ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2598/2003

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, în fond, după casare, prin sentința civilă nr. 13 din 8 martie 2000, a admis cererea formulată de Asociația P.A.S. C. SA Ploiești, reprezentată de C.A., a dispus modificarea actelor constitutive ale petiționarei, conform actului adițional autentificat sub nr. 3489 din 26 mai 1998 și înscrierea acestor modificări și a sentinței în Registrul Special al Tribunalului Prahova. Apelul declarat de Asociația P.A.S. C. SA Ploiești și C.A. a fost respins, prin decizia nr. 739 din 5 septembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 6834 din 22 noiembrie 2001, a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de Asociația P.A.S.

C. Ploiești, reprezentată de C.A., reținându-se că, deși recurenta a fost citată cu mențiunea timbrării recursului cu suma de 45.000 lei (diferența de 30.000 lei fusese depusă odată cu recursul) aceasta nu s-a conformat, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată. La data de 6 decembrie 2001, C.A., în calitate de președinte al Asociației P.A.S. C. SA Ploiești, dar și în nume propriu, a formulat contestație în anulare și revizuire împotriva deciziei civile nr. 6834/2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, întemeiată pe dispozițiile art. 317, 318 C. și 322 C. proc. civ. În precizarea motivelor contestației în anulare, depusă ulterior, se arată că s-a apreciat greșit de instanța de rejudecare că este vorba de un litigiu comercial, când, în realitate, era civil, deci, opera excepția necompetenței materiale, iar soluționarea recursului a avut loc, astfel, fără participarea reprezentantului parchetului.

În legătură cu timbrajul, se consideră că legal recursul trebuia timbrat cu suma de 30.000 lei, cât s-a și consemnat odată cu depunerea acestuia, și nu cât s-a menționat în citația trimisă de Curtea Supremă de Justiție, pentru termenul din 22 noiembrie 2001, astfel că procedura a fost nelegală pentru această dată cu contestatoarea, fiind incidente atât art. 317, cât și art. 318 C. proc. civ. Contestația în anulare este nefondată. Prealabil analizei motivelor din contestația în anulare, este de arătat că, în ședința din 14 mai 2003, așa cum rezultă din practicaua hotărârii, s-a renunțat la temeiul de drept al cererii, constând în art. 322 C. proc. civ., urmând a se avea în vedere numai contestația în anulare.

Motivele din contestația în anulare, care vizează competența materială și se circumscriu în prevederile art. 317 pct. 2 C. proc. civ., nu pot fi analizate, pentru că, prin decizia contestată, a fost respins recursul ca insuficient timbrat, fără să se intre în fondul cauzei, deci, contestația în anulare trebuie să vizeze exclusiv cauza care a stat la baza soluției pronunțate. Invocând în drept dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea a avut în vedere, ca greșeală materială, tot aspectele de competență materială care s-a arătat, deci, nu poate fi supusă analizei. Singurul motiv referitor la greșita anulare a recursului, ca insuficient timbrat, este înscris în dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc.

civ. și vizează mențiunea eronată privind cuantumul taxei de timbru înscris în citația trimisă contestatoarei, care, în opinia acestuia, face nelegală citarea pentru termenul de judecată. Contestatoarea se află într-o eroare atunci când invocă dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., care se referă expres la procedura de chemare a părții și care trebuie să îndeplinească, sub sancțiunea nulității, condițiile prevăzute de art. 100 C. proc. civ. Mențiunea, eventual greșită, a taxei de timbru în citație, nu constituie viciu de procedură și nu vizează persoana citată sub aspectul cerut de textul enunțat. Altele erau căile legale (prevăzute de normele de aplicare ale Legii nr. 146/1997, atunci în vigoare) prin care contestatoarea putea să rezolve corectitudinea stabilirii taxei de timbru.

În condițiile arătate, motivele din contestația în anulare, formulată împotriva deciziei nr. 6834/2001 și numai a acesteia, celelalte hotărâri analizate neavând nici o legătură cu cererea de față, nu se pot înscrie în dispozițiile art. 317 pct. 1 și art. 318 C. proc. civ., urmând a se respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul C.A., împotriva deciziei nr. 6834 din 22 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință, publică, astăzi, 14 mai 2003.