ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3639/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68 din 4 februarie

2003 a Tribunalului Constanța a fost condamnat inculpatul S.G.Șt. în baza art.

211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) și c) și alin.

(2) și a art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 5 septembrie

2002 la zi.

S-a constatat că partea vătămată

D.D. nu s-a constituit parte civilă prejudiciul fiind acoperit integral.

În fapt, s-a reținut

că, în ziua de 5 septembrie 2002, în jurul orelor 14,00, aflându-se în stația

de troleibuz de la Poarta 2 – Constanța, a încercat să smulgă sacoșa părții

vătămate D.D., în vârstă de 76 ani, moment în care i-a căzut portmoneul cu acte

de identitate, alte înscrisuri și suma de 100.000 lei pe care inculpatul și l-a

însușit. La scurt timp inculpatul a fost prins și condus la poliție, iar la

percheziția corporală, asupra lui s-a găsit portmoneul sustras care a fost restituit

păgubașei.

Situația de fapt și vinovăția au

fost reținute în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii, a

plângerii și declarațiilor persoanei vătămate, a declarațiilor martorilor T.N.

și Z.F.D., probe coroborate cu nerecunoașterile inculpatului.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia penală nr. 122 din 11 aprilie 2003 a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, a desființat sentința primei

instanțe și înlăturând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa

de 5 ani închisoare.

Totodată, s-a luat act de retragerea

recursului declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a considerat întemeiată critica din apelul parchetului, în

sensul greșitei individualizări a pedepsei prin necunoașterea nejustificată, în

favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul S.Șt.G. care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată în apel este

prea severă și a solicitat menținerea hotărârii tribunalului.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanța de control judiciar, evaluând corect pericolul social al

faptei și împrejurările săvârșirii ei, în loc public, în plină zi, asupra unei

persoane în vârstă, ținând seama de persoana inculpatului a apreciat că nu se

justifică recunoașterea circumstanțelor atenuante și că pedeapsa de 5 ani

închisoare, situată la minimul legal este de natură a asigura prevenirea

generală și a contribui la reeducarea și integrarea în comunitate a

inculpatului.

Fiind respectate dispozițiile art.

72 și art. 52 C. pen., de către instanța de apel, critica inculpatului

recurent, în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.

Întrucât motivul de casare invocat

este întemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca

nefondat, cu obligarea inculpatului, conform art. 192 alin. (2), la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă timpul arestării

preventive de la 5 septembrie 2002 la 10 septembrie 2003 și se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.Șt.G. împotriva deciziei penale nr. 122/ P din 11

aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 5 septembrie 2002 la 10 septembrie

2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2003.