ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 423/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 9 septembrie 1999, reclamanta S.C. S.I.P. S.R.L., a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A., solicitând obligarea acesteia să își îndeplinească obligațiile asumate în calitate de cumpărător prin contractul nr.3 din 2 decembrie 1998 privind livrări și preluări de zgură granulată de furnal, cu plata contravalorii în condițiile prevăzute în contract, iar în caz de refuz obligarea pârâtei la plata penalităților contractuale de întârziere de 0,15% pe zi de la data scadenței fiecărei facturi, cu daune interese cauzate de neplata prețului și refuzul de preluare a produselor contractate, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, reclamanta a precizat și completat acțiunea solicitând obligarea reclamantei la 9.529.128.000 lei despăgubiri, sumă compusă din: - 124.879.889 lei penalități contractuale de întârziere calculate la valoarea contractului, până la data înregistrării acțiunii, din culpa pârâtei care a refuzat nejustificat preluarea mărfii contractate începând cu 20 iulie 1999 când pârâta a renunțat la executarea contractului; - 524.359.793 lei daune interese contractuale calculate la valoarea contractului neexecutat din culpa pârâtei, prin raportare la dobânda practicată de B.R.D.; - 2.301.065.645 lei daune constând în profitul brut nerealizat de societate în anul 1999 urmare a imposibilității executării integrale a contractului prin refuzul pârâtei; - 508.115.994 lei valoarea unei facturi emisă pentru livrări anterioare datei de 28 august 1999, refuzate la plată nejustificat; - 101.630.152 lei penalități contractuale de întârziere la plată și dobânzi pentru neplata facturii de 508.115.994 lei; - 35.107.447 lei daune constând din penalități de întârziere datorate S.N.T.F.M.

– C.F.R. Marfă S.A., sucursala Cluj Napoca pentru 29 vagoane încărcate cu zgură pe ruta Galați – Turda; - 195.888.000 lei taxe de staționare și taxe de suferință pentru cele 29 vagoane a căror preluare a fost refuzată de pârâtă; - 490.000.000 lei daune cominatorii de 10.000.000 lei pe zi începând de la 2 februarie 1999 până la 21 octombrie 1999 și în continuare până la plată; - 344.602.838 lei daune constând în penalități și majorări legale datorate bugetului de stat pentru imposibilitatea plății de TVA și impozit pe profit ca urmare a întârzierii plății de către pârâtă a prețului de 508.115.994 lei și a refuzului de a primi marfa din cele 29 vagoane; - 20.367.095 lei dobânzi achitate la B.R.D.

pentru imposibilitatea rambursării la termen a unui împrumut de 200.000.000 lei urmare a nerealizării veniturilor de 508.115.994 lei valoarea facturii neachitată și a refuzului de a primi marfa din cele 29 vagoane; - 3.922.254.992 lei daune morale; - 170.566.280 lei cheltuieli de judecată. La același tribunal, s-a înregistrat acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.A., împotriva pârâtei S.C. S.I.P.

S.R.L., prin care se solicită: - Rezilierea contractului nr.3/2 decembrie 1998 încheiat între părți, privind livrările de zgură granulată din culpa pârâtei care în primele 7 luni a avut livrări întârziate, pârâta fiind notificată să sisteze orice livrare la 20 iulie 1999; - Obligarea pârâtei la 941.175.000 lei daune din diferențe de preț pentru cantitățile de zgură contractate cu alți furnizori ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale apel pârâtei; - 2.844.085.148 lei pierderi suferite pentru nemajorarea prețului la cimentul produs pe trimestrul II/1999 pentru vicii de calitate prin folosirea altor adjuvanți decât zgura în rețeta de preparare; - penalități de întârziere în sumă de 171.772.836 lei calculate pentru 75 zile pentru nelivrarea în întregime a cantităților de zgură de la 31 mai și 30 iunie 1999, până la 15 august 1999; - Obligarea pârâtei la daunele rezultate din staționarea vagoanelor începând cu 28 august 1999 deoarece era o livrare întârziată, după denunțarea unilaterală a contractului, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul a dispus conexarea celor două cauze și prin sentința civilă nr.2054 pronunțată la 13 decembrie 1999, a admis acțiunea precizată a S.C. S.I.P. S.R.L. și a obligat pârâta reclamantă S.C. C. S.A. să-și îndeplinească obligațiile care-i revin din contractul nr.3/2 decembrie 1998, constând în preluarea mărfii și plata acesteia, iar în caz de refuz, a obligat pârâta să plătească reclamantei 492.408.169 lei penalități, 801.300.061 lei dobânzi contractuale, 2.301.065.445 lei profit nerealizat, 508.115.994 lei contravaloare facturi, 56.805.739 lei penalități CFR, 214.368.000 lei taxe locație CFR, 540.000.000 lei daune cominatorii, 344.602.838 lei penalizări bugetare, 30.042.845 lei dobânzi bancare și 1.000.000.000 lei, daune morale.

