ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3034/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1065 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul C.G.A. a fost condamnat la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 574 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2514/2000 a Judecătoriei sector 5 București, rest ce a fost contopit cu pedeapsa din cauză, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.

Totodată tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 25 iunie 2002, la zi și l-a obligat să plătească 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. S-a reținut în fapt că inculpatul în seara zilei de 25 iunie 2002, în timp ce se afla în magazinul S.C. P. S.R.L. București, profitând de faptul că partea vătămată S.C., asociat unic al societății intrase într-o încăpere alăturată casei de marcat, a sustras din sertar suma de 1.800.000 lei. Fiind surprins de partea vătămată, inculpatul a amenințat-o și a strâns-o cu mâinile în jurul gâtului, pentru a-și asigura scăparea, însă la strigătele acesteia au intervenit mai multe persoane care l-au imobilizat.

Prin decizia penală nr. 27 din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel, București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a desființat parțial sentința, în sensul că s-a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen. Totodată a revocat liberarea condiționată a restului de un an, 9 luni și 18 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare menționată mai sus, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa din cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute 7 ani și 6 luni închisoare.

Totodată a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Instanța de apel a reținut că inculpatul avea asupra sa, în momentul comiterii faptei de tâlhărie și un briceag, deci o armă, astfel că fapta se încadrează și în prevederile art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., că restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară a fost greșit calculat, acesta fiind în realitate de un an, 9 luni și 18 zile și că pedeapsa nu a fost just individualizată. Împotriva deciziei penale menționată au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.G.A., referitor la cuantumul pedepsei aplicate, procurorul cerând majorarea acesteia în timp ce inculpatul a cerut reducerea pedepsei.

Recursul declarat de parchet este fondat, iar recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Potrivit art. 72 C. pen., la aplicarea pedepsei se ține seama de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanțele, la individualizarea pedepsei nu au ținut seama în suficientă măsură de aceste criterii. În acest sens, inculpatul a comis o faptă, cu un grad ridicat de pericol social, într-un magazin, deci într-un loc public și fiind surprins a încercat să folosească un cuțit și a exercitat acte de violență asupra părții vătămate.

Pe de altă parte, persoana inculpatului prezintă un grad de pericol social sporit, întrucât a mai fost condamnat de 3 ori pentru infracțiuni de tâlhărie și furt, fiind recidivist. Prin urmare aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege nu este de natură să asigure reeducarea sa și să prevină comiterea altor infracțiuni. În consecință, se va admite recursul declarat de parchet, se va casa decizia atacată numai cu privire la pedeapsa al cărei cuantum se va majora potrivit dispozitivului de mai jos. Totodată se va respinge recursul declarat de inculpat care vizează reducerea pedepsei pentru considerentele sus-arătate. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 27 din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală sus-menționată, cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.G.A. pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pe care o majorează de la 7 ani și 6 luni închisoare, la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Potrivit prevederilor art. 61 menține dispoziția de revocare a liberării condiționate a restului de pedeapsă neexecutat de un an, 9 luni și 18 zile din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2513/2000 a Judecătoriei sector 5 București.

Potrivit art. 36 C. pen., contopește restul de pedeapsă de un an, 9 luni și 18 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul C.G.A. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.A. împotriva aceleiași decizii. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 25 iunie 2002, la 25 iunie 2003. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2003.