ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 16 iunie 1999 reclamanta  S.C „C” SA a solicitat

anularea deciziei  nr. 1453 din 30 iunie 1999 emisă de Ministerul Finanțelor

Publice  și a procesului-verbal nr. 2797 din 12 iulie 1996 încheiat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Gorj, prin care a fost obligată să vireze la

bugetul statului suma de 238.811.600 lei.

Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1029

din 17 decembrie 2000, a admis în parte acțiunea, stabilind că reclamanta

datorează suma de 17.858.859 lei diferență impozit pe profit și 874.470 lei

majorări de întârziere.

Recursul

declarat de Administrația Financiară Târgu Jiu în numele Direcției Generale a

Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Gorj și al Ministerului

Finanțelor a fost admis de Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 1073 din

16 martie 2001, prin care a fost casată sentința atacată și a fost trimisă

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a

reținut că a fost încălcat dreptul de apărare al pârâtului și că între

concluziile raportului de expertiză și actele de control atacate, sunt

contradicții.

După

rejudecare, prin sentința civilă nr.839 din 3 decembrie 2001, a fost admisă în

parte acțiunea, stabilindu-se pentru societate obligații de a  vira la bugetul

statului suma de 28.026.409 lei.

Prin

decizia nr.2767 din 1 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis

recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Târgu Jiu

în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, a casat sentința

atacată, trimițând din nou cauza spre rejudecare întrucât instanța de fond nu

s-a pronunțat cu privire la contradicțiile existente între concluziile

raportului de expertiză și  actele de control atacate, cu privire la

respectarea dispozițiilor art. 25 alin. B și a art.10 din O.G. nr. 3/1992.

Curtea

de Apel Craiova, secția contencios administrativ prin sentința civilă nr. 279

din 15 mai 2003, a admis în parte acțiunea, a anulat în parte actele

administrative atacate,  exonerând-o pe reclamantă în parte de răspundere și

menținând obligații de plată către bugetul statului a sumei de 28.026.409 lei,

conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.

Împotriva

acestei ultime hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a

municipiului Târgu Jiu, în nume propriu și pentru Direcția Generală a

Finanțelor Publice a  județului Gorj și în numele Ministerului Finanțelor.

În

motivele recursului se arată că intimata reclamantă a prezentat documente

diferite organului de control și respectiv expertului, motiv pentru care și

obligațiile la buget au fost stabilite diferit.

Cu

privire la suma de 2.099.670 lei  reprezintă TVA aferentă unor lucrări

executate în luna  mai 1996 și se susține că reclamanta nu a   evidențiat în

contabilitate și nici nu a colectat TVA de plată.

Referitor

la  avansurile reprezentând impozitul pe profit pe anul 1996 se arată că

societatea nu a virat sumele reprezentând obligațiile lunar sub formă de avans,

stabilite conform Declarației fiscale privind impozitul pe profit.

Recursul

este nefondat.

Instanța

de trimitere s-a conformat  îndrumărilor date de Curtea Supremă de Justiție

prin decizia de  casare, dispunând refacerea raportului de expertiză.

În suplimentul

la raportul de expertiză expertul contabil a arătat că reclamanta a prezentat

documente din care rezultă că furnizorii care au emis facturi cu TVA mai mare

de 2.000.000 lei sunt plătitori de TVA, aceste documente fiind prezentate și

organului de control.

Se

precizează că întrucât organul de control nu  a luat în considerare aceste

acte, reclamanta a semnat procesul-verbal cu obiecțiuni.

Cu

privire la TVA expertul menționează că, societatea nu putea evidenția și

înregistra în contabilitate TVA calculată fără factură fiscală, deci pentru

lucrări  nefacturate către beneficiar.

Referitor

la avansurile reprezentând impozitul pe profit pe anul 1996, expertul în urma

studierii balanțelor  de verificări, prezentate pentru perioada respectivă a

concluzionat că societatea a înregistrat pierderi în trimestrul I al acelui an.

Întrucât

recurentele reclamanta nu au formulat obiecțiuni împotriva acestui supliment de

expertiză (care menține concluziile primului raport de expertiză), în mod

corect instanța și-a bazat soluția pe constatările expertului.

Hotărârea

instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâte se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Târgu Jiu,

în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Gorj și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.279 din 15

mai 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.