ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 202/2004

Asupra

recursului  de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.218 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Sibiu a condamnat pe

inculpatul R.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211

alin.1 și 2 lit.b cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. la 5 ani și 6 luni

închisoare. S-au aplicat și prevederile art.71 și 64 C.pen.

În

baza 83 C.pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de

2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.4534/2001 a

Judecătoriei Iași și s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată

prin sentință, urmând ca inculpatul să execute 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului, prelungindu-se măsura arestării

preventive pe o perioadă de 30 zile. A fost dedusă detenția începând de la

16.07.2003 la zi.

A

fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.F „B.L.” Sibiu,

dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 5.955.000 lei, despăgubiri.

S-a dispus obligarea inculpatului la 7.672.920 lei despăgubiri către Spitalul

Clinic Județean Sibiu.

Instanța

a reținut, în esență, că, în noaptea de 12/13 iulie 2003, inculpatul R.M. a

pătruns fără drept într-un magazin ce funcționa permanent și prin exercitarea

actelor de violență asupra vânzătoarei a sustras suma de 3.455.000 lei și un

telefon mobil. Partea vătămată S.L. a suferit leziuni produse prin loviri

repetate cu corpuri contondente, leziuni care au necesitat 16-18 zile de

îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală aflat la

fila 23 din dosarul de urmărire penală.

Prin

decizia penală nr.359/A din 21 octombrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva

acestei sentințe, pe care a desființat-o numai sub aspectul individualizării

pedepsei și, rejudecând, a stabilit pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca, în

final, inculpatul să execute 9 ani închisoare ca urmare a aplicării art.83 C.pen.

și a revocării beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr.4534/2001 a Judecătoriei Iași. Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței

Împotriva

deciziei, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art.385

9

pct.14 din Codul de procedură penală (când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate, în raport cu prevederile art.72 C.pen.)

A

solicitat reducerea pedepsei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de

fond.

Examinând

recursul, Înalta Curte Constată că este nefondat pentru considerentele care

urmează:

Instanța

de apel a stabilit o pedeapsă  corect individualizată, ținând seama atât de

gravitatea faptei de tâlhărie (produsă în timpul nopții, care a cauzat vătămări

corporale victimei și prejudicii părților civile), cât și de persoana

inculpatului, infractor recidivist.

Admiterea

apelului declarat de procuror și majorarea pedepsei stabilite de prima instanță

este justificată, avându-se în vedere tocmai prevederile art.72 C.pen.,

privitor la criteriile generale de individualizare a pedepselor, respectiv

pericolul pe care îl prezintă inculpatul, infractor recidivist și violent, și

gravitatea faptei săvârșite de acesta.

Revocarea

suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei anterioare de 2

ani închisoare s-a dispus legal de instanțe, în baza art.83 C.pen., ca urmare a

săvârșirii de către inculpat a unei noi infracțiuni în cursul termenului de

încercare stabilit prin sentința penală anterioară.

Pentru

argumentele expuse, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Conform

art.88 C.pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii

și al arestării preventive de la 16 iulie 2003 la zi.

Conform

art.192 alin.(2) C.proc.pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în cuantum de  1.500.000 lei, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale

nr.359/A din 21 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 iulie

2003 la 14 ianuarie 2004.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.