Acțiunea reconvențională formulată de pârâta S.C. C. S.A. a fost respinsă, iar pârâta a fost obligată la 122.578.080 lei, cheltuieli de judecată. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că pârâta reclamantă, a refuzat nejustificat la 28 august 1999 preluarea vagoanelor livrate în temeiul contractului, iar refuzurile sale de plată, au fost nejustificate. S-a reținut culpa pârâtei reclamante și în neexecutarea de către reclamanta pârâtă a obligațiilor, urmare a neplății sumei de 508.115.994 lei și a refuzului de a primi cantitățile de zgură primite în gara Turda la 28 august 1999. Ambele părți au declarat apel împotriva acestei sentințe. Reclamanta pârâtă, a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul acordării taxelor TVA cerute prin precizările de acțiune, acordarea în întregime a daunelor morale pretinse și reactualizarea sumelor până la 5 iunie 2000, respectiv 30 aprilie 2000 la care pârâta reclamantă a fost obligată.

Pârâta reclamantă în apelul său, a solicitat schimbarea în întregime a sentinței în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantei, admiterea acțiunii reconvenționale așa cum a fost formulată, rezilierea contractului, obligarea reclamantei pârâte la 3.536.260.641 lei penalități contractuale pentru nelivrarea în totalitate a cantităților de zgură contractate pentru lunile mai și iunie 1999 până când a reziliat unilateral contractul și obligarea reclamantei pârâte să suporte integral orice daune rezultate din staționarea în stația CFR Turda a celor 28 vagoane cu zgură pe care a refuzat să le mai primească, urmare a rezilierii convenției.

Prin decizia nr.423/A pronunțată la data de 28 septembrie 2001 în dosarul nr.347/E/2000, Curtea de Apel Tg.Mureș, a admis apelurile ambelor părți, împotriva sentinței pronunțată de tribunal pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei pârâte și a obligat pârâta reclamantă să plătească: - 502.843.614 lei preț pentru cantitățile de zgură prevăzute în facturile din 16 și 25 august 1999. - 183.286.395 lri penalități contractuale de 0,15% pe zi calculate de la datele scadențelor facturilor de mai sus, urmând a se calcula în continuare cu 754.265 lei pe zi, începând cu 1 mai 2000 și până la plata efectivă. - 210.901.644 lei daune interese, reprezentând dobânda medie anuală practicată de B.R.D.

în raporturile cu reclamanta, calculate de la 1 septembrie 1999 la 30 aprilie 2000, urmând a se calcula în continuare până la plata efectivă.

- 565.167.000 lei penalități contractuale de imposibilitate a executării de către reclamantă a contractului, din culpa societății pârâte, calculate pe perioada 21 iulie 1999 – 31 decembrie 1999. - 650.314.104 lei daune interese constând în dobânda B.R.D., urmare a culpei pârâtei care a pus-o pe reclamantă în imposibilitate să-și execute contractul, daune calculate pe intervalul de timp 21 iulie 1999 – 31 decembrie 1999. - 1.733.980.905 lei profit nerealizat de reclamantă urmare a imposibilității executării contractului până la 31 decembrie 1999, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească suma actualizată de la data efectivă a plății, calculată cu rata oficială a scontului, de 35% pe an, începând cu 1 ianuarie 2000. - 59.302.000 lei daune, reprezentând majorări de întârziere, pentru neplata la termen a TVA la bugetul statului a sumei de 502.843.614 lei, sumă calculată până la 30 aprilie 2000 și în continuare, a 272.031 lei pe zi până la achitarea sumei.

