ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 152/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. nr. 585 din 6 septembrie 2005, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul L.V., la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate, în ceea ce privește restul de pedeapsă de 103 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3075/2004 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare, iar, în urma contopirii acestui rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, adică 6 ani și 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 9 iunie 2005 la zi. S-au reținut, în esență, următoarele: La data de 9 iunie 2005, aflându-se pe o stradă inculpatul a smuls prin exercitarea de violență, de la gâtul părții vătămate I.E. un lănțișor cu cruce, din aur. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 344 din 13 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 6 septembrie 2005, la zi. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, ținându-se seama de circumstanțele reale și personale.

Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția inculpatului, au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legii și au individualizat, în mod just, pedeapsa aplicată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tâlhăria (prin exercitarea de violențe, asupra părții vătămate, care se afla pe o stradă), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (recidivist, fiind condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni) rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate orientată spre limita minimă, dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerarea din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 344 din 13 octombrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 iunie 2005 la 12 ianuarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei (2.200.000 lei) din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2006.