ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1550/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 303 din 4 noiembrie 2003 a Tribunalului Botoșani, a fost condamnat inculpatul I.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) și g), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în urma schimbării încadrării juridice dintr-o infracțiune de furt calificat și o infracțiune de tâlhărie. Totodată, conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a unei pedepse, anterioare, de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 245/2001 a Judecătoriei Botoșani, dispunându-se ca inculpatul să execute în total, 3 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate H.G. despăgubiri civile în sumă de 4.450.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în seara zilei de 22 februarie 2003, aflându-se în localul S.C. R. SRL din Botoșani, inculpatul a sustras un telefon mobil din buzunarul părții vătămate H.G., profitând de starea de ebrietate a acesteia. A ascuns telefonul în WC - ul localului unde la scurt timp a fost găsit, prin formarea numărului de la alt telefon și restituit proprietarului. După închiderea localului partea vătămată, antrenată într-un conflict cu alte persoane, a fost lovită și a căzut la pământ. Inculpatul a observat acest moment și i-a sustras din nou telefonul îndepărtându-se apoi de la locul faptei.

Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Suceava prin decizia penală nr. 2 din 5 ianuarie 2004. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând, ca și în apel, reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră. Recursul nu este fondat. Examinând actele dosarului se constată că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legii și se întemeiază pe stabilirea corectă a faptei reținută în sarcina inculpatului. La stabilirea pedepsei de 3 ani închisoare, situată la limita minimă prevăzută de lege, s-a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit furtul, caracterul continuat al faptei, gravitatea acesteia, antecedentele penale ale inculpatului constând în condamnarea pentru o infracțiune tot de furt.

Nu există deci, nici un temei pentru a se reduce pedeapsa aplicată prin acordarea unor circumstanțe atenuante. În consecință, se va respinge recursul cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 2 din 5 ianuarie 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2004.