ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 423/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 423/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursurilor de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 9 septembrie 1999,
reclamanta S.C. S.I.P. S.R.L., a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A.,
solicitând obligarea acesteia să își îndeplinească obligațiile asumate în
calitate de cumpărător prin contractul nr.3 din 2 decembrie 1998 privind
livrări și preluări de zgură granulată de furnal, cu plata contravalorii în
condițiile prevăzute în contract, iar în caz de refuz obligarea pârâtei la
plata penalităților contractuale de întârziere de 0,15% pe zi de la data
scadenței fiecărei facturi, cu daune interese cauzate de neplata prețului și
refuzul de preluare a produselor contractate, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior,
reclamanta a precizat și completat acțiunea solicitând obligarea reclamantei la
9.529.128.000 lei despăgubiri, sumă compusă din:
-
124.879.889 lei penalități contractuale de întârziere calculate la valoarea
contractului, până la data înregistrării acțiunii, din culpa pârâtei care a
refuzat nejustificat preluarea mărfii contractate începând cu 20 iulie 1999
când pârâta a renunțat la executarea contractului;
-
524.359.793 lei daune interese contractuale calculate la valoarea
contractului
neexecutat din culpa pârâtei, prin raportare la dobânda practicată de B.R.D.;
-
2.301.065.645 lei daune constând în profitul brut nerealizat de societate în
anul 1999 urmare a imposibilității executării integrale a contractului prin
refuzul pârâtei;
-
508.115.994 lei valoarea unei facturi emisă pentru livrări anterioare datei de
28 august 1999, refuzate la plată nejustificat;
- 101.630.152 lei penalități contractuale de întârziere
la
plată
și
dobânzi
pentru neplata facturii de 508.115.994 lei;
-
35.107.447 lei daune constând din penalități de întârziere datorate S.N.T.F.M.
– C.F.R. Marfă S.A., sucursala Cluj Napoca pentru 29 vagoane încărcate cu zgură
pe ruta Galați – Turda;
-
195.888.000 lei taxe de staționare și taxe de suferință pentru cele 29 vagoane
a căror preluare a fost refuzată de pârâtă;
-
490.000.000 lei daune cominatorii de 10.000.000 lei pe zi începând de la 2
februarie 1999 până la 21 octombrie 1999 și în continuare până la plată;
-
344.602.838 lei daune constând în penalități și majorări legale datorate
bugetului de stat pentru imposibilitatea plății de TVA și impozit pe profit ca
urmare a întârzierii plății de către pârâtă a prețului de 508.115.994 lei și a
refuzului de a primi marfa din cele 29 vagoane;
-
20.367.095 lei dobânzi achitate la B.R.D. pentru imposibilitatea rambursării la
termen a unui împrumut de 200.000.000 lei urmare a nerealizării veniturilor de
508.115.994 lei valoarea facturii neachitată și a refuzului de a primi marfa
din cele 29 vagoane;
-
3.922.254.992 lei daune morale;
-
170.566.280 lei cheltuieli de judecată.
La
același tribunal, s-a înregistrat acțiunea formulată de reclamanta S.C. C.
S.A., împotriva pârâtei S.C. S.I.P. S.R.L., prin care se solicită:
-
Rezilierea contractului nr.3/2 decembrie 1998 încheiat între părți, privind
livrările de zgură granulată din culpa pârâtei care în primele 7 luni a avut
livrări întârziate, pârâta fiind notificată să sisteze orice livrare la 20
iulie 1999;
-
Obligarea pârâtei la 941.175.000 lei daune din diferențe de preț pentru
cantitățile de zgură contractate cu alți furnizori ca urmare a neîndeplinirii
obligațiilor contractuale apel pârâtei;
-
2.844.085.148 lei pierderi suferite pentru nemajorarea prețului la cimentul
produs pe trimestrul II/1999 pentru vicii de calitate prin folosirea altor
adjuvanți decât zgura în rețeta de preparare;
-
penalități de întârziere în sumă de 171.772.836 lei calculate pentru 75 zile
pentru nelivrarea în întregime a cantităților de zgură de la 31 mai și 30 iunie
1999, până la 15 august 1999;
-
Obligarea pârâtei la daunele rezultate din staționarea vagoanelor începând cu
28 august 1999 deoarece era o livrare întârziată, după denunțarea unilaterală a
contractului, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul
a dispus conexarea celor două cauze și prin sentința civilă nr.2054 pronunțată
la 13 decembrie 1999, a admis acțiunea precizată a S.C. S.I.P. S.R.L. și a
obligat pârâta reclamantă S.C. C. S.A. să-și îndeplinească obligațiile care-i
revin din contractul nr.3/2 decembrie 1998, constând în preluarea mărfii și
plata acesteia, iar în caz de refuz, a obligat pârâta să plătească reclamantei
492.408.169 lei penalități, 801.300.061 lei dobânzi contractuale, 2.301.065.445
lei profit nerealizat, 508.115.994 lei contravaloare facturi, 56.805.739 lei
penalități CFR, 214.368.000 lei taxe locație CFR, 540.000.000 lei daune
cominatorii, 344.602.838 lei penalizări bugetare, 30.042.845 lei dobânzi
bancare și 1.000.000.000 lei, daune morale.
