ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 202/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr.218 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul R.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. la 5 ani și 6 luni închisoare. S-au aplicat și prevederile art.71 și 64 C.pen. În baza 83 C.pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.4534/2001 a Judecătoriei Iași și s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin sentință, urmând ca inculpatul să execute 7 ani și 6 luni închisoare. S-a menținut starea de arest a inculpatului, prelungindu-se măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 zile.

A fost dedusă detenția începând de la 16.07.2003 la zi. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.F „B.L.” Sibiu, dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 5.955.000 lei, despăgubiri. S-a dispus obligarea inculpatului la 7.672.920 lei despăgubiri către Spitalul Clinic Județean Sibiu. Instanța a reținut, în esență, că, în noaptea de 12/13 iulie 2003, inculpatul R.M. a pătruns fără drept într-un magazin ce funcționa permanent și prin exercitarea actelor de violență asupra vânzătoarei a sustras suma de 3.455.000 lei și un telefon mobil. Partea vătămată S.L. a suferit leziuni produse prin loviri repetate cu corpuri contondente, leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală aflat la fila 23 din dosarul de urmărire penală.

Prin decizia penală nr.359/A din 21 octombrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva acestei sentințe, pe care a desființat-o numai sub aspectul individualizării pedepsei și, rejudecând, a stabilit pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute 9 ani închisoare ca urmare a aplicării art.83 C.pen. și a revocării beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.4534/2001 a Judecătoriei Iași. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art.385 9 pct.14 din Codul de procedură penală (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate, în raport cu prevederile art.72 C.pen.) A solicitat reducerea pedepsei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.

Examinând recursul, Înalta Curte Constată că este nefondat pentru considerentele care urmează: Instanța de apel a stabilit o pedeapsă corect individualizată, ținând seama atât de gravitatea faptei de tâlhărie (produsă în timpul nopții, care a cauzat vătămări corporale victimei și prejudicii părților civile), cât și de persoana inculpatului, infractor recidivist. Admiterea apelului declarat de procuror și majorarea pedepsei stabilite de prima instanță este justificată, avându-se în vedere tocmai prevederile art.72 C.pen., privitor la criteriile generale de individualizare a pedepselor, respectiv pericolul pe care îl prezintă inculpatul, infractor recidivist și violent, și gravitatea faptei săvârșite de acesta.

Revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei anterioare de 2 ani închisoare s-a dispus legal de instanțe, în baza art.83 C.pen., ca urmare a săvârșirii de către inculpat a unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală anterioară. Pentru argumentele expuse, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Conform art.88 C.pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 iulie 2003 la zi. Conform art.192 alin.(2) C.proc.pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.500.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr.359/A din 21 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 iulie 2003 la 14 ianuarie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.