ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 395/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 211 din 12 octombrie 2004, Tribunalul Buzău, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, a condamnat pe inculpatul R.C. la 6 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A menținut starea de arest și a dedus prevenția la zi începând cu data de 6 februarie 2004. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părții civile C.I. suma de 6.100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență că, în seara zilei de 5 februarie 2004, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice într-un bar, unde a remarcat că partea vătămată C.I.

are mai mulți bani asupra sa, inculpatul R.C. a așteptat-o pe aceasta pe drumul spre casă, unde a atacat-o, lovind-o cu pumnii și picioarele și prin violența i-a sustras din buzunar suma de 5.900.000 lei și un telefon mobil. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, declarațiile inculpatului, raportul de expertiză medico-legală, contractul de amanet, dovada de ridicare a hainei, declarațiile martorilor R.F., C.G., T.G., Ș.C. și M.F., precum și procesele verbale de confruntare dintre inculpat și partea vătămată C.I.

și dintre inculpat și martora C.G. Pe parcursul urmăririi penale inculpatul R.C. a avut o poziție total nesinceră nerecunoscând săvârșirea faptei, atitudine procesuală menținută și în timpul cercetării judecătorești. Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 211/2004 a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, care prin decizia penală nr. 503 din 22 noiembrie 2004 a reținut că instanța de fond a stabilit corect, pe baza materialului probator administrat în cauză, atât situația de fapt, cât și vinovăția acestuia și a individualizat corespunzător pedeapsa aplicată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pentru inculpatul R.C., numita R.I., mama acestuia. Recursul este inadmisibil.

Examinând admisibilitatea recursului declarat în cauză, Curtea constată că acesta a fost promovat de o persoană fără calitate, întrucât părinții inculpatului major nu se numără printre persoanele prevăzute expres și limitativ în art. 385 2 raportat la art. 362 alin. (2) C. proc. pen., care pot declara recurs pentru inculpat. Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul ca inadmisibil, fiind declarat de o persoană fără calitate. Văzând și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de R.I., pentru inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 503 din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurenta Radu Ileana să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2005.