ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4398/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 134 din 25 aprilie 2006, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul S.V.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., s-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 4 ianuarie 2006. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, la 3 ianuarie 2006, aflându-se în loc public, a lovit partea vătămată L.D., și i-a sustras o sacoșă cu cumpărături, precum și suma de 40 lei. Urmare loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale.

Fapta comisă a fost dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor asistenți, coroborați cu recunoașterea inculpatului în faza de urmărire penală. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât nu este autorul infracțiunii. Prin decizia penală nr. 185 din 5 iunie 2006, Curtea de Apel Suceava a respins apelul ca nefondat. Împotriva deciziei, inculpatul S.V.I. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând achitarea sa, întrucât nu este autorul infracțiunii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat. Din examinarea cauzei rezultă că inculpatul a recunoscut în fața martorilor M.S. și L.S.D. că este autorul infracțiunii, descriind cu lux de amânunte ce anume bunuri a sustras. A menționat și locul în care a lovit partea vătămată, lângă un gard, al locuinței, aparținând lui A.G. unde de altfel, s-au găsit urme de sânge. Este cert că aceste împrejurări nu puteau fi cunoscute decât de autorul infracțiunii și că probele administrate dovedesc că inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat. Motivul este și vizând individualizarea pedepsei, este de asemenea nefondat. Instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., naturii și gravitatea faptei comise, cât și persoana inculpatului care a mai fost condamnat, precum și atitudinea sa procesuală impunând executarea pedepsei închisorii în cuantumul de 5 ani stabilit de instanțe.

Întrucât nu se constată motive care examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului S.V.I. va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce arestarea preventivă de la 4 ianuarie 2006 la 10 iulie 2006, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V.I. împotriva deciziei penale nr. 185 din 5 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 ianuarie 2006 la 10 iulie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iulie 2006.