ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9240/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4436

din 13 iunie 2002 precizată la data de 7 aprilie 2003 reclamantul T.R.L. a

chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice

și a solicitat să fie obligat, în temeiul art. 504 C. proc. pen. și art. 998-999

C. proc. civ., să-i plătească sumele de 1 miliard lei daune materiale plus 9

miliarde lei daune morale.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că a fost reținut 24 de ore la data de 8 iulie 1997 și arestat preventiv

30 zile în perioada 9 iulie–7 august 1997. Ulterior, prin sentința penală nr. 420

din 14 iunie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin

decizia penală nr. 634 din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția

I penală, s-a dispus achitarea sa pentru infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor publice în forma continuată prevăzută de art. 148 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

A precizat reclamantul că

prejudiciul material este reprezentat de contravaloarea unor cheltuieli

medicale urmare unei grave maladii cardiace descoperite ulterior eliberării din

detenție și a onorariilor de avocat plătite pe parcursul desfășurării

procesului penal.

A mai menționat reclamantul că a

suferit prejudicii morale grave determinate de privarea de libertate și

afectarea prestigiului său ca persoană publică în calitate de președinte al

unei societății bancare importante.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința civilă nr. 843 din 20 octombrie 2003 a admis în parte acțiunea

și a obligat Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice la

plata sumelor de 638.692.170 lei, daune materiale și 75.000.000 lei, daune

morale.

Soluția a fost menținută prin

decizia civilă nr. 1434 din 21 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă, prin care au fost respinse apelurile formulate de Ministerul

Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și reclamantul T.R.L.

împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Instanțele au stabilit că reclamantul

T.R.L. a fost reținut 24 de ore la data de 8 iulie 1997 și arestat preventiv 30

de zile în perioada 9 iulie–7 august 1997. Prin sentința penală nr. 420 din 14

iunie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia

penală nr. 634 din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția I

penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus achitarea inculpatului, fost președinte al Băncii Române de

Comerț Exterior pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor publice în formă continuată prevăzută de art. 148 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că prejudiciul material

în cuantum de 638.894.720 lei a fost corect stabilit prin expertiză contabilă

și repară integral costul cheltuielilor materiale și al celor reprezentate de

onorariilor de avocat achitate de reclamant.

S-a considerat că suma de 75.000.000

lei este îndestulătoare pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de reclamant

prin privarea sa de liberate și atingerea adusă prestigiului său profesional.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 1434 din 21 iuni4e 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. și a susținut, în esență, că: 1. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină în soluționarea capătului de cerere, privind acordarea daunelor

materiale, fiind încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.; 2. suma

acordată reclamantului cu titlu de daune morale depășește valorile

nepatrimoniale lezate: personalitatea, viața, sănătatea și prestigiul

profesional.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs și Ministerul Finanțelor Publice care a solicitat casarea în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut în esență că expertiza contabilă

extrajudiciară nu îi este opozabilă și, ca atare, cuantumul daunelor materiale

nu a fost probat de reclamant; 2. cuantumul prejudiciului moral a fost stabilit

de instanță fără a se face referire la critici precise; 3. normele cuprinse în

art. 504-507 C. proc. pen. au caracter special față de dispozițiile art. 998-999

C. civ. astfel încât aplicarea concomitentă a acestora, cum s-a procedat în

speță, este greșită.

Recursurile formulate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București și Ministerul Finanțelor Publice urmează

să fie respinse ca nefondate pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ. hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței.

În speță, instanța de apel s-a

conformat dispozițiilor procedurale menționate și a motivat, în fapt și în

drept, hotărârea.

Astfel s-a reținut corect că în

perioada 8 iulie-7 august 1997 reclamantul T.R.L. a fost reținut și arestat

preventiv precum și că, prin hotărârea judecătorească definitivă s-a dispus

achitarea acestuia pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

publice în forma continuată, prevăzută de art. 148 cu aplicare art. 41 alin. (2)

C. pen.

S-a considerat de asemenea just că

reclamantul a fost privat de libertate în mod nelegal, în cursul procesului

penal, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 504 C. proc. pen. care îi

dau dreptul la repararea pagubei.

Stabilirea cuantumului prejudiciului

s-a făcut corect prin referire la dispozițiile art. 998- 999 care reprezintă

dreptul comun, temeiul răspunderii civile delictuale și care complinesc normele

speciale reprezentate de art. 504 C. proc. civ.

Stabilirea cuantumului prejudiciului

material la suma de 638.894.720 lei s-a făcut pe baza expertizei extrajudiciare

întocmite de expert autorizat D.M.C., lucrare depusă la data de 8 mai 2003.

Nici la termenele acordate ulterior la instanța de fond și nici în apel

recurentele nu au solicitat instanței, în condițiile art. 212 C. proc. civ.

întregirea expertizei sau efectuarea unor noi expertize.

Stabilirea cuantumului prejudiciului

moral a fost stabilit prin apreciere la suma de 75.00.000 lei în raport de

durata privării de liberate, 31 de zile, de suferințele fizice și psihice

determinate de aceasta dar și de atingerea adusă onoarei și reputației

reclamatului.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 1434 din 21 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, a declarat recurs reclamantul T.R.L., a solicitat casarea în temeiul

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. sub aspectul cuantumului daunelor morale și

a susținut, în esență, că: 1. suma de 75.000.000 lei nu reprezintă repararea

integrală a prejudiciului moral suferit prin atingerea gravă a stării sale de

sănătate, imaginii sale publice, vieții sale profesionale ulterioare.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat.

La stabilirea cuantumului

prejudiciului moral cum s-a arătat și anterior instanța a ținut seama de durata

privării de libertate a reclamantului, de atingerea adusă prin aceasta stării

sale de sănătate dar și imaginii publice și profesionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate Ministerul Public, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București, de reclamantul T.R.L. și de pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 1434/A

din 21 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.