ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4895/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 noiembrie 2000, reclamantul C.N.C. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să îl oblige pe pârât la plata daunelor materiale în sumă de 25.000 dolari SUA și a daunelor morale în sumă de 100.000 dolari SUA, ambele sume la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că daunele materiale și morale i-au fost pricinuite de arestarea nelegală și abuzivă timp de 19 zile, urmată, la peste un an, de achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită.

La data arestării avea funcția de comisar principal I A în cadrul Gărzii Financiare Centrale, fiind de profesie economist, a suferit importante daune materiale, cât și morale, nu s-a putut reintegra în societate și nici la locul de muncă pe funcția avută anterior arestării. În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 504 alin. (2) C. proc. pen. Prin sentința civilă nr. 201 din 7 martie 2003, Tribunalul București, secția a IV–a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru Statul Român, să plătească reclamantului daune materiale în valoare de 402 dolari SUA și daune morale în valoare de 100.000 dolari SUA, plătibili în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua executării plății.

A fost obligat pârâtul la 43.000.000 lei cheltuieli de judecată efectuate în dosarul penal ca daune materiale. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că temeiul pretențiilor reclamantului îl constituie faptul că în perioada 8 iulie 1997–17 iulie 1997 a fost arestat pe nedrept, învinuit de săvârșirea infracțiunii de luare de mită, iar ulterior reclamantul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. Cu referire la daunele materiale, instanța a avut în vedere câștigurile de care reclamantul a fost lipsit în perioada în care a fost arestat, luându-se ca bază de calcul salariul conform tabelului depus la filele 61 – 64 din dosar.

În ce privește daunele morale, ele au fost admise în totalitate, întrucât s-a făcut dovada suferințelor morale cauzate reclamantului și familiei acestuia. Martorii și caracterizarea făcută de Garda Financiară Centrală au confirmat aprecierea unanimă deosebită de care s-a bucurat reclamantul sub aspect profesional și al reputației în familie și societate, iar arestarea pe nedrept și neconfirmată ulterior de instanță, i-a produs reclamantului suferințe morale ce se impun a fi reparate.

Apelurile declarate împotriva sentinței de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Municipiului București, au fost admise ca fondate de Curtea de Apel București, secția a III–a civilă, prin decizia nr. 615 din 29 martie 2004, care a schimbat în parte sentința în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor materiale, ca fiind neîntemeiat și al stabilirii cuantumului daunelor morale la 50.000 dolari SUA, echivalentul în lei al acestei sume la data efectuării plății, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a învederat că la acordarea daunelor materiale instanța de fond nu a verificat copia carnetului de muncă al intimatului din care rezultă că în perioada arestării contractul de muncă al acestuia nu a fost suspendat.

Acestei împrejurări se adaugă declarația intimatului făcută în ședința din 22 martie 2004, în care a arătat că este posibil ca pe perioada arestării să fi primit drepturile salariale, astfel instanța a constatat că acordarea daunelor materiale nu se justifică. În raport de probele administrate, de durata de numai 9 zile a arestării, de prevederile art. 505 C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că suma de 50.000 dolari SUA acoperă daunele morale suferite de intimatul-reclamant. Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs reclamantul, Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin recursul său, reclamantul arată că privarea sa de libertate în perioada 8 iulie 1997–28 iulie 1997, urmată de procesul penal, chiar finalizat prin achitarea de sub învinuirea comiterii infracțiunii de luare de mită, i-au adus grave prejudicii materiale, dar mai ales morale, ținând seama de înaltul prestigiu de care se bucura. Respingerile repetate la angajare, marginalizarea în societate, excluderea lui tacită din viața sportivă, prin nechemarea ca arbitru de baschet, starea tensionată în familie, îmbolnăvirea fiicei lui și a mamei recurentului impun concluzia reparării pagubelor și acordării daunelor morale, prin admiterea recursului și pe fond menținerea hotărârii primei instanțe. Recurentul Ministerul Finanțelor Publice invocă prevederile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., susține că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, instanța a stabilit o sumă prea mare cu titlu de daune morale, care atrage îmbogățirea fără justă cauză în defavoarea Statului Român. Nu rezultă din probe că au fost afectate valorile morale pentru care doctrina și practica au statuat că se pot acorda daune morale. Instanța, susține recurentul, a aplicat greșit legea, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În apel s-a redus cuantumul daunelor morale, dar față de probatoriul administrat prin care nu s-a dovedit existența prejudiciului moral, suma acordată rămâne nejustificat de mare. Se solicită, pe fond, respingerea acțiunii intimatului-reclamant ca neîntemeiată nu numai în ce privește daunele materiale, ci și cu referire la daunele morale.

