ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3071/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36 din 5

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău a fost condamnat inculpatul

P.S.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), cu aplicarea

art. 74 – art. 76 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și a fost computată perioada arestării preventive cu începere de

la 26 decembrie 2003.

Totodată, s-a luat act că partea

vătămată B.I.D. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În noaptea de 25 decembrie 2003,

inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice, a urmărit-o pe partea

vătămată B.I.D., după ce aceasta a plecat din discoteca aflată în localitatea

N. Bălcescu, cu intenția de a-i sustrage telefonul mobil. La un moment dat,

inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, a salutat-o, iar când aceasta s-a

întors pentru a-i răspunde, a lovit-o cu pumnul în față, determinând căderea

acesteia.

După ce i-a aplicat multiple alte

lovituri peste față și corp, inculpatul i-a sustras telefonul mobil și

portofelul cu bani.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza plângerii părții vătămate, procesului verbal de cercetare la

locul faptei, planșelor foto executate în cauză, depozițiile martorilor P.D.C.,

D.L. și S.C., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut

infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 75 din 2 martie 2004, a admis apelul formulat de inculpat, a

desființat în parte sentința atacată și a redus pedeapsa aplicată de la 3 ani

închisoare la un an și 10 luni închisoare.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpatul.

Prin recursurile declarate a fost

criticată decizia Curții de Apel Bacău pentru netemeinicie, parchetul

învederând că actuala pedeapsă aplicată inculpatului nu reflectă pericolul

social deosebit al faptei impunându-se menținerea primei hotărâri, inculpatul

solicitând să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în

favoarea sa și pe cale de consecință reducerea pedepsei.

Recursul parchetului este fondat, în

timp ce recursul declarat de inculpat va fi respins.

Instanța de fond a stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din

punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus arătat.

De asemenea, și în ceea ce privește

individualizarea pedepsei, prima instanță a făcut o justă aplicare a

dispozițiilor art. 72 C. pen., ținând seama atât de pericolul social concret al

faptei comise, cât și de persoana făptuitorului.

Astfel, instanța de fond, având în

vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta

comisă, a acordat circumstanțe atenuante și a coborât pedeapsa sub minimul

special prevăzut de lege.

Instanța de control judiciar, pe

baza acelorași acte din dosar, a redus din nou cuantumul pedepsei cu argumentul

că inculpatul este tânăr și provine dintr-o familie liniștită.

În raport de împrejurările concrete

în care inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie (după ce a urmărit-o pe

partea vătămată, a ales cu grijă locul și momentul propice atacării victimei)

și de urmările faptei, pedeapsa de 3 ani aplicată de prima instanță a fost bine

dozată și nu se impunea reducerea ei, motiv pentru care recursul formulat de

parchet va fi admis, va fi casată decizia atacată și va fi menținută hotărârea

primei instanțe.

Împrejurările învederate de inculpat

prin recursul declarat (că nu are antecedente penale, a recunoscut constant

fapta pentru care a fost trimis în judecată) au fost analizate de instanțe,

fapt ce a și determinat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) coroborate cu art. 76 lit. b) C. pen.,

cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, cu mult sub minimul special prevăzut

de textul sancționator. Recursul declarat de inculpat, pentru reducerea

pedepsei până la limita inferioară menționată în art. 76 lit. b) C. pen., nu

este fondat și va fi respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 75 din

2 martie 2004 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul P.S.R.

Casează decizia atacată și menține

sentința penală nr. 36 din 5 februarie 2004 a Tribunalului Bacău.

Respinge recursul declarat de

inculpatul P.S.R. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 26 decembrie 2003 la 4 iunie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2004.