ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4280/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Suceava prin sentința penală

nr. 187 din 19 iunie 2003 a condamnat pe inculpații I.M. și B.S.O. la pedepse

de câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) din același cod.

A dedus din pedepse, durata

reținerii și arestării preventive de la 29 noiembrie 2002.

A constatat că partea vătămată M.R.

nu s-a constituit parte civilă și în baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat

de la fiecare inculpat în folosul statului, suma de 4.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, a reținut

că, în seara zilei de 15 noiembrie 2002, după ce au consumat băuturi alcoolice,

în timp ce se deplasau înspre Casa Sindicatelor din Botoșani, pe o alee dintre

blocurile de pe strada M. Kogălniceanu, în vecinătatea barului „E.P.”,

observând că partea vătămată M.R., care își aștepta prietena, avea în mână un

telefon mobil, au hotărât să-l tâlhărească. Astfel, după ce au trecut de partea

vătămată câțiva metri, s-au reîntors, l-au imobilizat răsucindu-i mâna la

spate, apoi B.S. l-a lovit cu pumnul în zona capului, partea vătămată

lovindu-se de bară cu spatele. La un moment dat, partea vătămată a lăsat

telefonul mobil jos, după care inculpații i-au mai aplicat câțiva pumni,

inculpatul B. a luat telefonul și ambii au fugit către stația de taxi de la

magazinul „B.”.

Inculpații s-au urcat într-un

taximetru marca Daewo Tico, și i-au cerut șoferului A.N. să-i transporte urgent

în Cartierul Bucovina.

Partea vătămată ajutat de martorul

P.C., i-au urmărit cu autoturismul condus de ultimul, i-au strigat

taximetristului să se deplaseze la poliție, însă acesta a refuzat și i-a

transportat pe cei doi la destinația solicitată.

Apelurile declarate de inculpații

care au cerut să fie achitați, deoarece nu există probe care să le dovedească

vinovăția, iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, au

fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 229 din 11 august 2003 pronunțată

de secția penală, a Curții de Apel Suceava.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal a declarat recurs numai inculpatul I.M., prin apărător,

criticând-o ca nelegală, deoarece a fost condamnat fără ca să fie vinovat.

Recursul este nefondat.

Instanțele au făcut o analiză

completă a probelor administrate și pe baza acestora au reținut o situație de

fapt corectă.

Conform declarațiilor părții

vătămate, inculpații sunt cei ce l-au bătut și i-au luat telefonul; pe

inculpatul B. l-a recunoscut primul, arătând că acesta i-a cerut să pună

telefonul pe pământ. Partea vătămată i-a recunoscut fără ezitare la poliție la

prezentarea pentru recunoaștere din grup.

Inculpatul I.M., prin declarații

repetate atât la poliție, cât și la procuror, asistat de apărător a recunoscut

săvârșirea infracțiunii și a arătat că a fost împreună cu inculpatul B.

Confruntat cu inculpatul B., a

recunoscut din nou comiterea faptei împreună cu acesta, cât timp inculpatul B.,

constant a negat participarea împreună cu I.

Martorul A.N. a recunoscut pe cei

doi inculpați. În plus, este de reținut că, în instanță, unde inculpatul I.M. a

încercat să acrediteze ideea, că în seara respectivă s-a aflat în compania

martorului L.G., fiindu-i prezentat L.G., martorul a declarat categoric că nu

l-a transportat pe acesta în seara când s-a săvârșit fapta.

Instanțele au reținut contradicții

evidente între declarațiile date de inculpați în cursul urmăririi penale și a

judecății, mai ales în ce-l privește pe inculpatul I.M. Acesta nejustificat și

fără explicație a susținut în fața instanței, că nu știe dacă în seara respectivă

a mers cu taximetru, acasă la prietena sa S.I.

Martora audiată a declarat,

contrazicându-l pe inculpat că acesta a venit acasă cu un taximetru, fapt

confirmat și de unchiul ei V.L.

Inculpatul B.S. care nu a recunoscut

nici un moment săvârșirea faptei, după ce apelul i-a fost respins a renunțat să

facă recurs.

Dar, cea mai concludentă declarație

pentru stabilirea vinovăției inculpatului recurent este aceea a martorului

V.L., audiat în fața tribunalului, propus în apărare de inculpatul B.S.

Martorul a declarat că în seara de

15 noiembrie 2002, în jurul orei 20,30 l-a văzut pe inculpatul I. coborând

dintr-un taximetru galben lângă biserica „Trei Ierarhi”.

Aceasta este mașina în urmărirea

căreia au pornit partea vătămată și martorul P.C. Șoferul acestui autovehicul

taxi în seara respectivă a fost A.N., martor care l-a recunoscut pe inculpatul

recurent ca fiind unul din cei doi tineri „agitați” pe care i-a transportat pe

str. Bucovina.

Fiind stabilită fără dubiu,

vinovăția inculpatului recurent I.M., urmează ca recursul acestuia să fie

respins, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca

nefondat.

În baza art. 385

17

alin.

(1) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul

preventiv de la 29 noiembrie 2002 la data deciziei.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M.

împotriva deciziei penale nr. 229 din 11 august 2003 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 29 noiembrie

2002 la 7 octombrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

7 octombrie 2003.