ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5435/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92/D/2006

din 28 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 334 C. proc.

pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., în două fapte prevăzute de

art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 99 C. pen., și art. 208 – art. 209 alin.

(1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

A fost condamnat inculpatul T.C.A.

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- lovire, prevăzută de art. 180

alin. (2) cu aplicarea art. 99, 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. e) teza II

C. pen., la pedeapsa de 2.000.000 lei ROL amendă penală

- furt calificat, prevăzută

de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99,

74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 8 luni

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea,

inculpatul având de executat 8 luni de închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a

suspendat condiționat executarea pedepsei și s-a fixat termen de încercare de un

an și 8 luni de închisoare conform art. 110 C. pen., atrăgându-i-se atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a luat act că partea

vătămată nu a mai solicitat daune morale, s-a constatat că prejudicial material

cauzat părții vătămate prin cele două infracțiuni a fost reparat prin plata

sumei de 12.500.000 lei ROL și s-au respins ca nefondate pretențiile materiale

în sumă de 23.000.000 lei ROL solicitate de partea vătămată.

În baza art. 113 C. pen.,

s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical,

punându-i-se în vedere că are obligația de a se prezenta în mod regulat la

tratament medical psihiatric până la însănătoșire.

A fost obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare avansate către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că, în noaptea de 18 septembrie 2004,

inculpatul și partea vătămată N.Șt. s-au întâlnit într-un bar ce aparține

numitului N.V. din comuna Căiuți, jud. Bacău. Ambele părți consumaseră băuturi

alcoolice și când s-au văzut în bar între ele a avut loc o ceartă, partea

vătămată adresând injurii la adresa familiei inculpatului, în special sorei

acestuia care este decedată.

Pentru a nu continua acest

conflict, inculpatul a plecat din bar spre casă, fiind urmat de partea vătămată

care, deși este o persoană adultă și trebuia să realizeze că nu se justifică o

altercație cu un minor, a continuat să adreseze inculpatului cuvinte și

expresii jignitoare despre familia acestuia.

În aceste condiții,

inculpatul s-a înfuriat și a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu

pumnul în zona capului și cu piciorul în zona spatelui, astfel că victima a

căzut la pământ și a suferit leziunile descrise în certificatul medical legal,

ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Apoi, inculpatul a văzut în

apropierea victimei că îi căzuseră niște bani, pe care i-a luat și a plecat

acasă.

A doua zi dimineață,

inculpatul, realizând gravitatea faptei de sustragere a banilor, a mers

împreună cu străbunica sa M.M., la domiciliul părții vătămate pentru a-i

restitui suma de bani sustrasă, 4.500.000 lei.

La reținerea situației de

fapt, s-au avut în vedere, ca mijloace de probă, plângerea și declarațiile

părții vătămate, depozițiile martorilor D.C., N.V., N.M., T.G., D.E., D.I.M. și

D.L., certificatul medico-legal nr. 1644-A-1 din 21 septembrie 2004 al părții vătămate

și declarațiile inculpatului, care a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată

și i-a luat banii.

Prima instanță a reținut că

între părți a existat un conflict anterior, căruia inculpatul a dorit chiar

să-i pună capăt, plecând din bar spre casă.

Partea vătămată însă a

plecat în urma lui, continuând cu injuriile la adresa inculpatului și a

familiei sale și pe fondul consumului de alcool, s-a hotărât să o lovească pe

partea vătămată, ceea ce s-a și întâmplat.

Inculpatul, așa cum rezultă

din probe și cum recunoaște și el, nu a lovit-o pe partea vătămată cu intenția

de a-i sustrage banii, ci dimpotrivă a dorit să-I aplice o corecție fizică

pentru injuriile adresate în acea seară, precum și în alte ocazii (martorii

declarând că între părți au existat frecvente conflicte verbale anterior). Abia

după ce a lovit partea vătămată, văzând că i-au căzut banii pe jos, inculpatul

s-a hotărât și să-i sustragă.

Astfel, instanța de fond a

constatat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii complexe de tâlhărie, ci sunt realizate elementele constitutive a

două infracțiuni, de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 99

și de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit.

e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99, aflate în concurs real și a dispus,

conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice.

