ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 152/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. nr. 585 din

6 septembrie 2005, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul L.V., la 6 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a

fost revocat beneficiul liberării condiționate, în ceea ce privește restul de

pedeapsă de 103 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 9

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3075/2004 a Judecătoriei

Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare, iar, în urma contopirii acestui

rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor

de 2 luni închisoare, adică 6 ani și 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 –

art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a

arestării preventive, de la 9 iunie 2005 la zi.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

La data de 9 iunie 2005, aflându-se

pe o stradă inculpatul a smuls prin exercitarea de violență, de la gâtul părții

vătămate I.E. un lănțișor cu cruce, din aur.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 344 din 13 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Totodată, a menținut starea de arest

a inculpatului și a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive,

de la 6 septembrie 2005, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat reducerea pedepsei, ținându-se seama de circumstanțele reale și

personale.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția

inculpatului, au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legii

și au individualizat, în mod just, pedeapsa aplicată.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a

conceput și realizat tâlhăria (prin exercitarea de violențe, asupra părții

vătămate, care se afla pe o stradă), precum și de datele ce caracterizează

persoana inculpatului (recidivist, fiind condamnat anterior pentru același gen

de infracțiuni) rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă

individualizare a pedepsei aplicate orientată spre limita minimă, dând

eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se

impune reducerea acesteia.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerarea din oficiu, urmează ca recursul inculpatului

să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 344 din 13 octombrie

2005 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 iunie 2005 la 12

ianuarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei (2.200.000 lei) din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (1.000.000 lei)

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 ianuarie 2006.