ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7967/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 19 iulie 2001, reclamanta SC R. SA Târgu Jiu a solicitat anularea

deciziei nr. 1013/2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a

procesului-verbal de control nr. 2950 din 8 mai 2001, încheiat de Direcția

Control Fiscal Gorj, pentru sumele de 471.454.376 lei, T.V.A. și 99.112.897 lei,

majorări de întârziere, susținând că nu datorează aceste sume, bugetului de

stat.

Prin sentința civilă nr. 799

din 5 noiembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a anulat procesul-verbal de reverificare nr. 2950

din 8 mai 2001, precum și decizia nr. 1013 din 29 iunie 2001, a Ministerului

Finanțelor, constatându-se că reclamanta nu datorează sumele stabilite de

organele de verificare.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 2716 din 23 septembrie 2003, a

admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, a casat sentința și a

trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că hotărârea supusă examinării nu cuprinde

motivarea în fapt și în drept, așa cum cer dispozițiile art. 261 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 324/2004

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost

admisă, reținându-se că reclamanta beneficiază de cota 0 de T.V.A., deoarece

contractele încheiate cu partenerii care au exportat cheresteaua, sunt

contracte de comision.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, arătând

în esență că societățile comerciale care au exportat marfa, nu sunt

comisionari, deoarece au cumpărat cheresteaua, de la reclamantă, astfel cum

rezultă din faptul că acele societăți comerciale au înregistrat în

contabilitatea lor, facturile interne emise de petentă.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Din actele dosarului rezultă

că în discuție sunt mai multe exporturi de cherestea efectuate în perioada

septembrie 1999 - februarie 2000, în baza unor contracte de comision încheiate

de SC R. SA, cu următorii comisionari: SC L.I. SRL Buzău (15 facturi), SC F.I. SA

București (6 facturi), SC L.I. SRL București (o factură), SC A.W. SRL (4

facturi).

Organele fiscale au apreciat

că aceste societăți comerciale nu au încheiat contracte de comision, cu

reclamanta, ci contracte de vânzare-cumpărare, deoarece în contabilitatea lor

au înregistrat facturile interne emise de SC R. SA, și nu numai comisionul

cuvenit, iar pe de altă parte, au existat diferențe de preț între contractele

de comision și facturile externe.

Susținerea este greșită. Din

conținutul contractelor depuse la dosar rezultă că acestea sunt contracte de

comision, în concordanță cu dispozițiile art. 405 - 408 C. com. Aceste

contracte se coroborează cu facturile privind livrarea cantităților de

cherestea, facturi în care reclamanta, în calitate de proprietar al mărfii, a

prevăzut cota 0 de T.V.A. și a inserat că este vorba de export în comision. De

asemenea, în declarațiile vamale de export s-a făcut mențiunea că marfa provine

de la SC R. SA, în calitate de proprietar, iar din dispozițiile de încasare

rezultă că prețul în valută a fost încasat de reclamantă.

În ce privește unele

diferențe de preț între prețurile menționate în contractele de comision și cele

din unele facturi externe, explicația constă în aceea că unele cheltuieli au

fost suportate de comisionari (operațiuni de uscare, de transport), astfel

încât prețul din factura externă trebuia să includă și aceste cheltuieli.

Procedeul este legal, conform dispozițiilor art. 405 și urm. C. com.

Împrejurarea că firmele comisionare

au înregistrat în contabilitatea proprie, facturile interne emise de SC R. SA,

nu reprezintă temei pentru a schimba calificarea juridică a contractelor de

comision, în contracte de vânzare-cumpărare. Din cuprinsul acestor contracte

rezultă voința reală a părților, comitent și comisionari, ceea ce demonstrează

faptul că a fost vorba de exporturi efectuate prin comisionari. În atare

situație, exportatorul proprietar beneficiază de cota 0 de T.V.A., în

conformitate cu dispozițiile art. 17 pct. a lit. c) din O.G. nr. 3/1992,

republicată.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de

ordine publică potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj împotriva sentinței civile nr. 324

din 13 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2004.