ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 838 din 13 iunie 2001,

reclamanta S.C. „T.B.” S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Gorj, anularea deciziei nr. 49 din 28 mai 2001

prin care a fost respinsă, fără a fi analizată pe fond, contestația formulată

de reclamantă împotriva procesului verbal din 29 martie 2001 întocmit de

organul de control financiar fiscal teritorial.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că:

- în mod

greșit organul de control a stabilit că, în perioada ianuarie - decembrie

2000, societatea a obținut un profit impozabil de 52.192.369 lei, reținând în

sarcina acesteia un impozit pe profit de 13.048.092 lei și majorări de

întârziere în sumă de 15.419.712 lei. În perioada menționată, societatea nu a

desfășurat activitate iar suma consemnată în actul de control provine din

recuperări de credite, din aceasta fiind făcută și plata muncitorilor zilieri pentru

perioada 1995 – 1996;

- constatarea

organului de control cu privire la faptul că societatea are de plată T.V.A. în

sumă de 4.630.251 lei, nu corespunde realității întrucât TVA –ul a fost achitat,

însă, organul de control susține că deconturile privind TVA –ul au fost

întocmite eronat;

-

obligațiile financiar fiscale consemnate în procesul verbal de control din 27

decembrie 1996, reprezentând impozit pe profit (25.727.746 lei), T.V.A.

(8.055.943 lei) și majorări (8.334.346 lei), au fost achitate la timp, însă,

societatea nu a putut face dovada întrucât, la data controlului documentele se

aflau la organele de poliție pentru cercetări.

Le

termenul de la 24 septembrie 2001, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul

că a solicitat anularea și a deciziei nr. 45 din 3 martie 1997 a Direcției

Generale a Finanțelor Publice Gorj și exonerarea de la plata sumelor

reprezentând obligații financiar fiscale consemnate în procesele verbale  de

control încheiate la 27 ianuarie  1996 și 5 iunie 2001.

La

cererea reclamantei, în cauză a fost încuviințată efectuarea unei expertize contabile,

având ca obiectiv, stabilirea situației reale a obligațiilor financiar fiscale

ale S.C. „T.B.” S.R.L. Expertul desemnat - Ursăteanu Vasile a întocmit raportul

de expertiză și a răspuns obiecțiunilor formulate de părți.

Curtea

de Apel Craiova, secția contencios administrativ, prin sentința nr. 297 din 18

octombrie 2002, a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat parțial actul

de control, dispoziția nr. 49 din 28 mai 2001 a Direcției Generale a Finanțelor

Publice Gorj și decizia nr. 460 din 22 martie 2000 a Ministerului Finanțelor

Publice, menținându-le pentru suma de 23.783.210 lei reprezentând impozit pe

profit, majorări de întârziere și T.V.A., datorată pentru perioadele

controlate.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice Gorj, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin

motivele de recurs, recurenta a arătat următoarele:

- la

adoptarea soluției de admitere a acțiunii, instanța a luat în -considerare doar

concluziile raportului de expertiză, acestea regăsindu-se în considerentele

sentinței deși nu reflectă veridicitatea situației fiscale a reclamantei în

ceea ce privește impozitul pe profit, TVA-ul și majorările aferente perioadelor

controlate;

- instanța

și-a însușit concluziile raportului de expertiză deși expertul a analizat și

formulat concluzii și cu privire la actul de control anterior celui care face

obiectul acțiunii, depășind mandatul stabilit de obiectivele expertizei și,

totodată, expertul a apreciat, în mod eronat, că majorările de întârziere nu se

calculează atâta timp cât anumite debite fac obiectul cauzei aflată pe rolul

instanței de judecată;

-

instanța nu a ținut seama de faptul că pentru cele două facturi fiscale

necontabilizate de agentul economic, organul de control, în mod corect, a

procedat la calcularea de TVA iar pentru suma de 43.960.000 lei inclusă de

agentul economic în contul de cheltuieli, acesta avea obligația să calculeze,

să rețină și să vireze impozitul pe veniturile din salariu sau din colaborări.

Examinând sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului,

precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304

1

din Codul de procedură civilă, această instanță constată că recursul este

fondat, după cum se va arăta în continuare.

Se

reține că, prin acțiunea adresată instanței de fond, reclamanta a solicitat

anularea deciziei nr. 49 din 28 mai 2001 a Ministerului Finanțelor Publice,

precum a procesului verbal de control din 29 martie 2001 întocmit de organul de

control financiar fiscal teritorial, respectiv - Administrația Financiară Tg.

Cărbunești, județul Gorj.

Prin precizarea

la acțiune reclamanta a solicitat anularea și a deciziei nr. 45 din 3 martie

1997 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj și exonerarea de la plata

unor sume reprezentând obligații financiar fiscale stabilite prin procesele

verbale de control încheiate la 27 ianuarie  1996 și 5 iunie 2001.

Motivul

pentru care reclamanta a solicitat anularea și a acestor acte administrative

financiar fiscale rezultă din raportul de expertiză (fila 103, dosar fond), și

anume că, prin procesul verbal de control din 29 martie 2001, au fost

actualizate majorările de întârziere stabilite prin procesul verbal din 27

ianuarie 1996, rezultând o diferență de 124.844.627 lei.

Instanța

de fond a procedat la soluționarea cauzei fără a solicita părților depunerea la

dosarul cauzei a tuturor actelor administrative contestate și a dovezilor

privind finalitatea actelor menționate în precizarea la acțiune.

Din susținerile

reclamantei și din constatările expertului desemnat în cauză, rezultă că

decizia nr. 460 din 22 martie 2000 prin care Ministerul Finanțelor Publice a

respins plângerea formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de control

nr. 27/1996, a fost atacată la Curtea de Apel Craiova însă nu s-a făcut dovada

modului în care a fost soluționată cauza. De asemenea, nu au fost administrate

probe privind susținerile părților.

Soluționarea

cauzei numai pe baza constatărilor și concluziilor expertului nu este de natură

să clarifice pe deplin raporturile juridice de drept fiscal dintre reclamantă

și organul financiar fiscal și nici să stabilească în mod corect obligațiile

fiscale ale reclamantei și modul în care aceasta le-a onorat.

Față de

cele arătate, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată iar cauza va

fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, în conformitate cu prevederile

art. 313 din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj,

în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva

sentinței civile nr. 297 din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.