ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5170/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Giurgiu, prin sentința

penală nr. 381 din 15 decembrie 2003, a condamnat pe inculpatul S.I. la 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită

de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 74 și a art. 71,

raportat la art. 64 C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., instanța a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Z.G.;

conform art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat în folosul statului de la

inculpat suma de 2.700.000 lei, iar în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Hotărând astfel, tribunalul a

reținut, în fapt, că, la data de 20 septembrie 2002, în jurul orei 23,30,

inculpatul a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în incinta unui bar,

sustrăgându-i suma de 2.700.000 lei din buzunarul pantalonilor.

Inculpatul a recunoscut că a lovit

partea vătămată, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 zile

de îngrijiri medicale, însă nu i-a sustras acesteia nici o sumă de bani.

Tribunalul a reținut însă că,

apărarea inculpatului este infirmată de probele administrate în cauză,

respectiv, declarațiile de martori (B.M., G.V., G.G. și S.M.E.) din care

rezultă că, în bar, în seara respectivă partea vătămată a „cinstit” cu băutură

mai multe persoane, pe care a plătit-o cu banii pe care i-a scos din buzunarul

pantalonilor de blugi. După ce a fost lovită de către inculpat, partea vătămată

nu a mai făcut plăți, fiind în prezența permanentă a martorilor până în

momentul în care a ajuns la domiciliu.

Instanța a ajuns la concluzia că,

părții vătămate i s-au luat banii, pe care îi avea asupra sa, și care îi

fuseseră dați de martorul D.S. în aceeași seară de la patronul din București,

unde partea vătămată lucrase, în momentul în care s-a aflat în stare de

inconștiență în incinta toaletei, însoțită de către inculpat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen legal, inculpatul prin care a considerat-o netemeinică

și nelegală, deoarece el nu a sustras nici o sumă de bani de la Z.G.,

solicitând ca, prin admiterea apelului și desființarea hotărârii să se dispună

achitarea sa, în baza art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 264 din 8 aprilie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul inculpatului, apreciind că „din declarațiile martorilor prezenți la

producerea incidentului, coroborate cu declarațiile persoanei vătămate, rezultă

că aceasta din urmă, după ce a fost lovită de către inculpat a fost deposedată

de toți banii care-i rămăseseră după achitarea consumației”.

Împotriva deciziei a declarat

recurs, în termen legal, respectiv, în ultima zi, 19 aprilie 2004, astfel cum

rezultă de pe ștampila oficiului poștal din localitatea Giurgiu, aplicată pe

plicul cu care a fost expediat recursul, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate.

În acest sens, se menționează că,

din depozițiile unor martori rezultă că în momentul părăsirii barului, după

consumarea conflictului, partea vătămată avea banii la ea, împrejurare în care

se solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și a art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Un al doilea motiv de recurs are în

vedere nelegalitatea sentinței, întrucât „judecarea în fond a cauzei s-a efectuat

cu o vădită lipsă de procedură cu inculpatul S.I. care nu fusese în măsură

să-și propună probe, el aflându-se în Spania, situație aflată ulterior”. Așa

fiind, se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare

la Tribunalul Giurgiu.

Examinând hotărârile atacate în

raport de cazurile de recurs invocate, prevăzute de art. 385

5

alin.

(1) pct. 18 și pct. 21 C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor

și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

B.M., G.V., G.G., M.M. și S.M. cu declarațiile constante ale părții vătămate

Z.G., rezultă fără nici un dubiu, că, în noaptea de 20 septembrie 2002, în

jurul orei 23,30, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice în

toaleta barului S.C. C. S.R.L. din Giurgiu, a fost lovită din spate în cap, de

către inculpatul S.I., care a intrat după ea, și i-a luat din buzunarul

pantalonilor suma de 2.700.000 lei.

Potrivit concluziilor Raportului

medico-legal, nr. 42/ E din 27 ianuarie 2003, întocmit de Serviciul județean de

medicină legală Giurgiu, numitul Z.G. a prezentat leziuni „traumatism

cranio-facial cu fractura piramidei nazale, cu epistaxis oprit spontan; plagă

contuză temporală dreaptă și avulsie dentară”, ce puteau fi produse prin lovire

cu corpuri dure, pentru care a necesitat aproximativ 15 zile de îngrijiri

medicale pentru vindecare.

Leziunile produse, din punct de

vedere medico-legal, nu i-au pus viața în primejdie și nu a rămas cu infirmitate

fizică sau psihică.

Așa fiind, situația de fapt și

vinovăția inculpatului rezultă din probele complet analizate și just apreciate

de către cele două instanțe, care nu au comis nici „o eroare gravă de fapt” în

interpretarea lor.

de-al doilea caz de recurs, referitor la citarea nelegală a unei părți sau la

imposibilitatea acesteia de a se prezenta la judecata în primă instanță și de a

înștiința despre această imposibilitate.

Astfel, la termenul din 9 iunie

2003, inculpatul S.I., prezent în instanță a solicitat acordarea unui termen în

vederea angajării unui apărător ales (Tribunalul Giurgiu, încheierea din 9

iunie 2003), iar la 23 iunie 2003, inculpatului, asistat de avocat ales B.S.G.,

i s-a luat declarație, avocatul său solicitând „proba cu martorii din acte,

acte în circumstanțiere și o adresă către Serviciul de reintegrare socială și

supraveghere de pe lângă Tribunalul Giurgiu, în vederea întocmirii unui referat

de evaluare” (încheierea din 23 iunie 2003).

La termenele următoare, respectiv,

24 septembrie, 15 octombrie, 10 noiembrie, 24 noiembrie și 15 decembrie 2003,

S.I., în stare de libertate și cu termen în cunoștință, nu s-a mai prezentat în

instanță, fiind reprezentat de către apărătorul său ales, deci cu respectarea dispozițiilor

legale, astfel că, nu se poate susține „vădita lipsă de procedură cu

inculpatul, care nu a fost în măsură să-și propună probe”.

În consecință, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție constatând neîndeplinite cerințele

cazurilor de recurs invocate, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.I. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 264 A din 8 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 octombrie 2004.