La calificarea faptei nu s-a

reținut și susținerea părții vătămate că inculpatul i-a sustras și buletinul de

identitate, care a fost găsit de un bătrân, ce l-a predat fratelui părții

vătămate, deoarece nu este dovedită cu nici un mijloc de probă, existând

probabilitatea ca acesta să fi căzut în timpul altercației dintre părți și să

fi rămas la locul faptei.

Instanța de fond apreciat că

vinovăția inculpatului în comiterea celor două infracțiuni a fost dovedită și a

dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea

judiciară a pedepselor, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen., reținându-se în favoarea inculpatului circumstanțele

atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., cu

consecința aplicării unor pedepse orientate sub minimul special prevăzute de

lege pentru inculpații minori, apreciindu-se că scopul preventive - educativ al

pedepsei poate fi atins fără executarea în regim de detenție.

Cu privire la prejudiciul

suferit prin sustragerea banilor, instanța a constatat că inculpatul și familia

sa i-a restituit părții vătămate suma de 12.500.000 lei, aspect recunoscut atât

de partea vătămată cât și de inculpat.

Instanța a considerat ca

nefondate celelalte pretenții materiale ale părții vătămate în sumă de

23.000.000 ROL, deoarece nu a dovedit cu nici o probă (înscrisuri sau martori)

că a efectuat acele cheltuieli-înscrisurile depuse reprezentând rețete

medicale, fără dovada plății medicamentelor, fiind respinse, conform art. 14,

art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ.

Având în vedere concluziile

raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, care recomandă

dispensarizarea bolnavului și tratarea sa obligatorie în rețeaua de psihiatrie

teritorială, față de afecțiunile de care suferă inculpatul, instanța a

considerat că se impune aplicarea măsurii de siguranță a obligării la tratament

medical, conform art. 113 C. pen.

În termen legal, împotriva

hotărârii primei instanțe a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea

pentru infracțiunea de furt, înlăturarea măsurii de siguranță a obligării la

tratament medical și reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării unei

măsuri prevăzută de art. 101 lit. a) sau b) C. pen. (mustare sau libertate sub

supraveghere).

Prin decizia penală nr. 232 din

20 iulie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală, s-a respins, ca nefondat,

apelul inculpatului, care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a decide astfel,

instanța de prim control judiciar a constatat că vinovăția inculpatului este

dovedită, încadrarea juridică dată faptelor este corectă, instituirea măsurii

de siguranță a obligării la tratament medical este justificată, iar pedeapsa

aplicată este corect individualizată.

Decizia instanței de apel a

fost atacată cu recurs de către inculpat, care, prin concluziile apărătorului a

invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

și 14 C. proc. pen., reiterând cererile de înlăturare a măsurii de siguranță a

obligării la tratament medical și de reindividualizare a pedepsei, în sensul

aplicării unei măsuri educative, prevăzută de art. 101 lit. a) sau b) C. pen.,

respectiv mustare sau libertate sub supraveghere.

Recursul este nefondat.

Potrivit concluziilor

raportului de expertiză medico - întocmit de I.M.L. Iași, faptele inculpatului

apar ca o reacție discomportamentală pe fondul sindromului organic cerebral,

agravat de consumul de alcool, recomandîndu-se dispensarizarea și tratarea sa

obligatorie în rețeaua de psihiatrie teritorială.

Întrucât boala de care

suferă inculpatul (sindromul organic cerebral pe fond de epilepsie

generalizată), constituie o stare de pericol, pe fondul unui consum chiar și

minim de alcool, în mod corect, în baza dispozițiilor art. 113 C. pen., s-a

dispus obligarea acestuia la tratament medical.

Nici solicitarea de reindividualizare

a pedepsei nu poate fi primită.

Înalta Curte constată că

pedeapsa 8 luni de închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat,

aplicată inculpatului, este corect individualizată, atât în ceea ce privește

cuantumul cât și modalitatea de executare, astfel că aceasta este în măsură să

asigure realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de

dispozițiile art. 52 C. pen.

Având în vedere gradul de

pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, determinat de urmările

produse (leziuni ale victimei ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de

îngrijiri medicale), nu se poate aplica inculpatului una din măsurile

educative, prevăzute de art. 101 lit. a) sau b) C. pen., respectiv mustarea sau

libertatea sub supraveghere.

Întrucât motivele de recurs

sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri dintre cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat,

recursul inculpatului.

Totodată, în baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.C.A. împotriva deciziei penale nr. 232 din 20

iulie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 septembrie 2006.