ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1968/2004

Asupra contestație în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 20 martie 2003 și precizată ulterior, O.I. a solicitat obligarea Primăriei municipiului Constanța, să-i plătească suma de 10.000.000 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit în perioada 1991 - 2003, ca urmare a neatribuirii unor suprafețe de teren în baza Legii nr. 18/1991 și respectiv, a Legii nr. 42/1990, a neîncheierii unui spațiu comercial și a distrugerii unei livezi de pomi. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 529 din 16 aprilie 2003, a admis excepția invocată de reprezentantul pârâtei și în consecință, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă.

Prin decizia nr. 3721 din 6 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a respins ca tardiv, recursul declarat de reclamant, împotriva sentinței. S-a reținut că o atare soluție se impune, deoarece sentința a fost pronunțată la data de 16 aprilie 2002, iar cererea de recurs a fost înregistrată la 26 mai 2003, adică după expirarea termenului de 5 zile prevăzut în art. 158 alin. (3) C. proc. civ. La data de 21 noiembrie 2003, O.I. a formulat contestație în anulare, împotriva ultimei hotărâri judecătorești. El a susținut că instanța de control judiciar a omis din greșeală să cerceteze motivul de casare ce se referă la competența tribunalelor românești, de a judeca procesele și cererile în materie comercială, al căror obiect are o valoare de până la 10 miliarde lei.

De asemenea, nu i s-a asigurat asistența judiciară gratuită, iar completul de judecată nu a fost alcătuit potrivit dispozițiilor legale. În sfârșit, s-a reproșat instanței de recurs, omisiunea de a se fi pronunțat asupra unui mijloc de apărare, refuzându-i nejustificat cererea pentru desemnarea unui apărător. Contestația în anulare este neîntemeiată. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, prin decizia a cărei retractare se cere, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a respins ca tardiv, recursul declarat de reclamantul O.I. împotriva sentinței civile nr. 529 din 16 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.

Soluționarea căii de atac a recursului, pe baza unei excepții de procedură ridicată din oficiu, dispensa instanța superioară de obligația de a examina motivele de casare conținute în cererea de recurs. Pe de altă parte, în preambulul deciziei, pronunțată de un complet de judecată legal constituit, s-a consemnat precizarea orală făcută de recurent, că renunță la cererea formulată în vederea acordării de asistență judiciară gratuită. Ținând seama de aceste considerente și apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., invocate de O.I., urmează a se dispune respingerea contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de O.I. împotriva deciziei nr. 3721 din 6 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2004.