ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7967/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 19 iulie 2001, reclamanta SC R. SA Târgu Jiu a solicitat anularea deciziei nr. 1013/2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a procesului-verbal de control nr. 2950 din 8 mai 2001, încheiat de Direcția Control Fiscal Gorj, pentru sumele de 471.454.376 lei, T.V.A. și 99.112.897 lei, majorări de întârziere, susținând că nu datorează aceste sume, bugetului de stat. Prin sentința civilă nr. 799 din 5 noiembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat procesul-verbal de reverificare nr. 2950 din 8 mai 2001, precum și decizia nr. 1013 din 29 iunie 2001, a Ministerului Finanțelor, constatându-se că reclamanta nu datorează sumele stabilite de organele de verificare.

Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2716 din 23 septembrie 2003, a admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că hotărârea supusă examinării nu cuprinde motivarea în fapt și în drept, așa cum cer dispozițiile art. 261 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 324/2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă, reținându-se că reclamanta beneficiază de cota 0 de T.V.A., deoarece contractele încheiate cu partenerii care au exportat cheresteaua, sunt contracte de comision.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, arătând în esență că societățile comerciale care au exportat marfa, nu sunt comisionari, deoarece au cumpărat cheresteaua, de la reclamantă, astfel cum rezultă din faptul că acele societăți comerciale au înregistrat în contabilitatea lor, facturile interne emise de petentă. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Din actele dosarului rezultă că în discuție sunt mai multe exporturi de cherestea efectuate în perioada septembrie 1999 - februarie 2000, în baza unor contracte de comision încheiate de SC R. SA, cu următorii comisionari: SC L.I.

SRL Buzău (15 facturi), SC F.I. SA București (6 facturi), SC L.I. SRL București (o factură), SC A.W. SRL (4 facturi). Organele fiscale au apreciat că aceste societăți comerciale nu au încheiat contracte de comision, cu reclamanta, ci contracte de vânzare-cumpărare, deoarece în contabilitatea lor au înregistrat facturile interne emise de SC R. SA, și nu numai comisionul cuvenit, iar pe de altă parte, au existat diferențe de preț între contractele de comision și facturile externe. Susținerea este greșită. Din conținutul contractelor depuse la dosar rezultă că acestea sunt contracte de comision, în concordanță cu dispozițiile art. 405 - 408 C. com. Aceste contracte se coroborează cu facturile privind livrarea cantităților de cherestea, facturi în care reclamanta, în calitate de proprietar al mărfii, a prevăzut cota 0 de T.V.A.

și a inserat că este vorba de export în comision. De asemenea, în declarațiile vamale de export s-a făcut mențiunea că marfa provine de la SC R. SA, în calitate de proprietar, iar din dispozițiile de încasare rezultă că prețul în valută a fost încasat de reclamantă. În ce privește unele diferențe de preț între prețurile menționate în contractele de comision și cele din unele facturi externe, explicația constă în aceea că unele cheltuieli au fost suportate de comisionari (operațiuni de uscare, de transport), astfel încât prețul din factura externă trebuia să includă și aceste cheltuieli. Procedeul este legal, conform dispozițiilor art. 405 și urm. C. com. Împrejurarea că firmele comisionare au înregistrat în contabilitatea proprie, facturile interne emise de SC R. SA, nu reprezintă temei pentru a schimba calificarea juridică a contractelor de comision, în contracte de vânzare-cumpărare.

Din cuprinsul acestor contracte rezultă voința reală a părților, comitent și comisionari, ceea ce demonstrează faptul că a fost vorba de exporturi efectuate prin comisionari. În atare situație, exportatorul proprietar beneficiază de cota 0 de T.V.A., în conformitate cu dispozițiile art. 17 pct. a lit. c) din O.G. nr. 3/1992, republicată. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj împotriva sentinței civile nr. 324 din 13 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2004.