ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1550/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 303 din 4

noiembrie 2003 a Tribunalului Botoșani, a fost condamnat inculpatul I.C. la

pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută

de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) și g), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în urma schimbării încadrării juridice dintr-o infracțiune

de furt calificat și o infracțiune de tâlhărie. Totodată, conform art. 83 C.

pen., s-a revocat suspendarea condiționată a unei pedepse, anterioare, de 6

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 245/2001 a Judecătoriei

Botoșani, dispunându-se ca inculpatul să execute în total, 3 ani și 6 luni

închisoare.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții vătămate H.G. despăgubiri civile în sumă de 4.450.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că, în seara zilei de 22 februarie 2003, aflându-se în

localul S.C. R. SRL din Botoșani, inculpatul a sustras un telefon mobil din

buzunarul părții vătămate H.G., profitând de starea de ebrietate a acesteia. A

ascuns telefonul în WC - ul localului unde la scurt timp a fost găsit, prin

formarea numărului de la alt telefon și restituit proprietarului. După

închiderea localului partea vătămată, antrenată într-un conflict cu alte

persoane, a fost lovită și a căzut la pământ. Inculpatul a observat acest

moment și i-a sustras din nou telefonul îndepărtându-se apoi de la locul

faptei.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Suceava prin decizia penală nr. 2 din 5

ianuarie 2004.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs solicitând, ca și în apel, reducerea pedepsei aplicate pe

care o consideră prea aspră.

Recursul nu este fondat.

Examinând actele dosarului se

constată că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea

dispozițiilor legii și se întemeiază pe stabilirea corectă a faptei reținută în

sarcina inculpatului.

La stabilirea pedepsei de 3 ani

închisoare, situată la limita minimă prevăzută de lege, s-a ținut seama de

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se în vedere

împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit furtul, caracterul

continuat al faptei, gravitatea acesteia, antecedentele penale ale inculpatului

constând în condamnarea pentru o infracțiune tot de furt. Nu există deci, nici

un temei pentru a se reduce pedeapsa aplicată prin acordarea unor circumstanțe

atenuante.

În consecință, se va respinge

recursul cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 2 din 5 ianuarie 2004

a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2004.