ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 iunie 1999 reclamanta S.C „C” SA a solicitat anularea deciziei nr. 1453 din 30 iunie 1999 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a procesului-verbal nr. 2797 din 12 iulie 1996 încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, prin care a fost obligată să vireze la bugetul statului suma de 238.811.600 lei. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1029 din 17 decembrie 2000, a admis în parte acțiunea, stabilind că reclamanta datorează suma de 17.858.859 lei diferență impozit pe profit și 874.470 lei majorări de întârziere.

Recursul declarat de Administrația Financiară Târgu Jiu în numele Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Gorj și al Ministerului Finanțelor a fost admis de Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 1073 din 16 martie 2001, prin care a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a reținut că a fost încălcat dreptul de apărare al pârâtului și că între concluziile raportului de expertiză și actele de control atacate, sunt contradicții. După rejudecare, prin sentința civilă nr.839 din 3 decembrie 2001, a fost admisă în parte acțiunea, stabilindu-se pentru societate obligații de a vira la bugetul statului suma de 28.026.409 lei.

Prin decizia nr.2767 din 1 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Târgu Jiu în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, a casat sentința atacată, trimițând din nou cauza spre rejudecare întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la contradicțiile existente între concluziile raportului de expertiză și actele de control atacate, cu privire la respectarea dispozițiilor art. 25 alin. B și a art.10 din O.G. nr. 3/1992. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ prin sentința civilă nr. 279 din 15 mai 2003, a admis în parte acțiunea, a anulat în parte actele administrative atacate, exonerând-o pe reclamantă în parte de răspundere și menținând obligații de plată către bugetul statului a sumei de 28.026.409 lei, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Târgu Jiu, în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj și în numele Ministerului Finanțelor. În motivele recursului se arată că intimata reclamantă a prezentat documente diferite organului de control și respectiv expertului, motiv pentru care și obligațiile la buget au fost stabilite diferit. Cu privire la suma de 2.099.670 lei reprezintă TVA aferentă unor lucrări executate în luna mai 1996 și se susține că reclamanta nu a evidențiat în contabilitate și nici nu a colectat TVA de plată. Referitor la avansurile reprezentând impozitul pe profit pe anul 1996 se arată că societatea nu a virat sumele reprezentând obligațiile lunar sub formă de avans, stabilite conform Declarației fiscale privind impozitul pe profit.

Recursul este nefondat. Instanța de trimitere s-a conformat îndrumărilor date de Curtea Supremă de Justiție prin decizia de casare, dispunând refacerea raportului de expertiză. În suplimentul la raportul de expertiză expertul contabil a arătat că reclamanta a prezentat documente din care rezultă că furnizorii care au emis facturi cu TVA mai mare de 2.000.000 lei sunt plătitori de TVA, aceste documente fiind prezentate și organului de control. Se precizează că întrucât organul de control nu a luat în considerare aceste acte, reclamanta a semnat procesul-verbal cu obiecțiuni. Cu privire la TVA expertul menționează că, societatea nu putea evidenția și înregistra în contabilitate TVA calculată fără factură fiscală, deci pentru lucrări nefacturate către beneficiar.

Referitor la avansurile reprezentând impozitul pe profit pe anul 1996, expertul în urma studierii balanțelor de verificări, prezentate pentru perioada respectivă a concluzionat că societatea a înregistrat pierderi în trimestrul I al acelui an. Întrucât recurentele reclamanta nu au formulat obiecțiuni împotriva acestui supliment de expertiză (care menține concluziile primului raport de expertiză), în mod corect instanța și-a bazat soluția pe constatările expertului. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâte se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Târgu Jiu, în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.279 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.