ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1073/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1255 din 12

octombrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a dispus în baza art. 211

alin. (2) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.,

condamnarea inculpatului M.P. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 31 iulie 2005 la 21 octombrie 2005.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă în cauză și, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea în folosul statului, de la inculpat, a sumei de 600.000

lei.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, în dimineața zilei de 31 iulie 2005, în timp ce

partea vătămată N.V.V. se deplasa pe șos. Berceni, sector 4, inculpatul,

deghizat în femeie, s-a apropiat din spate și a încercat să-i smulgă lănțișorul

de la gât, moment în care partea vătămată a prins lănțișorul cu mâna, iar

inculpatul a reușit în cele din urmă să smulgă medalionul.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie,

susținând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de pericolul social

concret al faptei comise, solicitând reducerea acesteia.

Prin decizia nr. 896 din 21

noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului, ca atare a fost recurată în termen legal

reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală de

gradul de pericol social al faptei săvârșite de persoana făptuitorului și de

împrejurări care diminuează sau agravează răspunderea penală.

Instanțele de fond și apel au respectat

criteriile de individualizare și au avut în vedere, în principal pericolul

social ridicat al faptelor comise, pericolul dedus din modalitatea în care

infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită (travestit în femeie) precum și

urmările acestei infracțiuni.

Poziția sinceră a inculpatului atât

în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească și

manifestarea regretului nu sunt elemente determinate și suficiente pentru a se

reține în favoarea lui a unor circumstanțe atenuante.

În raport de aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului pedeapsa aplicată orientată sub

limita minimului special a textului de lege incriminator apare bine

individualizată motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi respins

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 896 din 21 noiembrie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 31 iulie 2005, la 20 februarie 2006.

Obligă recurentul la plata sumei de

220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2006.