ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 714/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Cluj prin sentința penală

nr. 532 din 22 septembrie 2005, a condamnat pe inculpatul D.L., pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1)

și (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., și art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului

preventiv începând cu 1 iunie 2005 și până la zi.

Prin aceeași sentință penală a mai

fost condamnat și inculpatul L.I.D., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., la pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestului

preventiv începând cu 1 iunie 2005 până la zi.

S-a constatat recuperat prejudiciul

cauzat părții vătămate O.I.

S-a dispus confiscarea de la fiecare

inculpat a câte 925.000 lei.

S-a stabilit suma de 200 RON în

favoarea B.C.A.J. Cluj ce s-a dispus a fi avansată în fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În data de 31 mai 2005, inculpații

au văzut-o pe partea vătămată în timp ce consuma băuturi alcoolice la barul Ț. din

municipiul Turda, constatând totodată că se află în stare de ebrietate. Acest

fapt le-a întărit convingerea că partea vătămată este o victimă ușoară, astfel

că, împreună, l-au urmărit în scopul de a-l deposeda de bunurile avute asupra

lui.

În momentul când victima a ajuns pe

str. Axente Sever, potrivit înțelegerii avute, inculpatul L.I.D. l-a acostat pe

partea vătămată prinzându-l de gât și întrebându-l dacă nu dorește să-i facă

rost de o femeie. În același timp, inculpatul a efectuat manevre de desprindere

a lănțișorului pe care victima îl purta la gât.

Părții vătămate i s-a părut suspectă

comportarea inculpatului L.I.D., creându-i o puternică stare de temere, astfel

că, a luat-o la fugă. Victima a sesizat că lănțișorul îi este rupt și agățat de

haine, astfel că partea vătămată l-a luat și l-a pus în borseta avută asupra sa

în care mai avea un telefon mobil, ochelari de soare și un calculator de

buzunar.

Inculpații însă, au pornit în

urmărirea victimei pe niște străzi lăturalnice și în momentul în care aceasta a

ajuns pe str. Frăgăriște (unde de altfel locuiește), la sugestia inculpatului

D.L., inculpatul L.I.D. s-a apropiat din nou de victimă, cerându-i o țigară.

Concomitent, inculpatul D.L. s-a apropiat de partea vătămată și a încercat să-i

smulgă borseta de pe umăr. Victima s-a opus, între cei doi derulându-se acțiuni

de împingeri și trageri reciproce în urma cărora s-a rupt cureaua de la

borsetă, bunul căzând pe caldarâm. La fel s-a întâmplat și cu victima care a

căzut pe stradă. Borseta a fost luată de către inculpatul D.L., după care ambii

inculpați au plecat în fugă.

Când au constatat că nu mai sunt

urmăriți de partea vătămată, inculpații au verificat conținutul borsetei,

reținând lănțișorul din aur și telefonul mobil, iar restul bunurilor le-a

abandonat.

Telefonul mobil a fost vândut de

către inculpatul L.I.D. martorei L.I. cu suma de 650 – 700.000 lei. Potrivit

declarației acestei martore, inculpatul i-a spus că telefonul îl are cadou de

la mama sa, însă intenționează să își cumpere altceva cu banii obținuți în urma

vânzării telefonului.

Ulterior, telefonul a fost ridicat

de la soțul martorei L.I. și restituit părții vătămate, martora

neconstituindu-se parte civilă în cauză.

În ce privește lănțișorul de aur,

bunul a fost vândut de către inculpatul D.L. prin intermediul martorului P.I.L.,

martorei M.M., pentru suma de 1.300.000 lei. Martorul P.I. a arătat că

inculpatul D.L. i-a spus în alte împrejurări că are o soră care lucrează în

Spania și, cum i-a oferit spre vânzare în altă ocazie un telefon mobil cu

privire la care a susținut că îl are de la sora sa, și-a închipuit că și lănțișorul

provine din aceeași sursă.

În momentul în care martora M.M. a

aflat că lănțișorul din aur provine din furt i-a cerut martorului P.I. banii

înapoi, acesta amanetând bunul, iar suma de 1.200.000 lei obținută i-a predat-o

martorei.

