ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9240/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4436 din 13 iunie 2002 precizată la data de 7 aprilie 2003 reclamantul T.R.L. a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat să fie obligat, în temeiul art. 504 C. proc. pen. și art. 998-999 C. proc. civ., să-i plătească sumele de 1 miliard lei daune materiale plus 9 miliarde lei daune morale. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost reținut 24 de ore la data de 8 iulie 1997 și arestat preventiv 30 zile în perioada 9 iulie–7 august 1997. Ulterior, prin sentința penală nr. 420 din 14 iunie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 634 din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus achitarea sa pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma continuată prevăzută de art. 148 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. A precizat reclamantul că prejudiciul material este reprezentat de contravaloarea unor cheltuieli medicale urmare unei grave maladii cardiace descoperite ulterior eliberării din detenție și a onorariilor de avocat plătite pe parcursul desfășurării procesului penal. A mai menționat reclamantul că a suferit prejudicii morale grave determinate de privarea de libertate și afectarea prestigiului său ca persoană publică în calitate de președinte al unei societății bancare importante. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 843 din 20 octombrie 2003 a admis în parte acțiunea și a obligat Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumelor de 638.692.170 lei, daune materiale și 75.000.000 lei, daune morale.

Soluția a fost menținută prin decizia civilă nr. 1434 din 21 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, prin care au fost respinse apelurile formulate de Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și reclamantul T.R.L. împotriva sentinței pronunțate de tribunal. Instanțele au stabilit că reclamantul T.R.L. a fost reținut 24 de ore la data de 8 iulie 1997 și arestat preventiv 30 de zile în perioada 9 iulie–7 august 1997. Prin sentința penală nr. 420 din 14 iunie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 634 din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus achitarea inculpatului, fost președinte al Băncii Române de Comerț Exterior pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prevăzută de art. 148 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut că prejudiciul material în cuantum de 638.894.720 lei a fost corect stabilit prin expertiză contabilă și repară integral costul cheltuielilor materiale și al celor reprezentate de onorariilor de avocat achitate de reclamant. S-a considerat că suma de 75.000.000 lei este îndestulătoare pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de reclamant prin privarea sa de liberate și atingerea adusă prestigiului său profesional. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 1434 din 21 iuni4e 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. și a susținut, în esență, că: 1. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină în soluționarea capătului de cerere, privind acordarea daunelor materiale, fiind încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.; 2. suma acordată reclamantului cu titlu de daune morale depășește valorile nepatrimoniale lezate: personalitatea, viața, sănătatea și prestigiul profesional. Împotriva acestei decizii a declarat recurs și Ministerul Finanțelor Publice care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut în esență că expertiza contabilă extrajudiciară nu îi este opozabilă și, ca atare, cuantumul daunelor materiale nu a fost probat de reclamant; 2. cuantumul prejudiciului moral a fost stabilit de instanță fără a se face referire la critici precise; 3. normele cuprinse în art. 504-507 C. proc.

pen. au caracter special față de dispozițiile art. 998-999 C. civ. astfel încât aplicarea concomitentă a acestora, cum s-a procedat în speță, este greșită. Recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Ministerul Finanțelor Publice urmează să fie respinse ca nefondate pentru următoarele considerente. Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. În speță, instanța de apel s-a conformat dispozițiilor procedurale menționate și a motivat, în fapt și în drept, hotărârea. Astfel s-a reținut corect că în perioada 8 iulie-7 august 1997 reclamantul T.R.L. a fost reținut și arestat preventiv precum și că, prin hotărârea judecătorească definitivă s-a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma continuată, prevăzută de art. 148 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a considerat de asemenea just că reclamantul a fost privat de libertate în mod nelegal, în cursul procesului penal, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 504 C. proc. pen. care îi dau dreptul la repararea pagubei. Stabilirea cuantumului prejudiciului s-a făcut corect prin referire la dispozițiile art. 998- 999 care reprezintă dreptul comun, temeiul răspunderii civile delictuale și care complinesc normele speciale reprezentate de art. 504 C. proc. civ. Stabilirea cuantumului prejudiciului material la suma de 638.894.720 lei s-a făcut pe baza expertizei extrajudiciare întocmite de expert autorizat D.M.C., lucrare depusă la data de 8 mai 2003. Nici la termenele acordate ulterior la instanța de fond și nici în apel recurentele nu au solicitat instanței, în condițiile art. 212 C. proc.

civ. întregirea expertizei sau efectuarea unor noi expertize. Stabilirea cuantumului prejudiciului moral a fost stabilit prin apreciere la suma de 75.00.000 lei în raport de durata privării de liberate, 31 de zile, de suferințele fizice și psihice determinate de aceasta dar și de atingerea adusă onoarei și reputației reclamatului. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 1434 din 21 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat recurs reclamantul T.R.L., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. sub aspectul cuantumului daunelor morale și a susținut, în esență, că: 1. suma de 75.000.000 lei nu reprezintă repararea integrală a prejudiciului moral suferit prin atingerea gravă a stării sale de sănătate, imaginii sale publice, vieții sale profesionale ulterioare.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat. La stabilirea cuantumului prejudiciului moral cum s-a arătat și anterior instanța a ținut seama de durata privării de libertate a reclamantului, de atingerea adusă prin aceasta stării sale de sănătate dar și imaginii publice și profesionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de reclamantul T.R.L. și de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 1434/A din 21 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.