ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2980/2004

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 59 din 19 februarie 2004 a Tribunalului Botoșani, inculpatul B.G. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei perioada arestului preventiv de la 24 septembrie 2003 la 26 septembrie 2003. S-a luat act că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 22 septembrie 2003, la bufetul din comună, partea vătămată S.M. l-a servit pe inculpatul B.Ș. cu o bere, ocazie cu care acesta din urmă a observat că victima are bani asupra sa. La plecarea din local, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată, a împins-o, determinându-i căderea la pământ și i-a sustras portmoneul cu bani și acte. Partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală nr. 1287 din 25 septembrie 2003 al Serviciului Județean de Medico-Legal Botoșani). Prejudiciul cauzat este de 2.500.000 lei. Inculpatul a recunoscut sustragerea banilor, dar a susținut că nu a lovit-o pe partea vătămată.

Situația de fapt și vinovăția acestuia au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părții vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală, planșe fotografice, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor F.D., M.G., C.M., V.M., A.C., B.C., declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 89 din 29 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.G., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt, au stabilit vinovăția inculpatului în mod just și au dat infracțiunii comise de acesta încadrarea juridică legală și temeinică. Potrivit declarațiilor constante ale părții vătămate coroborate cu raportul de constatare medico-legală și declarațiile martorilor U.M.

și M.V., inculpatul B.G., profitând de întuneric, de vârsta victimei (66 ani), de faptul că aceasta consumase băuturi alcoolice, a îmbrâncit-o și i-a sustras portmoneul cu bani și acte. Curtea constată că fapta de sustragere s-a săvârșit în condiții de violență, astfel că încadrarea juridică dată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., este legală și temeinică, neimpunându-se schimbarea acesteia. Instanțele de judecată au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante determinate de persoana și conduita acestuia, astfel că nu se mai impune reducerea și mai accentuată a pedepsei aplicate.

În conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen., pedeapsa stabilită de 2 ani închisoare este necesară procesului de reeducare a inculpatului în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate, cererea formulată prin motivele de recurs, în sensul dispunerii suspendării condiționate a executării acesteia nefiind oportună și justificată de pericolul social concret pe care îl prezintă fapta săvârșită. Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul inculpatului B.G. ca nefondat. Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 24 septembrie la 26 septembrie 2003. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției, precum și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500.000 lei câtre partea vătămată S.M.

reprezentând costul deplasărilor efectuate de acesta cu ocazia judecării cauzei. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2), art. 189 și art. 193 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 89 din 29 martie 2004 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 24 septembrie la 26 septembrie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și la 500.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată S.M. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2004.