Acțiunea
reconvențională formulată de pârâta S.C. C. S.A. a fost respinsă, iar pârâta a
fost obligată la 122.578.080 lei, cheltuieli de judecată.
În
motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că pârâta reclamantă, a refuzat
nejustificat la 28 august 1999 preluarea vagoanelor livrate în temeiul
contractului, iar refuzurile sale de plată, au fost nejustificate.
S-a
reținut culpa pârâtei reclamante și în neexecutarea de către reclamanta pârâtă
a obligațiilor, urmare a neplății sumei de 508.115.994 lei și a refuzului de a
primi cantitățile de zgură primite în gara Turda la 28 august 1999.
Ambele
părți au declarat apel împotriva acestei sentințe.
Reclamanta
pârâtă, a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul
acordării taxelor TVA cerute prin precizările de acțiune, acordarea în
întregime a daunelor morale pretinse și reactualizarea sumelor până la 5 iunie
2000, respectiv 30 aprilie 2000 la care pârâta reclamantă a fost obligată.
Pârâta
reclamantă în apelul său, a solicitat schimbarea în întregime a sentinței în
sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantei, admiterea acțiunii
reconvenționale așa cum a fost formulată, rezilierea contractului, obligarea
reclamantei pârâte la 3.536.260.641 lei penalități contractuale pentru
nelivrarea în totalitate a cantităților de zgură contractate pentru lunile mai
și iunie 1999 până când a reziliat unilateral contractul și obligarea
reclamantei pârâte să suporte integral orice daune rezultate din staționarea în
stația CFR Turda a celor 28 vagoane cu zgură pe care a refuzat să le mai
primească, urmare a rezilierii convenției.
Prin
decizia nr.423/A pronunțată la data de 28 septembrie 2001 în dosarul
nr.347/E/2000, Curtea de Apel Tg.Mureș, a admis apelurile ambelor părți,
împotriva sentinței pronunțată de tribunal pe care a schimbat-o în parte, în
sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei pârâte și a obligat pârâta
reclamantă să plătească:
-
502.843.614 lei preț pentru cantitățile de zgură prevăzute în facturile din 16
și 25 august 1999.
-
183.286.395 lri penalități contractuale de 0,15% pe zi calculate de la datele
scadențelor facturilor de mai sus, urmând a se calcula în continuare cu 754.265
lei pe zi, începând cu 1 mai 2000 și până la plata efectivă.
-
210.901.644 lei daune interese, reprezentând dobânda medie anuală practicată de
B.R.D. în raporturile cu reclamanta, calculate de la 1 septembrie 1999 la 30
aprilie 2000, urmând a se calcula în continuare până la plata efectivă.
-
565.167.000 lei penalități contractuale de imposibilitate a executării de către
reclamantă a contractului, din culpa societății pârâte, calculate pe perioada
21 iulie 1999 – 31 decembrie 1999.
-
650.314.104 lei daune interese constând în dobânda B.R.D., urmare a culpei
pârâtei care a pus-o pe reclamantă în imposibilitate să-și execute contractul,
daune calculate pe intervalul de timp 21 iulie 1999 – 31 decembrie 1999.
-
1.733.980.905 lei profit nerealizat de reclamantă urmare a imposibilității
executării contractului până la 31 decembrie 1999, urmând ca pârâta să fie
obligată să plătească suma actualizată de la data efectivă a plății, calculată
cu rata oficială a scontului, de 35% pe an, începând cu 1 ianuarie 2000.
