ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3978/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 395 din 8 octombrie 2002, Tribunalul Satu Mare i-a condamnat pe inculpații: - K.G., - în baza art. 208 – art. 209 lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare. - în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 1 iunie 2000, la 28 noiembrie 2000. - B.I., - în baza art. 208 – art. 209 lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare.

- în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare. - în baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare. Conform art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata detenției preventive de la 27 mai 2002, la 25 iunie 2002. - R.I. - în baza art. 208 – art. 209 lit. a), e), g) și i) C. pen., la 3 ani închisoare. - în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. Inculpații au fost obligați în solidar către partea civilă la 4 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile și la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 21 noiembrie 1998, cei trei inculpați s-au întâlnit, pe baza unei înțelegeri prealabile, în locuința concubinei inculpatului B.I. din localitatea Odoreu, județul Satu Mare, punând la cale comiterea unui jaf la stația de benzină A. din municipiul Satu Mare. Cu un taxi inculpații au plecat spre municipiul Satu Mare, nu înainte ca inculpatul B.I.

să se înarmeze cu un pistol marca KESERU, calibru 6 mm, cu glonț, două cuțite și două șurubelnițe. Ajunși în apropierea stației de benzină inculpații au cerut șoferului să oprească și, deplasându-se în parcare, au forțat portiera autoturismului marca VW, proprietatea părții vătămate L.N. și au sustras o geantă diplomat. Întorși la taxi, au forțat încuietorile genții, găsind în interior doar 50.000 – 60.000 lei și acte ale unei firme. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4 milioane lei. După comiterea acestei fapte inculpații au solicitat conducătorului auto taxi să-i readucă la stația de benzină A., indicându-i să oprească la o pompă de alimentare, după care, toți trei, au mers la localul stației, încercând să pătrundă în interior.

Sesizând din timp intenția acestora, personalul de serviciu a blocat intrările și prin stație a anunțat taximetriștii de la C.T. Inculpații au fugit cu auto taxi și, fiind blocați la ieșirea din orașul Satu Mare de câteva taxiuri, inculpatul B.I. i-a amenințat pe conducătorii acestora cu pistolul. Au fost alertate și organele de poliție care, cu mai multe echipaje și împreună cu taximetriștii au realizat blocarea autoturismului în care se aflau inculpații, reușind să-l imobilizeze doar pe inculpatul B.I. Pistolul a fost găsit ascuns de acest inculpat sub bancheta mașinii. Împotriva aceste hotărâri inculpații au declarat apel, nemotivat în scris și, deși legal citați, aceștia nu s-au prezentat la judecată.

Prin decizia penală nr. 237 din 28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, constatând hotărârea apelată este legală și temeinică. Inculpații au declarat recurs împotriva deciziei penale susmenționate, nemotivat în scris. La primul termen fixat pentru judecată, la telegrama transmisă de inculpați, s-a admis cererea de amânare pentru angajare apărător, stabilind următorul termen la 21 mai 2003, când apărătorul ales a solicitat un nou termen pentru pregătirea apărării. Pentru termenul de judecată din 24 septembrie 2003, apărătorul ales a transmis telegramă pentru o nouă amânare motivând că nu a găsit bilet de tren! Curtea văzând că motivul invocat nu este întemeiat fiind vădită intenția de tergiversare a judecății, că inculpații, deși legal citați nu s-au prezentat la nici un termen și că s-a menținut delegația apărătorului din oficiu, a constatat cauza în stare de judecată.

Apărătorul din oficiu, prin concluziile depuse, a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate și, în rejudecare, reducerea pedepselor. Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor și materialului de la dosar și în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., respectiv a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, se constată că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost temeinic stabilite prin mijloacele de probă legal administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cel al judecății. Inculpații, audiați, și-au recunoscut vinovăția. La aplicarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind, de altfel, stabilite la limita minimă legală specială.

Reducerea acestor pedepse nu ar fi posibilă decât prin acordarea circumstanțelor atenuante care, însă, în raport cu natura infracțiunilor săvârșite, gradul ridicat de pericol social al faptelor și împrejurările concrete de comitere, nu se justifică. Pedepsele, astfel cum au fost aplicate, sunt necesare atât realizării funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii penale, cât și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Față de cele ce preced, recursurile inculpaților K.G., B.I. și R.I. urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații K.G., B.I. și R.I. împotriva deciziei penale nr. 237 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondate. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2003.