ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1020/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 886 din 9

octombrie 2003 a Tribunalului București, secția a II–a penală, a fost condamnat

inculpatul M.Șt. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate și

contopirea restului neexecutat de 1023 zile din pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 296/1999 a Tribunalului

București, urmând ca inculpatul să execute 3 ani și 6 luni închisoare.

Instanța a reținut în fapt că în

ziua de 10 august 2003, organele de poliție l-au surprins pe inculpat deținând

un pachet cu 4 doze de heroină în greutate de 18,578 gr. pentru consum propriu.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe și prin care solicita reducerea pedepsei a fost

admis de Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 683 din 14

noiembrie 2003, în sensul că s-a constatat că din pedeapsa anterioară a rămas

neexecutat un rest de 662 zile (în loc de 1023 zile) astfel încât, revocându-se

liberarea condiționată, s-a dispus contopirea pedepsei aplicate în cauză cu

restul de 662 zile și executarea de către inculpat a pedepsei rezultante de 3

ani și 6 luni închisoare.

Împotriva deciziei curții de apel

inculpatul a declarat recurs solicitând, ca și în apel, reducerea pedepsei

aplicate.

Recursul nu este fondat.

Fapta comisă în împrejurările

descrise în sentința instanței de fond a fost dovedită cu probele administrate

în cauză, ea fiind recunoscută de inculpat.

La aplicarea pedepsei de 3 ani și 6

luni închisoare, situată spre limita minimă prevăzută de lege, instanțele au

respectat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ținând

seama de situația personală a recurentului, de sinceritatea sa, dar și de

gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite și de faptul că

inculpatul este în stare de recidivă postcondamnatorie după comiterea unei

infracțiuni de tâlhărie.

În consecință, neexistând temei ca

pedeapsa aplicată să fie micșorată, urmează a se respinge recursul inculpatului

cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.Șt. împotriva deciziei penale nr. 683/ A din 14

noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 august 2003 la 20 februarie

2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2004.