ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.04.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1464/2004

HOTĂRÂRE
20.04.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1464/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 3034 din 7

octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ, a fost anulat ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC V.I.

SRL Călărași împotriva sentinței civile nr. 451/2002 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ.

La data de 7 noiembrie 2003 a

formulat contestație în anulare reclamanta-recurentă, invocând dispozițiile

art. 318 C. proc. civ.

În motivare s-a arătat că

suplimentul de taxă judiciară de timbru de 105.000 lei – apreciat de

contestatoare ca nedatorat, fără să justifice acest lucru – a fost achitat,

însă chitanța de plată nu a fost depusă la dosar, întrucât apărătorul petentei,

din motive de boală, nu s-a prezentat la judecarea recursului. S-a atașat dovada

achitării sumei de 150.000 lei diferență de taxă de timbru.

Contestatoarea a mai precizat că

neprezentarea la instanță s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința sa

ori a apărătorului ales, fapt ce a condus la imposibilitatea prezentării

timbrajului la data de 7 octombrie 2003, când s-a soluționat recursul.

Verificând cauza, Curtea constată că

nu este fondată contestația în anulare.

Primul motiv al contestației se

analizează în temeiul art. 318 teza I C. proc. civ., care prevede că hotărârea

instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare, când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale. Textul se referă la erori

materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, cum

este și cel al anulării recursului, ca netimbrat.

Instanța de recurs nu a comis însă,

o astfel de eroare materială, întrucât dovada achitării taxei de timbru nu a

fost depusă la dosar, astfel încât în mod corect recursul a fost anulat ca

netimbrat.

Cel de al doilea motiv invocat în

cerere nu circumscrie dispozițiilor art. 317 sau 318 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare. Această critică poate fi analizată în

temeiul art. 322 pct. 5 teza VI C. proc. civ., care reglementează o altă cale

extraordinară de atac – revizuirea.

Invocarea de către petentă a stării

de boală a apărătorului ales nu poate fi calificată ca o împrejurare mai presus

de voința părții, din a cărei pricină nu a prezentat chitanța de plată a taxei

de timbru. Suplimentul de taxă de timbru a fost achitat din luna mai 2003, cu

mult înainte de data soluționării recursului, astfel încât chitanța putea fi

expediată din timp pentru a fi depusă la dosar. De altfel, starea de boală a

apărătorului ales nu a fost probată, rămânând o simplă afirmație.

Pentru considerentele expuse,

cererea va fi respinsă ca nefondată.

Respinge contestația în anulare

formulată de SC V.I. SRL Călărași împotriva deciziei nr. 3034 din 7 octombrie

2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 aprilie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-02
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 827/2004
imposibilitatea de prezentare a avocatului ales, fiind plecat din București. Împotriva deciziei anterior menționată reclamanta, SC. A.I. SRL București, a declarat recurs, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin motivel
ÎCCJ 2004-12-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5754/2004
obligației, dispusă de instanță și comunicată acesteia, de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 1.662.642.500 lei, determinând prin aceasta luarea măsurii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 146/1997. Împotriva deciziei pronunțată de
ÎCCJ 2006-03-03
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 917/2006
februarie 2004 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei. Prin decizia nr. 4477 din 9 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație
ÎCCJ 2005-02-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1146/2005
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, constatatorul B.Ș. a solicitat anularea deciziei civile nr. 23
ÎCCJ 2007-01-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 333/2007
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.P.D.R.P. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3318 din 10 octombrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație
Sursă