- 78.267.682 lei daune directe, reprezentând penalizările contractuale de întârziere în plată și 5.341.060 lei taxe de timbru aferente, în total 83.608.742 lei sume la care reclamanta a fost obligată față de S.N.T.F.M. – C.F.R. Mureș. - 500.000.000 lei daune morale. - 58.193.346 lei cheltuieli de judecată poștale la fond. Apelul pârâtei reclamante cu privire la modul de soluționare a acțiunii reconvenționale, a fost respins ca nefondat. Cheltuielile de judecată în apel, ale ambelor părți, pentru taxe de timbru și onorarii expertiză, care nu s-au cerut și nici justificat, au fost compensate. Împotriva acestei decizii, ambele părți au declarat recurs. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., reclamanta recurentă solicită admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării pârâtei și la penalități de întârziere în sumă de 8.528.343 lei pe zi, începând de la 1 ianuarie 2000, pentru suma de 1.733.980.905 lei profit nerealizat, obligarea pârâtei și la plata dobânzilor de 9.875.417 lei pe zi începând de la aceeași dată, pentru același profit nerealizat, menținerea obligării pârâtei la plata majorărilor datorate de reclamantă la bugetul de stat pentru întârzierea plăților, în sumă de 344.602.838 lei, calculate până la 31 august 1999, cu plata în continuare a sumei de 1.141.069 lei pe zi întârziere începând de la 1 septembrie 1999 până la repararea prejudiciului cauzat prin neplata facturilor, majorarea cuantumului daunelor morale la 1.000.000.000 lei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

La rândul său, recurenta pârâtă reclamantă, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicită în esență, modificarea deciziei instanței de apel și a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale. În motivarea recursului reclamantei-pârâte, se susține în esență că penalitățile și dobânzile se cumulează cu îndeplinirea obligațiilor contractuale sau obligația de dezdăunare, conform art. 1084 C. civ. Prin neîndeplinirea obligației de plată a facturilor la scadență, pârâta a pus-o pe reclamantă în imposibilitate de a beneficia de prevederile O.G. nr.68/1999 privind facilitățile fiscale pentru contribuabilii care-și achită obligațiile până la 31 august 1999. În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, recurenta reclamantă apreciază că suma de 1.000.000.000 lei reținută de instanță, trebuie plătită integral de pârâta reclamantă,fără a se implica și S.C.

S. S.A., care nu este parte în proces. La rândul său, pârâta reclamantă, critică decizia instanței, în raport de fiecare dintre sumele acordate reclamantei, și consideră că la primul punct, poate accepta plata facturilor din luna august, penalitățile de 0,15% pe zi, însă nu și dobânda B.R.D. de 63% pe an cu motivarea că aceasta nu este dobânda de cont curent a acestei bănci. Pentru sumele de la punctele 4 și 5 din dispozitivul deciziei, respectiv 565.167.000 lei penalități contractuale pentru perioada 21 iulie 1999 – 31 decembrie 1999, și 650.314.104 lei daune interese constând în dobânda B.R.D., pârâta recurentă, apreciază că nu poate fi obligată la plată, deoarece neexecutarea obligațiilor se datorează pârâtei care nu și-a îndeplinit obligația contractuală, livrând până la 23 septembrie 1999, când a promovat acțiunea pentru rezilierea contractului, cantități mai mici decât cele contractate.