-
59.302.000 lei daune, reprezentând majorări de întârziere, pentru neplata la
termen a TVA la bugetul statului a sumei de 502.843.614 lei, sumă calculată
până la 30 aprilie 2000 și în continuare, a 272.031 lei pe zi până la achitarea
sumei.
-
78.267.682 lei daune directe, reprezentând penalizările contractuale de
întârziere în plată și 5.341.060 lei taxe de timbru aferente, în total
83.608.742 lei sume la care reclamanta a fost obligată față de S.N.T.F.M. –
C.F.R. Mureș.
-
500.000.000 lei daune morale.
-
58.193.346 lei cheltuieli de judecată poștale la fond.
Apelul
pârâtei reclamante cu privire la modul de soluționare a acțiunii
reconvenționale, a fost respins ca nefondat.
Cheltuielile
de judecată în apel, ale ambelor părți, pentru taxe de timbru și onorarii
expertiză, care nu s-au cerut și nici justificat, au fost compensate.
Împotriva
acestei decizii, ambele părți au declarat recurs.
Invocând dispozițiile art. 304
pct. 8 și 9 C. proc. civ., reclamanta recurentă solicită admiterea recursului
și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării pârâtei și la
penalități de întârziere în sumă de 8.528.343 lei pe zi, începând de la 1
ianuarie 2000, pentru suma de 1.733.980.905 lei profit nerealizat, obligarea
pârâtei și la plata dobânzilor de 9.875.417 lei pe zi începând de la aceeași
dată, pentru același profit nerealizat, menținerea obligării pârâtei la plata
majorărilor datorate de reclamantă la bugetul de stat pentru întârzierea
plăților, în sumă de 344.602.838 lei, calculate până la 31 august 1999, cu
plata în continuare a sumei de 1.141.069 lei pe zi întârziere începând de la 1
septembrie 1999 până la repararea prejudiciului cauzat prin neplata facturilor,
majorarea cuantumului daunelor morale la 1.000.000.000 lei și obligarea pârâtei
la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
La
rândul său, recurenta pârâtă reclamantă, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9
și 10 C. proc. civ., solicită în esență, modificarea deciziei instanței de apel
și a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii principale și
admiterii cererii reconvenționale.
În
motivarea recursului reclamantei-pârâte, se susține în esență că penalitățile
și dobânzile se cumulează cu îndeplinirea obligațiilor contractuale sau
obligația de dezdăunare, conform art. 1084 C. civ.
Prin
neîndeplinirea obligației de plată a facturilor la scadență, pârâta a pus-o pe
reclamantă în imposibilitate de a beneficia de prevederile O.G. nr.68/1999
privind facilitățile fiscale pentru contribuabilii care-și achită obligațiile
până la 31 august 1999.
În ceea
ce privește cuantumul daunelor morale, recurenta reclamantă apreciază că suma
de 1.000.000.000 lei reținută de instanță, trebuie plătită integral de
pârâta reclamantă,fără a se implica și S.C. S. S.A., care nu este parte în
proces.
La
rândul său, pârâta reclamantă, critică decizia instanței, în raport de fiecare
dintre sumele acordate reclamantei, și consideră că la primul punct, poate
accepta plata facturilor din luna august, penalitățile de 0,15% pe zi, însă nu
și dobânda B.R.D. de 63% pe an cu motivarea că aceasta nu este dobânda de cont
curent a acestei bănci.
Pentru
sumele de la punctele 4 și 5 din dispozitivul deciziei, respectiv 565.167.000
lei penalități contractuale pentru perioada 21 iulie 1999 – 31 decembrie 1999,
și 650.314.104 lei daune interese constând în dobânda B.R.D., pârâta recurentă,
apreciază că nu poate fi obligată la plată, deoarece neexecutarea obligațiilor
se datorează pârâtei care nu și-a îndeplinit obligația contractuală, livrând
până la 23 septembrie 1999, când a promovat acțiunea pentru rezilierea
contractului, cantități mai mici decât cele contractate.
Pentru
profitul nerealizat de reclamantă ca urmare a imposibilității de executare a
contractului, în condițiile în care prevederile art.12 din contract definesc
limitele răspunderii contractuale, prejudiciul nerealizat de reclamanta pârâtă,
exced conținutului contractului încălcând și dispozițiile art. 1085 C. civ.
