ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2980/2004

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59 din 19

februarie 2004 a Tribunalului Botoșani, inculpatul B.G. a fost condamnat la

pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a

dedus din durata pedepsei perioada arestului preventiv de la 24 septembrie 2003

la 26 septembrie 2003.

S-a luat act că partea vătămată S.M.

nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei din care 400.000

lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 22 septembrie

2003, la bufetul din comună, partea vătămată S.M. l-a servit pe inculpatul B.Ș.

cu o bere, ocazie cu care acesta din urmă a observat că victima are bani asupra

sa.

La plecarea din local, inculpatul a

urmărit-o pe partea vătămată, a împins-o, determinându-i căderea la pământ și

i-a sustras portmoneul cu bani și acte. Partea vătămată a suferit leziuni

traumatice care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare

medico-legală nr. 1287 din 25 septembrie 2003 al Serviciului Județean de

Medico-Legal Botoșani).

Prejudiciul cauzat este de 2.500.000

lei.

Inculpatul a recunoscut sustragerea

banilor, dar a susținut că nu a lovit-o pe partea vătămată.

Situația de fapt și

vinovăția acestuia au fost stabilite pe baza materialului probator administrat

în cauză: proces-verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părții

vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, raport de constatare

medico-legală, planșe fotografice, proces-verbal de percheziție domiciliară,

declarațiile martorilor F.D., M.G., C.M., V.M., A.C., B.C., declarațiile

inculpatului.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 89 din 29 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 500.000 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul B.G., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat și

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

În subsidiar, s-a solicitat

reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, dându-se

o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76

C. pen.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect

situația de fapt, au stabilit vinovăția inculpatului în mod just și au dat

infracțiunii comise de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.

Potrivit declarațiilor constante ale

părții vătămate coroborate cu raportul de constatare medico-legală și declarațiile

martorilor U.M. și M.V., inculpatul B.G., profitând de întuneric, de vârsta

victimei (66 ani), de faptul că aceasta consumase băuturi alcoolice, a

îmbrâncit-o și i-a sustras portmoneul cu bani și acte.

Curtea constată că fapta de

sustragere s-a săvârșit în condiții de violență, astfel că încadrarea juridică

dată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., este legală și

temeinică, neimpunându-se schimbarea acesteia.

Instanțele de judecată au reținut în

favoarea inculpatului circumstanțe atenuante determinate de persoana și

conduita acestuia, astfel că nu se mai impune reducerea și mai accentuată a

pedepsei aplicate.

În conformitate cu dispozițiile art.

52 C. pen., pedeapsa stabilită de 2 ani închisoare este necesară procesului de

reeducare a inculpatului în spiritul respectului pentru valorile sociale

încălcate, cererea formulată prin motivele de recurs, în sensul dispunerii

suspendării condiționate a executării acesteia nefiind oportună și justificată

de pericolul social concret pe care îl prezintă fapta săvârșită.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

de Casație și Justiție urmează să respingă recursul inculpatului B.G. ca

nefondat.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din durata pedepsei aplicate de la 24 septembrie la 26 septembrie 2003.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu

se avansează din fondul Ministerului Justiției, precum și la plata

cheltuielilor judiciare în sumă de 500.000 lei câtre partea vătămată S.M. reprezentând

costul deplasărilor efectuate de acesta cu ocazia judecării cauzei.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2), art. 189 și art. 193 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 89 din 29 martie 2004

a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 24 septembrie la 26 septembrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și la 500.000 lei cheltuieli judiciare către partea

vătămată S.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iunie 2004.