ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2610/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 748 din 22

decembrie 2005 a Tribunalului Cluj, inculpatul C.D. a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani

închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 204/2002 a Judecătoriei Aiud și

contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 531 zile cu pedeapsa

aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut stare de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 21 iulie 2005, ora 1,00,

până la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., s-a constatat că prejudiciul este recuperat integral.

În baza art. 191 și art. 189 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 550 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din

oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În noaptea de 20 iulie 2005, în loc

public, inculpatul a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele victimei M.T.,

sustrăgându-i suma de 2 lei și verigheta din aur.

Partea vătămată a suferit leziuni

traumatice care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale, potrivit concluziilor

raportului de constatare medico – legală nr. 4572/II/A/44 din 4 august 2005 al

I.M.L. Cluj.

Prejudiciul cauza acestuia, în sumă

de 210 lei, a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase victimei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor C.G.,

C.I., B.B., D.I., procesul verbal de constatare a infracțiunii, proces verbal

de percheziție corporală, proces verbal de cercetare a locului faptei, procese

verbale de predare – primire, planșe fotografice, acte medicale și medico –

legale, declarațiile inculpatului.

Inculpatul a declarat apel,

solicitând achitarea sa întrucât nu a sustras bunurile părții vătămate, iar

actele de agresiune le-a săvârșit pentru a o apăra pe martora D.I. de intenția

victimei de a o viola.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 29 din 1 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Starea de arest a inculpatului a fost

menținută, iar prevenția dedusă la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

în sumă de 200 lei, onorariul

apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei fiind suportat din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs în termen legal inculpatul C.D., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, achitarea, în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

și d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea

cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 12, 14, 17

1

și 18 C.

proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Inculpatul a atacat victima și i-a

sustras banii și verigheta. La strigătele de ajutor ale părții vătămate, la

fața locului a intervenit un echipaj de jandarmi, martorii C.G. și C.I. relatând

împrejurările constatate nemijlocit, cât și afirmațiile făcute de părți în

legătură cu modul de săvârșire a faptei.

De altfel, în procesul – verbal de

constatare a infracțiunii se consemnează declarația inculpatului C.D. prin care

recunoaște săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În data instanței de judecată,

inculpatul a detaliat modul de sustragere a verighetei, după ce a umezit cu

salivă degetul victimei.

Declarațiile sale se coroborează cu

cele ale părții vătămate și martorilor cauzei, precum și cu concluziile actului

medico – legal, astfel că în cauză nu există temeiuri de achitare a

inculpatului, Curtea urmând să înlăture ca nefondate criticile formulate în

acest sens prin motivele de recurs.

Apărarea inculpatului în sensul că a

comis actele de agresiune pentru a asigura protecția martorei D.I., nu sunt

susținute de nici o probă a cauzei, martora fiind în pericol în compania părții

vătămate.

Cu privire la modul de

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că acesta

este corespunzător cerințelor articolelor 72 și 52 C. pen.

Instanța de judecată a ținut seama de

pericolul social concret al infracțiunii comise precum și de statutul de

recidivist al inculpatului care a mai fost condamnat în anul 2002 pentru

săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.

Perseverența infracțională

manifestată de inculpat în săvârșirea unor infracțiuni de același gen nu poate

primi un tratament penal mai blând, astfel cum s-a solicitat prin motivele de

recurs, pedeapsa ce i-a fost aplicată fiind necesară și suficientă reeducării

sale sociale.

Pentru aceste considerente, Curtea va

respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din durata pedepsei aplicate de la 21 iulie 2005 la 26 aprilie 2006.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art.

88 C. pen., at.192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 29 din 1 februarie

2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 21 iulie 2005 la 26

aprilie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 aprilie 2006.