ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 948/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1176 din 12

decembrie 2002, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul M.M., în baza

art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., la 8 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și dedusă prevenția de la 31 decembrie 2001 la 12 decembrie 2002.

Inculpatul a fost obligat la

900.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.M., la 76.746.720 lei

plus dobânda legală către partea civilă Spitalul de Urgență Dr. Bagdasar și la

10.836.326 lei plus dobânda legală către Spitalul Clinic de Recuperare Iași.

Inculpatul a mai fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că la

data de 31 decembrie 2001 seara, în jurul orelor 19,00, inculpatul M.M. aflat

sub influența alcoolului, a venit acasă, în domiciliul din București, str.

Turnu Măgurele, unde se afla soția sa, partea vătămată M.M. și martorul C.D.,

persoană care îi ajuta pe soți în gospodărie.

Supărat pentru că soția nu îi dă de

băut, inculpatul a început să o lovească pe aceasta cu pumnii și picioarele,

după care a lovit-o cu capul de dulapul din bucătărie în mod repetat, până ce

partea vătămată a leșinat.

Din Raportul de expertiză

medico-legală al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici București rezultă că partea

vătămată a prezentat multiple leziuni traumatice, hematom epicranian, edem

cerebral, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală gravă, pneumotorax

drept, echimoze multiple, care au necesitat 90-120 zile îngrijiri medicale

pentru vindecare și care i-au pus viața în pericol.

Partea vătămată a fost internată în

perioada 31 decembrie 2001 – 25 martie 2002 în Spitalul Prof. Dr. Bagdasar

București, iar în perioadele 23 mai – 31 mai 2002 și 15 iulie – 23 iulie 2002

în Spitalul Clinic de Recuperare Iași.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București care a criticat-o

pentru greșita individualizare a pedepsei, impunându-se majorarea acesteia,

precum și inculpatul M.M., care a solicitat schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de vătămare corporală gravă, cu reducerea corespunzătoare a

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 124 din 6

martie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile

declarate în cauză, constatând că atât încadrarea juridică dată faptei, cât și

pedeapsa aplicată sunt legale și temeinice.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care

a invocat netemeinicia acesteia prin respingerea apelului parchetului în

condițiile în care pedeapsa aplicată este insuficientă pentru realizarea

scopului prevăzut de art. 52 C. pen., precum și de către inculpat, care a

solicitat reducerea pedepsei, în considerarea împrejurărilor referitoare la

persoana și situația sa familială ca circumstanțe atenuante.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de recurs invocate de

recurenți se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.

Situația de fapt a fost corect

stabilită, pe baza materialului procesual-penal administrat legal.

Inculpatul și-a recunoscut

vinovăția, motivând fapta prin starea de ebrietate în care se afla la data

săvârșirii acesteia, respectiv seara de revelion.

Încadrarea juridică este legală,

fiind susținută obiectiv de constatările medico-legale, viața părții vătămate

fiind salvată numai datorită asistenței medicale îndelungate, acordată

calificat.

La individualizarea pedepsei au fost

avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a ținut seama de limitele

speciale ale pedepsei, prevăzute de norma de incriminare pentru forma

imperfectă a tentativei, de gradul de pericol social concret al infracțiunii,

împrejurările comiterii acesteia și persoana inculpatului, fără antecedente

penale, care a regretat săvârșirea faptei.

Raportată la criteriile

sus-menționate de individualizare, pedeapsa principală, de 8 ani închisoare,

reprezintă o justă și necesară sancțiune penală pentru realizarea funcțiilor

acesteia, de constrângere și reeducare, fiind aplicată între limitele legale

speciale.

În același timp, se apreciază că

pedeapsa, astfel cum a fost aplicată, este și suficientă pentru asigurarea

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de cele ce preced, constatând

că nu se justifică, în raport de datele concrete ale cauzei și criteriile

prevăzute de lege pentru individualizarea judiciară a pedepsei, nici majorarea,

nici reducerea acesteia, recursurile declarate de parchet și inculpat urmează

să fie respinse, ca nefondate.

În baza art. 385

17

alin.

(4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată se

va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 31 decembrie 2001 la

18 februarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul

M.M. împotriva deciziei penale nr. 124 din 6 martie 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada arestării preventive de la 31 decembrie 2001 la 18

februarie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2004.