ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1873/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1012 din 5 noiembrie

2002 Tribunalul București, secția I-a penală, a dispus condamnarea inculpatului

L.G. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă prevenția inculpatului de la 13 septembrie 2002 la zi.

S-a făcut aplicarea art. 350 C.

proc. pen. și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată R.M.

nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care 400.000 lei onorariu de avocat oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt că, inculpatul, în ziua de 12 septembrie 2002,

aflat în zona Polizu, s-a repezit la partea vătămată R.M. și a încercat să-i

sustragă (smulgă) lănțișorul de aur de la gât, dar nu a reușit. Fiind îmbrâncit

de partea vătămată, a căzut și a fost surprins de organele de poliție.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul L.G., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul

individualizării pedepsei.

A solicitat admiterea apelului,

desființarea hotărârii și reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 855 din 20

decembrie 2002 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul

declarat de inculpatul L.G., a fost desființată parțial sentința și în fond,

s-a dispus reducerea pedepsei aplicată inculpatului, de la 6 ani închisoare la

4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

A fost computată prevenția

inculpatului de la 13 septembrie 2002 la 20 decembrie 2002.

Onorariu de avocat din oficiu, în

cuantum de 300.000 lei pentru apărarea inculpatului, s-a dispus să fie suportat

din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul L.G., solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei atacate și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat nu este fondat,

pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză,

iar instanța de apel a aplicat o pedeapsă just individualizată, conform

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de

modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și de datele ce caracterizează

persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta comisă, nu se află

la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior pentru comiterea

unor fapte de același gen și se află la o vârstă tânără.

De altfel, pedeapsa de 4 ani

închisoare se încadrează în limitele prevăzute de textul de lege incriminator,

fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserției sale

în societate și prevenția generală, scop prevăzut de art. 52 C. pen.,

constatându-se că nu există temeiuri pentru reducerea ei.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpatul L.G. să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la

12 septembrie 2002 la 11 aprilie 2003.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.G. împotriva deciziei penale nr. 855 din 20 decembrie 2002

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 12 septembrie 2002

la 11 aprilie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

aprilie 2003.