ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5170/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Giurgiu, prin sentința penală nr. 381 din 15 decembrie 2003, a condamnat pe inculpatul S.I. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 74 și a art. 71, raportat la art. 64 C. pen. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., instanța a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Z.G.; conform art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat în folosul statului de la inculpat suma de 2.700.000 lei, iar în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că, la data de 20 septembrie 2002, în jurul orei 23,30, inculpatul a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în incinta unui bar, sustrăgându-i suma de 2.700.000 lei din buzunarul pantalonilor. Inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, însă nu i-a sustras acesteia nici o sumă de bani. Tribunalul a reținut însă că, apărarea inculpatului este infirmată de probele administrate în cauză, respectiv, declarațiile de martori (B.M., G.V., G.G. și S.M.E.) din care rezultă că, în bar, în seara respectivă partea vătămată a „cinstit” cu băutură mai multe persoane, pe care a plătit-o cu banii pe care i-a scos din buzunarul pantalonilor de blugi.

După ce a fost lovită de către inculpat, partea vătămată nu a mai făcut plăți, fiind în prezența permanentă a martorilor până în momentul în care a ajuns la domiciliu. Instanța a ajuns la concluzia că, părții vătămate i s-au luat banii, pe care îi avea asupra sa, și care îi fuseseră dați de martorul D.S. în aceeași seară de la patronul din București, unde partea vătămată lucrase, în momentul în care s-a aflat în stare de inconștiență în incinta toaletei, însoțită de către inculpat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul prin care a considerat-o netemeinică și nelegală, deoarece el nu a sustras nici o sumă de bani de la Z.G., solicitând ca, prin admiterea apelului și desființarea hotărârii să se dispună achitarea sa, în baza art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 264 din 8 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, apreciind că „din declarațiile martorilor prezenți la producerea incidentului, coroborate cu declarațiile persoanei vătămate, rezultă că aceasta din urmă, după ce a fost lovită de către inculpat a fost deposedată de toți banii care-i rămăseseră după achitarea consumației”. Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, respectiv, în ultima zi, 19 aprilie 2004, astfel cum rezultă de pe ștampila oficiului poștal din localitatea Giurgiu, aplicată pe plicul cu care a fost expediat recursul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În acest sens, se menționează că, din depozițiile unor martori rezultă că în momentul părăsirii barului, după consumarea conflictului, partea vătămată avea banii la ea, împrejurare în care se solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și a art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Un al doilea motiv de recurs are în vedere nelegalitatea sentinței, întrucât „judecarea în fond a cauzei s-a efectuat cu o vădită lipsă de procedură cu inculpatul S.I. care nu fusese în măsură să-și propună probe, el aflându-se în Spania, situație aflată ulterior”. Așa fiind, se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu. Examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de recurs invocate, prevăzute de art. 385 5 alin. (1) pct. 18 și pct. 21 C. proc.

pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins. 1. Din coroborarea depozițiilor martorilor C.G.D., B.M., G.V., G.G., M.M. și S.M. cu declarațiile constante ale părții vătămate Z.G., rezultă fără nici un dubiu, că, în noaptea de 20 septembrie 2002, în jurul orei 23,30, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice în toaleta barului S.C. C. S.R.L. din Giurgiu, a fost lovită din spate în cap, de către inculpatul S.I., care a intrat după ea, și i-a luat din buzunarul pantalonilor suma de 2.700.000 lei. Potrivit concluziilor Raportului medico-legal, nr. 42/ E din 27 ianuarie 2003, întocmit de Serviciul județean de medicină legală Giurgiu, numitul Z.G.

a prezentat leziuni „traumatism cranio-facial cu fractura piramidei nazale, cu epistaxis oprit spontan; plagă contuză temporală dreaptă și avulsie dentară”, ce puteau fi produse prin lovire cu corpuri dure, pentru care a necesitat aproximativ 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile produse, din punct de vedere medico-legal, nu i-au pus viața în primejdie și nu a rămas cu infirmitate fizică sau psihică. Așa fiind, situația de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din probele complet analizate și just apreciate de către cele două instanțe, care nu au comis nici „o eroare gravă de fapt” în interpretarea lor. 2. Nefondat se dovedește și cel de-al doilea caz de recurs, referitor la citarea nelegală a unei părți sau la imposibilitatea acesteia de a se prezenta la judecata în primă instanță și de a înștiința despre această imposibilitate.

Astfel, la termenul din 9 iunie 2003, inculpatul S.I., prezent în instanță a solicitat acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător ales (Tribunalul Giurgiu, încheierea din 9 iunie 2003), iar la 23 iunie 2003, inculpatului, asistat de avocat ales B.S.G., i s-a luat declarație, avocatul său solicitând „proba cu martorii din acte, acte în circumstanțiere și o adresă către Serviciul de reintegrare socială și supraveghere de pe lângă Tribunalul Giurgiu, în vederea întocmirii unui referat de evaluare” (încheierea din 23 iunie 2003). La termenele următoare, respectiv, 24 septembrie, 15 octombrie, 10 noiembrie, 24 noiembrie și 15 decembrie 2003, S.I., în stare de libertate și cu termen în cunoștință, nu s-a mai prezentat în instanță, fiind reprezentat de către apărătorul său ales, deci cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că, nu se poate susține „vădita lipsă de procedură cu inculpatul, care nu a fost în măsură să-și propună probe”.

În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție constatând neîndeplinite cerințele cazurilor de recurs invocate, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 264 A din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2004.