ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 917/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 917/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra contestației în anulare de
față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la 14
noiembrie 2005 SC L. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu intimata SC E.P.D.G.
SRL să se dispună anularea deciziei civile nr. 4477 din 9 noiembrie 2004 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, cu cheltuieli de
judecată.
În motivare contestatoarea arată că
deși a trimis prin fax la data de 8 noiembrie 2004, anterior judecării
litigiului, în copie ordinul de plată privind achitarea taxei judiciare de
timbru, dintr-o eroare instanța a soluționat cauza și a dispus anularea
recursului ca insuficient timbrat.
Mai mult, a depus la dosar și o
cerere prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea
angajării unui avocat, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
În drept contestația este întemeiată
pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
Din actele dosarului Înalta Curte
reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1706 din 5
noiembrie 2003 a Tribunalului Harghita s-a respins excepția prematurității
acțiunii invocată de pârâta SC E.P.D.G. SRL.
S-a admis acțiunea formulată de
reclamanta SC L. SRL și pârâta a fost obligată la plata sumei de 531.744.471
lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate și neachitate, la
171.881.596 lei dobânzi legale și la 28.113.500 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția
comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 30 din 24 februarie
2004 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care
a schimbat-o în tot în sensul că a respins ca inadmisibilă acțiunea
reclamantei.
Prin decizia nr. 4477 din 9
noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială s-a
anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamantă împotriva
hotărârii pronunțată de instanța de apel.
S-a reținut în considerentele
deciziei că deși reclamanta a fost citată cu mențiunea achitării taxei de
timbru, aceasta nu s-a conformat obligației prescrisă de lege.
Examinând contestația de față,
Curtea constată că aceasta nu este fondată.
Potrivit art. 318 C. proc. civ.,
„hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța,
respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să
cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
În speță, instanța de recurs a
soluționat cauza la 9 noiembrie 2004, fără a se pronunța asupra unei cereri
înregistrată la 8 noiembrie 2004, prin care reclamanta a solicitat termen
pentru lipsă de apărare și a depus în copie ordinul de plată a taxei judiciare
de timbru.
Așa fiind, cum din eroare instanța
nu s-a pronunțat asupra acestei cereri și nu a observat că taxa judiciară de
timbru era achitată, urmează ca având în vedere dispozițiile art. 318 C. proc.
civ., să se admită contestația în anulare împotriva deciziei pronunțată de
instanța de apel, să se anuleze decizia atacată și să se fixeze termen pentru
soluționarea recursului la 30 iunie 2006, cu citarea părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în anulare
formulată de contestatoarea SC L. SRL, împotriva deciziei nr. 4477 din 9 noiembrie
2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în
dosarul nr. 5816/2004.
Anulează decizia atacată și fixează
termen pentru soluționarea recursului la 30 iunie 2006, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 3 martie 2006.