ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3034/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1065 din 14

noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul C.G.A. a

fost condamnat la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor înscrise

în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul de 574 zile rămas neexecutat din pedeapsa

de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2514/2000 a

Judecătoriei sector 5 București, rest ce a fost contopit cu pedeapsa din cauză,

inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.

Totodată tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 25 iunie 2002, la zi și l-a obligat să plătească 2.000.000 lei

cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut în fapt că inculpatul în

seara zilei de 25 iunie 2002, în timp ce se afla în magazinul S.C. P. S.R.L.

București, profitând de faptul că partea vătămată S.C., asociat unic al societății

intrase într-o încăpere alăturată casei de marcat, a sustras din sertar suma de

1.800.000 lei.

Fiind surprins de partea vătămată,

inculpatul a amenințat-o și a strâns-o cu mâinile în jurul gâtului, pentru a-și

asigura scăparea, însă la strigătele acesteia au intervenit mai multe persoane

care l-au imobilizat.

Prin decizia penală nr. 27 din 30

ianuarie 2003 a Curții de Apel, București, secția I penală, s-a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a desființat parțial

sentința, în sensul că s-a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. b), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a

fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată a revocat liberarea

condiționată a restului de un an, 9 luni și 18 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare menționată mai sus, rest pe care l-a contopit

cu pedeapsa din cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute 7 ani și 6 luni

închisoare.

Totodată a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpat.

Instanța de apel a reținut că

inculpatul avea asupra sa, în momentul comiterii faptei de tâlhărie și un

briceag, deci o armă, astfel că fapta se încadrează și în prevederile art. 211 alin.

(2

1

) lit. b) C. pen., că restul rămas neexecutat din pedeapsa

anterioară a fost greșit calculat, acesta fiind în realitate de un an, 9 luni

și 18 zile și că pedeapsa nu a fost just individualizată.

Împotriva deciziei penale menționată

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul

C.G.A., referitor la cuantumul pedepsei aplicate, procurorul cerând majorarea

acesteia în timp ce inculpatul a cerut reducerea pedepsei.

Recursul declarat de parchet este

fondat, iar recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru considerentele

ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 72 C. pen., la

aplicarea pedepsei se ține seama de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanțele, la individualizarea

pedepsei nu au ținut seama în suficientă măsură de aceste criterii.

În acest sens, inculpatul a comis o

faptă, cu un grad ridicat de pericol social, într-un magazin, deci într-un loc

public și fiind surprins a încercat să folosească un cuțit și a exercitat acte

de violență asupra părții vătămate.

Pe de altă parte, persoana

inculpatului prezintă un grad de pericol social sporit, întrucât a mai fost

condamnat de 3 ori pentru infracțiuni de tâlhărie și furt, fiind recidivist.

Prin urmare aplicarea unei pedepse

orientate spre limita minimă prevăzută de lege nu este de natură să asigure

reeducarea sa și să prevină comiterea altor infracțiuni.

În consecință, se va admite recursul

declarat de parchet, se va casa decizia atacată numai cu privire la pedeapsa al

cărei cuantum se va majora potrivit dispozitivului de mai jos.

Totodată se va respinge recursul

declarat de inculpat care vizează reducerea pedepsei pentru considerentele

sus-arătate.

Din pedeapsă se va deduce durata

arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 27

din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

sus-menționată, cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.G.A. pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pe care o majorează de la 7 ani

și 6 luni închisoare, la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit prevederilor art. 61

menține dispoziția de revocare a liberării condiționate a restului de pedeapsă

neexecutat de un an, 9 luni și 18 zile din pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2513/2000 a Judecătoriei sector 5

București.

Potrivit art. 36 C. pen., contopește

restul de pedeapsă de un an, 9 luni și 18 zile rămas neexecutat cu pedeapsa

aplicată în cauză, urmând ca inculpatul C.G.A. să execute pedeapsa de 10 ani

închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.G.A. împotriva aceleiași decizii.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 25 iunie 2002, la 25 iunie

2003.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iunie 2003.