ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3804/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1166 din 29

noiembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus

condamnarea inculpatului

S.M.

la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen., iar conform art. 88 C. pen., s-a

dedus arestul preventiv de la 15 august 2002, la zi.

În temeiul art. 116 C. pen., s-a

aplicat inculpatului măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul

București, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 300.000 lei, în

faza cercetării judecătorești, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 15 august 2002, în jurul

orei 8,45, partea vătămată A.M.M., în timp ce se afla în intersecția B-dul

Gloriei cu str. Izbiceni, în drum către serviciu a fost depășită din spate de

un individ necunoscut, care s-a oprit în dreptul său și, întorcându-se către

ea, i-a smuls un lănțișor de aur de la gât, care avea un pandativ, în valoare

de 3.000.000 lei.

După smulgerea lănțișorului care s-a

rupt, agresorul a fugit, iar partea vătămată a început să țipe și a pornit în

urmărirea acestuia. În momentul în care partea vătămată a început să țipe, a

observat la circa 30 m o altă persoană, care a fugit după agresor, victima

crezând inițial că, aceasta a fugit pentru a-l urmări pe cel care-i smulsese

lanțul.

La strigătele de ajutor ale părții

vătămate, a intervenit un echipaj de poliție, aflat în zonă, care a procedat la

reținerea agresorului și a celeilalte persoane.

S-a efectuat percheziția corporală

asupra celor doi indivizi, în prezența martorilor J.A. și I.E., ocazie cu care

inculpatul S.M. a lăsat să-i cadă din mână lănțișorul din aur, smuls de la

gâtul părții vătămate.

Partea vătămată A.M.M. l-a indicat

pe inculpatul S.M., ca fiind persoana care a agresat-o și i-a smuls lanțul din

aur cu medalion de la gât.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul S.M., solicitând admiterea lui și reducerea pedepsei

aplicate.

Prin decizia penală nr. 54/ A din 6

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

A fost dedusă prevenția inculpatului

de la data de 15 august 2002, la zi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul S.M., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor

și reducerea pedepsei aplicate, ținând seama de circumstanțele sale personale,

ce îi sunt favorabile, în sensul că a recunoscut și regretat fapta comisă, iar

partea vătămată și-a recuperat prejudiciul.

Examinând recursul declarat de

inculpat în raport de motivul de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., se constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce

urmează.

Astfel, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanțele au ținut seama de toate criteriile, prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv, gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și

împrejurările comiterii ei, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului,

care nu este la primul conflict cu legea penală, acesta fiind recidivist,

dovedind astfel perseverența infracțională.

De altfel, pedeapsa de 5 ani

închisoare aplicată inculpatului, este situată la limita minimă, prevăzută de

textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea

inculpatului, în vederea reinserției sale în societate și prevenția generală,

conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Așa fiind, se apreciază că nu există

motive pentru ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie redusă și în consecință,

recursul declarat de acesta urmează să fie respins, ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpatul S.M. să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 88 C. pen., se

deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive, de la

15 august 2002, la 17 septembrie 2003.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.M., împotriva deciziei penale nr. 54/ A din 6

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 august

2002, la 17 septembrie 2003.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 septembrie 2003.