Recurentul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocă prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. hotărârea fiind insuficient motivată și cuprinde motive contradictorii, străine cauzei. Prejudiciul poate fi reparat prin acordarea sumelor de bani, existând criterii generale, pe care instanța trebuie să le aprecieze în funcție de elementele concrete ale cauzei. Intimatul-reclamant trebuia să producă un minim de argumente sau indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile sale nepatrimoniale au fost afectate. Ce nu a evidențiat nici o împrejurare de genul celor menționate, astfel singurul criteriu care poate fi luat în considerare este durata arestului preventiv.

De asemenea, onorariul avocațial în cauza penală nu e menționat în contractul de asistență juridică, deși greșit a fost acordat de prima instanță și menținut în apel. Se solicită, pe fond, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii intimatului privind daunele morale. Criteriile recurenților sunt nefondate. Cu privire la recursul reclamantului, durata de 19 zile a privării sale de libertate, în intervalul 8 iulie 1997–28 iulie 1997, alături de efectele negative ale procesului penal, dovedite prin probele administrate, prejudiciile morale evidențiate în motivarea recursului, care au acoperire prin dovezile din dosar atestă lezarea drepturilor fundamentale ale recurentului. Instanța apreciază însă că suma acordată în apel, anume 50.000 dolari SUA exprimă o reparare echitabilă a prejudiciului moral suferit, nefiind cazul majorării ei.

În ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București apreciază că hotărârea atacată nu conține motive contradictorii și nici străine cauzei, este suficient argumentată, iar cuantumul daunelor morale acordate are echivalent în intensitatea suferințelor psihice produse intimatului-reclamant și familiei sale, fără a constitui o îmbogățire fără just temei în detrimentul Statului Român. Afirmația recurentului privind lipsa materialului probatoriu este inexactă. În prima instanță au fost audiați martorii N.R. și A.I., iar în apel martorii D.V. și A.A. și s-a depus act medical al fiicei intimatului privind starea sănătății ei din perioada arestării tatălui său și evoluția ei în prezent.

Înscrisurile aflate în dosar atestă o pregătire profesională de excepție a intimatului-reclamant, apreciat în fiecare din cei 10 ani de la înființarea Gărzii Financiare Centrale cu calificativul „foarte bun”, acordarea repetată a salariului de merit și desemnarea lui în comisiile pentru concursurile ce se desfășurau în teritoriu în vederea angajării sau promovării personalului unității. Pornind de la poziția socială a intimatului, a demnității și reputației sale neștirbite, arestarea sa, defăimarea prin presă și imputarea unei infracțiuni ca luarea de mită i-au produs acestuia nu numai suferințe pe plan moral, social și profesional dar și consecințe negative asupra familiei sale. Valorile lezate în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirilor se apreciază în concret, iar față de profilul moral și social al intimatului suma stabilită de Curtea de apel nu constituie o îmbogățire fără just temei, ci o acoperire a prejudiciului moral suferit.

Obligarea pârâtului prin sentința tribunalului la plata către reclamant a sumei de 43.000.000 lei, cheltuieli de judecată în dosarul penal, ca daune materiale, dispoziție menținută în apel, are suport probator în chitanțele aflate la fila 14, care atestă plata sumelor către avocații care l-au asistat pe intimat și cauza penală, în cele trei instanțe și în judecarea plângerii împotriva ordonanței de arestare preventivă, soluționată prin revocarea măsurii arestării. Reținând injustețea criticilor formulate, urmează a respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C.N.C., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 615/A din 29 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a III–a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.