru judecat. S-au reiterat aceleași argumente expuse și în întâmpinarea

depusă la prima instanță.

Această

recurentă a formulat și critici referitoare la fondul litigiului, arătând că ea

este proprietara clădirii, situație juridică stabilită prin hotărâre

irevocabilă.

În

faza recursului, au formulat cereri de intervenție în interesul recurentei S.C.

“B.B”. București S.A. acționarul majoritar al acestei societăți G.A. și

Sindicatul Salariaților  din S.C. “B.B”. București S.A. Ambele cereri au fost

încuviințate în principiu în ședința publică din 13 februarie 2004, înaintea

începerii dezbaterilor.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304

și 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând

a fi admise, ca și cererile de intervenție formulate în interes propriu la fond

și în interesul uneia din recurente, în faza recursului.

Instanța

de fond a a soluționat în mod greșit excepția tardivității cererilor conexe,

atât a acțiunii de anulare a H.G. nr. 1353/1990, cât și a cererii de repunere

în termenul de contestare a acestui act administrativ.

Actul

administrativ atacat a fost publicat în M. Of. la data de 8 februarie 1991, data

limită de contestare pe calea contenciosului administrativ fiind, potrivit art.

5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, 1 an de la data comunicării, în speță de

la data intrării în vigoare.

În

aceste împrejurări, S.C. “B.R”. S.A. deși a invocat și ea în acțiune

prevederile art. 19 din Decretul  nr. 167/1958 și textul art. 103 C. proc. civ.,

fără însă să arate motivele împiedicării de a contesta în termen hotărârea de

guvern, a formulat cererea cu mult peste termenul legal, nejustificându-se în

nici un fel repunerea în termen.

Referitor

la reclamanta S.C. „W.T.C.M.R.” S.A., nici față de această societate nu se

justifică soluția de admitere a cererii de repunere în termen, nefiind întrunite

cerințele art. 19 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia solicitarea va

putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care au

determinat depășirea termenului de prescripție.

Reclamanta,

acționar majoritar S.C. “B.R”. S.A. din 23 decembrie 1998, după ce încheiase

contractul de vânzare – cumpărare pe acțiuni la 10 septembrie 1998 – în anexa

căruia au fost enumerate bunurile formând patrimoniul societății - a formulat

cererea de repunere în termen de-abia la 23 februarie 1999, cu depășirea

termenului prevăzut de art. 19 din Decretul nr. 167/1958.

În

consecință, se constată că instanța de fond a respins în mod greșit excepția

tardivității cererilor conexe, fără a analiza dacă este întemeiată cererea de

repunere în termen.

Cât

privește susținerea instanței că prin decizia prin care s-a dispus casarea

sentinței nr. 720/8 iunie 1999 s-ar fi stipulat ca la rejudecare să fie avute

în vedere la darea soluției și criticile formulate de recurente, acest argument

nu subzistă.

Sentința

susmenționată a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare

pentru neîndeplinirea procedurii de citare cu S.C. “B.R”. S.A., fără ca

instanța de recurs să verifice și să se pronunțe și asupra motivelor scrise de

recurs ale celor două recurente, indicând  să fie analizate în fond după

casare, fără a fi aplicabile dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

privind obligativitatea  respectării problemelor de drept dezlegate.

De

altfel, prin decizia nr. 3533/30 noiembrie 2000 a fost admis și recursul intervenientei

S.C. “B.B”. București S.A și la rejudecare, ar fi trebuit ca instanța să aibe

desigur în vedere și criticile formulate de această societate.

Concluzionând,

Curtea, reținând ca întemeiată excepția de tardivitate a cererilor conexe, va

dispune respingerea acestora fără a mai examina și celelalte critici

formulate.

Admițând

recursul S.C. “B.B”. București, Curtea va admite și cererea de intervenție

formulată la fond, cât și cererile accesorii depuse în recurs, prin care s-a

solicitat respingerea acțiunilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de Guvernul României, Ministerul Agriculturii, Pădurilor,

Apelor și Mediului, Societatea comercială „“B.B”. București” S.A. și de

Societatea comercială „B” Popești Leordeni S.A., în prezent S.C. „B.B,” S.A.

împotriva sentinței civile nr. 1718 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, precum și cererile  de

intervenție în interesul S.C. „“B.B”.” S.A. București, formulate de Sindicatul

Salariaților din S.C. „“B.B”.” S.A.  și de G.A.

Casează

casează sentința atacată și pe fond admite cererea de intervenție formulată în

interesul pârâților de S.C. “B.B”.” S.A. București .

Respinge

cererile conexe formulate de S.C. „“B.R”.” S.A. București și de S.C. „„W.T.C.M.R.”

S.A. București.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.