ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3671/2004

Examinând recursurile de

față constată:

Prin sentința penală nr. 1108

din 13 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice, în art. 4 din Legea nr. 143/2000

și în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74

și art. 76 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.A. la 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., același inculpat a fost obligat

la un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus

detenția preventivă de la 26 iunie 2003 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C.

pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea

cantității de 2,318 gr. heroină.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut

următoarele:

În ziua de 25 iunie 2003

lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de combatere a prostituției,

proxenetismului, traficului și consumului de droguri sector 6, aflați în

misiune ordonată în zona Complexului din Drumul Taberei, au observat în stația

R.A.T.B. Eugen Lovinescu doi bărbați cu un comportament suspect. S-a procedat

la imobilizarea acestora și apoi la percheziție corporală. Cu această ocazie

asupra unuia dintre ei, identificat în persoana inculpatului G.A., s-a găsit o

punguță din celofan conținând 34 de punguțe sigilate la un capăt prin ardere și

care conțineau o substanță de culoare bej.

Expertiza efectuată a

stabilit că substanța găsită, în cantitate de 2,318 gr. este heroină.

În baza declarației de

consimțământ dată de inculpat s-a efectuat o percheziție la domiciliul

acestuia, unde au fost găsite mai multe decupări concentrice din celofan și o

folie de dimensiuni mai mari care prezenta urme de heroină.

Inculpatul a arătat că este

consumator de heroină de aproximativ 2 ani, iar drogurile găsite asupra sa erau

destinate consumului propriu, fiind cumpărate din Cartierul Ferentari de la o

persoană necunoscută.

Celălalt bărbat a fost

identificat în persoana lui C.L. Acesta a declarat în faza de urmărire penală

că este consumator de heroină de 3 luni și că de aproximativ o lună își procură

droguri cu 300.000 lei doza de la inculpatul G.A., care vinde droguri în zona

Liceului Eugen Lovinescu. Martorul a arătat că pentru a se întâlni cu inculpatul

îl contacta telefonic pe mobil.

În fața instanței martorul a

revenit asupra celor afirmate în faza de urmărire penală, susținând că nu a

cumpărat niciodată droguri de la inculpat și că declarațiile anterioare au fost

scrise sub amenințare.

Instanța a înlăturat ca

nesinceră declarația dată de martor în faza de cercetare judecătorească și a

reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor, pentru care

a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, prin decizia penală nr. 50/ A din 29 ianuarie 2004 a respins ca

nefondate apelurile declarate, împotriva sentinței de procuror și de inculpat.

S-a reținut că este

neîntemeiată critica din apelul procurorului vizând greșita individualizare a

pedepselor, apreciindu-se că au fost respectate criteriile, prevăzute de art. 72

C. pen. și că se justifică reținerea circumstanțelor atenuante având în vedere

lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul și-a asigurat existența prin

muncă și are un copil minor în întreținere.

S-a reținut de asemenea că

este neîntemeiată critica formulată de inculpat, cu privire la greșita

condamnare pentru infracțiunea, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, precum și aceea vizând greșita individualizare a pedepselor.

Împotriva deciziei au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul.

Recursul declarat de

procuror vizează greșita individualizare a pedepselor găsindu-și temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Prin recursul declarat de

inculpat s-a susținut că greșit acesta a fost condamnat pentru infracțiunea de

trafic de droguri, întrucât heroina găsită asupra sa era destinată numai

consumului propriu.

De asemenea, s-a solicitat

reducerea pedepselor aplicate.

Recursul declarat de

inculpat își găsește temeiul în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct.

18 și 14 C. proc. pen.

Examinând cauza, Curtea

reține următoarele:

Susținerea inculpatului că

este numai consumator de droguri și că greșit a fost condamnat și pentru

infracțiunea de trafic, este nefondată.

Astfel, asupra inculpatului

s-au găsit 34 de doze de heroină, iar la domiciliul acestuia s-au găsit urme ce

atestă cu certitudine faptul că inculpatul este cel care a porționat o

cantitate mai mare de heroină în cele 34 de punguțe, ceea ce demonstrează că

drogurile erau destinate nu numai consumului propriu ci și vânzării.

Pe de altă parte, martorul C.L.

a arătat de la bun început că a cumpărat droguri de la inculpat, indicând

porecla sub care era cunoscut, zona unde acesta vindea droguri și numărul de

telefon la care îl contacta, pentru a-și procura droguri de la el.

În mod just instanța a

înlăturat ca nesinceră declarația dată de martor în faza de cercetare

judecătorească, prin care acesta a revenit asupra celor afirmate anterior și a

susținut că nu a cumpărat droguri de la inculpat.

Așa fiind, se constată că

este corectă condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Curtea apreciază că este

fondat recursul procurorului întrucât doar lipsa antecedentelor penale și

faptul că inculpatul era încadrat în muncă nu justifică reținerea de

circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, în condițiile în care

infracțiunile comise prezintă un grad ridicat de pericol social determinat de

modalitatea în care inculpatul a organizat activitatea infracțională.

Din considerentele expuse

nici motivul de recurs invocat de inculpat cu privire la individualizarea

pedepsei, nu este fondat.

În consecință, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul procurorului, se vor casa

hotărârile, înlăturându-se dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., iar conform

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi

respins ca nefondat.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva decizei nr. 50/ A din

29 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe

inculpatul G.A.

Casează decizia atacată

precum și sentința nr. 1108 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția

I penală, numai cu privire la individualizarea pedepselor.

Înlătură dispozițiile art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., în pedepsele componente de: 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

74 și art. 76 lit. a) C. pen. și un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C.

pen.

Înlătură dispozițiile art.

74 și art. 76 C. pen. și aplică inculpatului G.A. următoarele pedepse: 10 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 și 2 ani închisoare pentru cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C.

pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea și anume 10 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Compută din pedeapsa

rezultantă, durata arestării preventive de la 26 iunie 2003, la zi.

Onorariul apărătorului din

oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 iulie 2004.