ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3721/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 318 din 4

martie 2004, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul P.I. la o

pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de

droguri de mare risc în vederea consumului propriu, faptă prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus detenția preventivă de la 10 octombrie 2003 la zi.

S-a dispus confiscarea cantității de

2,407 gr. heroină.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

s-a reținut că în ziua de 9 octombrie 2003, asupra inculpatului s-a găsit

cantitatea de 2,915 gr. heroină, cu privire la care a declarat că era destinată

consumului propriu.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza procesului verbal de constatare întocmit

de organele de poliție, raportului de constatare tehnico-științifică și

recunoașterii inculpatului.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală

nr. 277 din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel București.

Inculpatul a formulat recurs,

criticând hotărârea pentru greșita individualizare a pedepsei, cerând reducerea

ei.

Recursul este nefondat.

Motivul de recurs invocat de

inculpat prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., aplicabil în

cauză, este neîntemeiat, întrucât atât instanța de fond, cât și cea de apel,

care a menținut-o, au avut în vedere situația personală a inculpatului (fără

antecedente penale, sincer) la stabilirea pedepsei, dar și periculozitatea

socială ridicată a faptei, împrejurările concrete în care s-a comis fapta

(împreună cu alte persoane).

Verificând hotărârea și sub aspectul

cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată,

că în raport de probatoriul administrat în cauză, aceasta este temeinică și

legală.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins.

Se va computa detenția preventivă a

inculpatului de la 10 octombrie 2003 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 277 din 21 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 10 octombrie 2003 la 2 iulie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2004.