ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 818/2004

Asupra

recursului de față;

In baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 1111 din 13 noiembrie 2003 Tribunalul București l-a

condamnat pe inculpatul

G.D.F.

la 3 ani

închisoare pentru infracțiunea  prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.

In baza

art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 386 din 25 aprilie 2002 a

Tribunalului București, dispunându-se  executarea acesteia alături de pedeapsa

din cauză, în final urmând să execute 5 ani închisoare.

S-a

computat din pedeapsă durata prevenției.

Conform

art. 118 lit. d) C. pen. și art.17 din Legea nr.143/2000 s-a confiscat 4,75 gr.

heroină de la inculpat.

Inculpatul

a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel instanța a reținut că inculpatul  consumă droguri iar în ziua

de 25 august 2003 a fost prins de  organele de poliție, după ce-și procurase

heroină.

Prin

decizia penală nr. 718 din 4 decembrie 2003 Curtea de Apel București a respins

ca nefondat apelul inculpatului  și l-a obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

Impotriva

deciziei a declarat recurs inculpatul care critică  hotărârile pentru pedeapsa

pe care o consideră greșit individualizată, în sensul că este prea severă.

Recursul

nu este fondat.

Potrivit

art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul  de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează  răspunderea

penală.

In

cauză inculpatul care este recidivist a comis o infracțiunea care se pedepsește

cu închisoarea de la 2 la 5 ani.

S-a

aplicat o pedeapsă de 3 ani care este mai aproape  de limita minimă. Nu există

împrejurări de natură a atenua răspunderea penală. Prin urmare critica  din

recurs nu este întemeiată.

Așa

fiind, conform art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va

respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat,  recursul declarat de inculpatul G.D.F. împotriva deciziei penale

nr. 718/A din 4 decembrie  2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5

februarie 2002  la  26 aprilie 2002  și de la 25 august 2003 la 11 februarie

2004.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi  11 februarie  2004.