ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 838 din 13 iunie 2001, reclamanta S.C. „T.B.” S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, anularea deciziei nr. 49 din 28 mai 2001 prin care a fost respinsă, fără a fi analizată pe fond, contestația formulată de reclamantă împotriva procesului verbal din 29 martie 2001 întocmit de organul de control financiar fiscal teritorial. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că: - în mod greșit organul de control a stabilit că, în perioada ianuarie - decembrie 2000, societatea a obținut un profit impozabil de 52.192.369 lei, reținând în sarcina acesteia un impozit pe profit de 13.048.092 lei și majorări de întârziere în sumă de 15.419.712 lei.

În perioada menționată, societatea nu a desfășurat activitate iar suma consemnată în actul de control provine din recuperări de credite, din aceasta fiind făcută și plata muncitorilor zilieri pentru perioada 1995 – 1996; - constatarea organului de control cu privire la faptul că societatea are de plată T.V.A. în sumă de 4.630.251 lei, nu corespunde realității întrucât TVA –ul a fost achitat, însă, organul de control susține că deconturile privind TVA –ul au fost întocmite eronat; - obligațiile financiar fiscale consemnate în procesul verbal de control din 27 decembrie 1996, reprezentând impozit pe profit (25.727.746 lei), T.V.A. (8.055.943 lei) și majorări (8.334.346 lei), au fost achitate la timp, însă, societatea nu a putut face dovada întrucât, la data controlului documentele se aflau la organele de poliție pentru cercetări.

Le termenul de la 24 septembrie 2001, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea și a deciziei nr. 45 din 3 martie 1997 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj și exonerarea de la plata sumelor reprezentând obligații financiar fiscale consemnate în procesele verbale de control încheiate la 27 ianuarie 1996 și 5 iunie 2001. La cererea reclamantei, în cauză a fost încuviințată efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv, stabilirea situației reale a obligațiilor financiar fiscale ale S.C. „T.B.” S.R.L. Expertul desemnat - Ursăteanu Vasile a întocmit raportul de expertiză și a răspuns obiecțiunilor formulate de părți.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ, prin sentința nr. 297 din 18 octombrie 2002, a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat parțial actul de control, dispoziția nr. 49 din 28 mai 2001 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj și decizia nr. 460 din 22 martie 2000 a Ministerului Finanțelor Publice, menținându-le pentru suma de 23.783.210 lei reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere și T.V.A., datorată pentru perioadele controlate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs, recurenta a arătat următoarele: - la adoptarea soluției de admitere a acțiunii, instanța a luat în -considerare doar concluziile raportului de expertiză, acestea regăsindu-se în considerentele sentinței deși nu reflectă veridicitatea situației fiscale a reclamantei în ceea ce privește impozitul pe profit, TVA-ul și majorările aferente perioadelor controlate; - instanța și-a însușit concluziile raportului de expertiză deși expertul a analizat și formulat concluzii și cu privire la actul de control anterior celui care face obiectul acțiunii, depășind mandatul stabilit de obiectivele expertizei și, totodată, expertul a apreciat, în mod eronat, că majorările de întârziere nu se calculează atâta timp cât anumite debite fac obiectul cauzei aflată pe rolul instanței de judecată; - instanța nu a ținut seama de faptul că pentru cele două facturi fiscale necontabilizate de agentul economic, organul de control, în mod corect, a procedat la calcularea de TVA iar pentru suma de 43.960.000 lei inclusă de agentul economic în contul de cheltuieli, acesta avea obligația să calculeze, să rețină și să vireze impozitul pe veniturile din salariu sau din colaborări.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304 1 din Codul de procedură civilă, această instanță constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Se reține că, prin acțiunea adresată instanței de fond, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 49 din 28 mai 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, precum a procesului verbal de control din 29 martie 2001 întocmit de organul de control financiar fiscal teritorial, respectiv - Administrația Financiară Tg. Cărbunești, județul Gorj.

Prin precizarea la acțiune reclamanta a solicitat anularea și a deciziei nr. 45 din 3 martie 1997 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj și exonerarea de la plata unor sume reprezentând obligații financiar fiscale stabilite prin procesele verbale de control încheiate la 27 ianuarie 1996 și 5 iunie 2001. Motivul pentru care reclamanta a solicitat anularea și a acestor acte administrative financiar fiscale rezultă din raportul de expertiză (fila 103, dosar fond), și anume că, prin procesul verbal de control din 29 martie 2001, au fost actualizate majorările de întârziere stabilite prin procesul verbal din 27 ianuarie 1996, rezultând o diferență de 124.844.627 lei. Instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei fără a solicita părților depunerea la dosarul cauzei a tuturor actelor administrative contestate și a dovezilor privind finalitatea actelor menționate în precizarea la acțiune.

Din susținerile reclamantei și din constatările expertului desemnat în cauză, rezultă că decizia nr. 460 din 22 martie 2000 prin care Ministerul Finanțelor Publice a respins plângerea formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de control nr. 27/1996, a fost atacată la Curtea de Apel Craiova însă nu s-a făcut dovada modului în care a fost soluționată cauza. De asemenea, nu au fost administrate probe privind susținerile părților. Soluționarea cauzei numai pe baza constatărilor și concluziilor expertului nu este de natură să clarifice pe deplin raporturile juridice de drept fiscal dintre reclamantă și organul financiar fiscal și nici să stabilească în mod corect obligațiile fiscale ale reclamantei și modul în care aceasta le-a onorat.

Față de cele arătate, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, în conformitate cu prevederile art. 313 din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 297 din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.