Suma
acordată de instanță, și-ar fi găsit justificarea numai în cazul răspunderii
delictuale.
Cu
privire la cererea sa pentru rezilierea contractului, pârâta reclamantă susține
că reclamanta pârâtă nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a livra în
trimestrul I al anului 1994 4.000 tone zgură, în trimestrul II 14.000 tone și
în trimestrul IV 8.000 tone.
Reclamanta
a livrat numai 1.151,5 tone în trimestrul I, 4.449,6 tone în trimestrul II și
8.153,2 tone în trimestrul III, deci numai 13.754,3 tone din totalul de 32.000
tone aferent primelor 3 trimestre, fără a fi făcut dovada că a fost tulburată
în executarea obligației. Potrivit art. 1021 C. civ., în cadrul
contractului sinalagmatic, dacă debitorul nu-și îndeplinește obligația,
creditorul este îndreptățit să ceară executarea, ori rezilierea contractului,
iar conform art. 44 C. com., în obligațiile comerciale, termenul de grație este
interzis.
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs
invocate de ambele părți și de probele administrate în cauză, se constată că
ambele recursuri sunt nefondate.
Instanța
de apel, pe baza actelor depuse de părți și a concluziilor raportului de
expertiză întocmit în cauză, a stabilit corect situația de fapt, apreciind că
întârzierea în livrare, nu se datorează societății reclamante, ci pârâtei, care
a acceptat ca pe trim.I/1999, livrările să se facă numai după 3 martie 1999,
deoarece pârâta în lunile ianuarie și februarie 1999, nu a produs, fiind în
remont tehnic.
Tot
pârâta, după schimbarea consiliului de administrație, a încheiat contracte de
aprovizionare cu zgură, cu alți furnizori, ocolind pe reclamantă care în anii
anteriori și-a executat obligațiile fără reproșuri.
Dealtfel,
obligațiile contractuale ale reclamantei, trebuiau executate până la sfârșitul
anului 1999, contractul necuprinzând clauze de răspundere pentru neexecutarea în
natură; iar prin actul din 20 iulie 1999, rezultă expres, că pârâta a refuzat
executarea clauzelor contractuale.
Cu
privire la pretențiile care fac obiectul recursului societății reclamante,
referitoare la penalitățile de întârziere calculate până la achitarea integrală
a debitelor, motivarea instanței de apel în sensul că nu există o clauză de
angajare a răspunderii pârâtei, după data de 31 decembrie 1999 este
judicioasă, deoarece în contractul părților, nu s-a convenit nici o clauză de
penalizare pentru neexecutarea în natură, până la data expirării acestuia, 31
decembrie 1999.
Tot în
raport de situația de fapt dovedită în cauză, instanța de apel a stabilit
cuantumul daunelor morale care pot fi pretinse de reclamantă. Constatând că
aceasta a fost înștiințată de existența contractului dintre pârâtă și S.C. S.
S.A., pentru livrare de zgură începând de la 30 aprilie 1999, și a fost
înlăturată și de la transportul pe calea ferată, instanța a stabilit corect
atât cuantumul daunelor morale cât și responsabilitatea societății pârâte în
producerea acestora.
Împrejurarea
că S.C. S. S.A. nu este parte în cauză, nu este relevantă în stabilirea
răspunderii societății pârâte și nici a cuantumului dezdăunării – așa încât,
pentru considerentele arătate, recursul declarat de societatea reclamantă
urmează să fie respins, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
În baza
aceluiași text de lege, va fi respins și recursul declarat de pârâta
reclamantă, Curtea constatând că instanța de apel a reținut corect faptul că rezilierea
unui contract sinalagmatic cu executare succesivă se pronunță numai de o
instanță judecătorească, are efecte numai pentru viitor, cu menținerea
efectelor până la data rezilierii. Deși pârâta reclamantă pretinde că a
renunțat unilateral la contract la 20 iulie 1999, așa cum s-a dovedit în cauză,
ea a mai recepționat de la reclamantă cantități de zgură livrate, până la 25
august 1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de reclamanta pârâtă S.C. S.I.P. S.R.L. și pârâta
reclamantă S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr.423/A din 28 septembrie 2001 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședința publică, astăzi 3 februarie 2004.