Pentru profitul nerealizat de reclamantă ca urmare a imposibilității de executare a contractului, în condițiile în care prevederile art.12 din contract definesc limitele răspunderii contractuale, prejudiciul nerealizat de reclamanta pârâtă, exced conținutului contractului încălcând și dispozițiile art. 1085 C. civ. Suma acordată de instanță, și-ar fi găsit justificarea numai în cazul răspunderii delictuale. Cu privire la cererea sa pentru rezilierea contractului, pârâta reclamantă susține că reclamanta pârâtă nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a livra în trimestrul I al anului 1994 4.000 tone zgură, în trimestrul II 14.000 tone și în trimestrul IV 8.000 tone. Reclamanta a livrat numai 1.151,5 tone în trimestrul I, 4.449,6 tone în trimestrul II și 8.153,2 tone în trimestrul III, deci numai 13.754,3 tone din totalul de 32.000 tone aferent primelor 3 trimestre, fără a fi făcut dovada că a fost tulburată în executarea obligației.

Potrivit art. 1021 C. civ., în cadrul contractului sinalagmatic, dacă debitorul nu-și îndeplinește obligația, creditorul este îndreptățit să ceară executarea, ori rezilierea contractului, iar conform art. 44 C. com., în obligațiile comerciale, termenul de grație este interzis. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate de ambele părți și de probele administrate în cauză, se constată că ambele recursuri sunt nefondate. Instanța de apel, pe baza actelor depuse de părți și a concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, a stabilit corect situația de fapt, apreciind că întârzierea în livrare, nu se datorează societății reclamante, ci pârâtei, care a acceptat ca pe trim.I/1999, livrările să se facă numai după 3 martie 1999, deoarece pârâta în lunile ianuarie și februarie 1999, nu a produs, fiind în remont tehnic.

Tot pârâta, după schimbarea consiliului de administrație, a încheiat contracte de aprovizionare cu zgură, cu alți furnizori, ocolind pe reclamantă care în anii anteriori și-a executat obligațiile fără reproșuri. Dealtfel, obligațiile contractuale ale reclamantei, trebuiau executate până la sfârșitul anului 1999, contractul necuprinzând clauze de răspundere pentru neexecutarea în natură; iar prin actul din 20 iulie 1999, rezultă expres, că pârâta a refuzat executarea clauzelor contractuale.

Cu privire la pretențiile care fac obiectul recursului societății reclamante, referitoare la penalitățile de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitelor, motivarea instanței de apel în sensul că nu există o clauză de angajare a răspunderii pârâtei, după data de 31 decembrie 1999 este judicioasă, deoarece în contractul părților, nu s-a convenit nici o clauză de penalizare pentru neexecutarea în natură, până la data expirării acestuia, 31 decembrie 1999. Tot în raport de situația de fapt dovedită în cauză, instanța de apel a stabilit cuantumul daunelor morale care pot fi pretinse de reclamantă. Constatând că aceasta a fost înștiințată de existența contractului dintre pârâtă și S.C.

S. S.A., pentru livrare de zgură începând de la 30 aprilie 1999, și a fost înlăturată și de la transportul pe calea ferată, instanța a stabilit corect atât cuantumul daunelor morale cât și responsabilitatea societății pârâte în producerea acestora. Împrejurarea că S.C. S. S.A. nu este parte în cauză, nu este relevantă în stabilirea răspunderii societății pârâte și nici a cuantumului dezdăunării – așa încât, pentru considerentele arătate, recursul declarat de societatea reclamantă urmează să fie respins, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. În baza aceluiași text de lege, va fi respins și recursul declarat de pârâta reclamantă, Curtea constatând că instanța de apel a reținut corect faptul că rezilierea unui contract sinalagmatic cu executare succesivă se pronunță numai de o instanță judecătorească, are efecte numai pentru viitor, cu menținerea efectelor până la data rezilierii.

Deși pârâta reclamantă pretinde că a renunțat unilateral la contract la 20 iulie 1999, așa cum s-a dovedit în cauză, ea a mai recepționat de la reclamantă cantități de zgură livrate, până la 25 august 1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta pârâtă S.C. S.I.P. S.R.L. și pârâta reclamantă S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr.423/A din 28 septembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 februarie 2004.