Partea vătămată a arătat că valoarea

telefonului și a lănțișorului de aur s-a ridicat la suma de 1.700.000 lei,

apreciind că celelalte lucruri nu prezentau valoare.

În drept, fapta inculpatului major

D.L., care la 31 mai 2005 pe timp de zi și în loc public, împreună cu

inculpatul minor L.I.D., a exercitat acte de violență față de partea vătămată O.I.,

după care a sustras de la acesta în scopul însușirii pe nedrept, bunuri în

valoare de 1.700.000 lei constituie infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului minor L.I.D. care

la 31 mai 2005 pe timp de zi și în loc public împreună cu coinculpatul major, a

exercitat acte de violență față de partea vătămată O.I., după care a sustras de

la acesta în scopul însușirii pe nedrept, bunuri în valoare de 1.700.000 lei

constituie infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen.

Împotriva soluției instanței de

fond, au declarat apel ambii inculpați, solicitând admiterea acestuia, desființarea

sentinței tribunalului și judecând pe fond cauza, schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat pentru

inculpatul D.L. din art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2

1

) lit.

a), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea de

furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a)

și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și a nu se reține

agravanta de la art. 75 lit. c) C. pen., întrucât nu a cunoscut vârsta celuilalt

coinculpat și nici împrejurarea că este minor, cu consecința reducerii

considerabile a sancțiunii ce urmează a i se aplica.

Prin apelul său, inculpatul L.I.D.,

a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., în infracțiunea de furt

calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., și a se dispune totodată

suspendarea condiționată a executării pedepsei întrucât este un element tânăr

și nu posedă antecedente penale.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 237/A/2005, pronunțată în dosarul nr. 17745/2005, a respins, ca

nefondate, ambele apeluri reținând că încadrarea juridică a faptei este

corectă, inculpații au folosit violența în deposedarea de bunuri a părții

vătămate, iar pedepsele sunt corect individualizate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul D.L., care a reiterat criticile formulate în apel și a

solicitat în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, iar în subsidiar

reducerea pedepsei.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând critica

formulată de recurent în principal, vizând greșita încadrare juridică a faptei,

critică ce se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

17 C. proc. pen., apreciază că aceasta nu este fondată.

Apărarea inculpatului că nu a

exercitat acte de violență asupra victimei a fost invocată și la instanțele de

fond și apel și în mod corect s-a apreciat că nu poate fi primită.

Probele au demonstrat, fără dubiu,

că inculpații au procedat la deposedarea victimei prin comiterea de acte

violente asupra acesteia, acte constând în smulgerea borsetei, continuând cu

actele de opunere ale victimei, care au condus în final la acțiuni de împingeri

și trageri reciproce în urma cărora s-a rupt cureaua de la borsetă, iar victima

a căzut.

Toate aceste acțiuni realizează

conținutul noțiunii de „violență” cerut de textul art. 211 C. pen., iar pentru

îndeplinirea cerinței laturii obiective a infracțiunii complexe descrise în

textul menționat violențele nu trebuie să îmbrace în mod necesar una din

formele prevăzute de art. 180 și urm. C. pen.

Pe de altă parte, chiar dacă cei doi

inculpați au realizat acțiuni diferite (unul a exercitat actele de violență,

iar celălalt deposedarea), fiecare răspunde pentru infracțiunea de tâlhărie din

moment ce au desfășurat acțiunile coordonat și concordant.

În ceea ce privește motivul de

recurs invocat în subsidiar, referitor la individualizarea pedepsei (caz de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.), Înalta Curte

apreciază că nici acesta nu este fondat.

Inculpatul D.L. are de executat o

pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare, ceea ce reprezintă o orientare către

minimul special, iar o reducere a acesteia nu se justifică având în vedere că

acesta este recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., a

săvârșit fapta în condițiile circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit.

c) C. pen.

Pentru aceste considerente, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul inculpatului.

Conform art. 385

16

C. proc.

pen., raportat la art. 381 C. proc. pen., și art. 88 C. pen., se va deduce din

pedeapsă timpul arestării preventive, de la 1 iunie 2005 la zi.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, din care

onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.L. împotriva deciziei penale nr. 237 din 8 noiembrie

2005 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 1 iunie 2005, la 3 februarie 2006.

Obligă recurentul la plata sumei de

200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2006.