ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2668/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 499 din 17

decembrie 2002 a Tribunalului Botoșani a fost condamnat inculpatul S.G.C., în

baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., la 6 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 3 noiembrie 2002.

Instanța a luat act că partea

vătămată B.M.O. nu a solicitat despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut în fapt că, în seara de 2 noiembrie 2002, partea vătămată

a consumat băuturi alcoolice la un bar din comuna Vlădeni, satul Brehuiești,

județul Botoșani, a fost urmărit pe stradă după plecarea din local de către

inculpat, care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele și i-a

sustras din buzunar suma de 620.000 lei.

Ca urmare, persoanei vătămate i-au

fost produse leziuni pentru care, conform actului medico-legal din dosar, au

fost stabilite ca necesare pentru vindecare 14-15 zile îngrijiri medicale.

Situația de fapt și vinovăția au

fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii întocmit

de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declarației

persoanei vătămate, a declarațiilor martorilor C.M., T.I., D.G., D.M., G.G.,

S.V., P.A., T.M. și P.C., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Suceava, secția

penală, prin decizia penală nr. 52 din 17 februarie 2003 a respins apelul

declarat de inculpatul S.G.C., considerând nefondată critica formulată, în

sensul greșitei individualizări a pedepsei.

Astfel, instanța de control judiciar

a apreciat că sancțiunea a fost stabilită, în raport de pericolul social al

faptei și persoana infractorului, spre minimul legal și că nu există motive de

reducere a cuantumului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul S.G.C., care invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa a fost just

individualizată solicitând reducerea ei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanțele, reținând în mod corect vinovăția inculpatului, în

săvârșirea în noaptea de 2 noiembrie 2002, în loc public, a infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., au aplicat

acestuia pedeapsa de 6 ani închisoare, individualizată justificat înspre

minimul legal, având în vedere potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al

faptei, împrejurările săvârșirii ei și persoana inculpatului care nu poseda

antecedente penale, este la o vârstă tânără, a dovedit sinceritate pe parcursul

întregului proces și a manifestat regret pentru actele de violență și

deposedare săvârșite.

Această pedeapsă este de natură a

asigura conform art. 52 C. pen., prevenirea generală și reintegrarea în

comunitate a inculpatului.

Fiind respectate cerințele textelor

legale arătate, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei

aplicate astfel cum s-a solicitat de recurentul inculpat.

Întrucât critica din recurs este

neîntemeiată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca

nefondat, recursul inculpatului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat.

Se va deduce din pedeapsă durata

arestării preventive de la 3 noiembrie 2002 la 4 iunie 2003 și se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.G.C. împotriva deciziei penale nr. 52 din 17 februarie

2003 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 3 noiembrie 2002 la 4 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2003.