ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.01.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 10/2004

HOTĂRÂRE
13.01.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 10/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova reclamanta  SC”L.” SA Târgu Jiu

a  chemat în judecată Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor

Publice și Controlului Financiar de Stat Gorj, solicitând anularea procesului

verbal de  control din 9 septembrie 1998 și a deciziei nr.1574/1998, cu

motivarea că nu datorează suma de 64.768.506 lei impozit pe profit și nici suma

de 38.528.387 lei, reprezentând  majorări de întârziere.

Acțiunea

reclamantei a fost admisă prin sentința civilă nr.227/1998.

Curtea

Supremă de Justiție-Secția de  contencios administrativ prin decizia nr.2261

din 18 iunie 2002 a  admis recursul declarat de  pârâta DGFP a județului Gorj,

a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță

în vederea verificării  respectării procedurii de  contestare  prevăzută de

Legea nr.105/1997 pentru procesul-verbal din 19 februarie 1999.

După

rejudecare, prin sentința civilă nr.791 din 16 decembrie 2002 a fost admisă

acțiunea formulată de  recurenta SC”L.” SA Târgu Jiu, s-au anulat în parte

actele de control și deciziile DGFP și Ministerului Finanțelor, menținându-se

obligarea reclamantei la plata sumelor de 23.041.858 lei impozit pe profit,

10.753.528 lei majorări de întârziere aferente, 8.971.904 lei TVA și 3.496.452

lei majorări de TVA.

Impotriva

acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția  Generală a

Finanțelor Publice Gorj în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor,

susținând  în esență că instanța a luat  în calcul doar concluziile expertului

neținând seama de susținerile sale și nici de procesele verbale de control care

au fost emise cu respectarea actelor normative în materie.

Recursul

este  nefondat.

Respectând

îndrumările date de Curtea Supremă de Justiție prin  decizia de casare instanța

de fond a adresat efectuarea unei expertize care a  concluzionat  că SC ”L.” SA

Târgu Jiu nu datorează sumele stabilite prin procesele verbale nr.410/1999 care

au fost   menținute nelegal prin decizia nr.8/20 februarie 2001.

Recurenta

a formulat  obiecțiuni la expertiza efectuată în cauză la care expertul a

răspuns clar  că sumele au fost calculate în mod nelegal  de organele de

control.

Hotărârea

instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă se va

respinge ca nefondat.

Respinge

recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, în nume

propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile

nr.791 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova-Secția contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  13 ianuarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-10
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 iunie 1999 reclamanta S.C „C” SA a solicitat anularea deciziei nr. 1453 din 30 iunie 1999 emisă de Ministerul Finanțelor
ÎCCJ 2004-01-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2004
, însă, societatea nu a putut face dovada întrucât, la data controlului documentele se aflau la organele de poliție pentru cercetări. Le termenul de la 24 septembrie 2001, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea
ÎCCJ 2003-10-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3557/2003
lei – impozit pe profit și 66.347.076 lei majorări de întârziere. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat, pe baza concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză, că reclamanta a achitat la 31 octombrie 2000, impozitul da
ÎCCJ 2002-04-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1192/2004
e a respins contestația reclamantei. Prin sentința civilă nr. 156 din 20 mai 2002 s-a admis acțiunea, s-a modificat în parte procesul-verbal de control din 20 martie 2001 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Craiova și decizia nr. 1737
ÎCCJ 2005-04-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2330/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 721 din 28 septembrie 2001, a admis în parte acțiunea formulată de reclama
Sursă