ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2806/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală,

prin sentința penală nr. 60 din 20 ianuarie 2004, în baza art. 2 alin. (1) și

(2), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul M.F.

la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai

grea, aceea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, raportat

la art. 64 din același cod.

A menținut starea de arest preventiv

a inculpatului și a dedus prevenția de la 1 iulie 2003, la zi.

Inculpatul a fost obligat la 700.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în fapt, că la data de 1 iulie 2003, organele de poliție din cadrul

Brigăzii pentru Combaterea Consumului de Droguri, Prostituției și

Proxenetismului – sector 2, aflate în misiune ordonată pe str. Berechet, în

fața Spitalului Emilia Irza, în jurul orelor 13,15, au observat o persoană de

sex masculin care, după ce a vorbit la telefonul public cu o persoană

necunoscută, s-a întâlnit cu alte două persoane (identificate ulterior ca fiind

învinuitul N.A. și martorul C.I.). Aceștia au fost imobilizați de organele de

poliție în momentul în care martorul C.I. a scos mai multe bancnote de 100.000

lei pe care urma să i le dea inculpatului M.F., în schimbul a două doze de

heroină.

În urma percheziției corporale

efectuate asupra lor, s-au găsit la inculpatul M.F., în manșeta pantalonilor, 6

punguțe din material plastic tip „bilă” care conțineau o substanță de culoare

brun maronie și care, din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 177671

din 1 iulie 2003, întocmit de Laboratorul de Analize Fizico-Chimice Droguri,

s-a dovedit a fi heroină în cantitate totală de 0,308 grame, drog de mare risc.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei, susținând că pe parcursul procesului penal a dovedit sinceritate,

și-a recunoscut vinovăția, nu este cunoscut cu antecedente penale, are un nivel

redus de instrucție care nu-i permite conștientizarea pericolului social al infracțiunii,

astfel că se pot reține în favoarea sa circumstanțe atenuante, prevăzute de

art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei, în cauză,

fiind incidente și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penal nr. 174 din 10 martie 2004, a admis apelul declarat

de inculpat, a desființat, în parte, sentința penală și în fond, a descontopit

pedeapsa rezultantă aplicată, în pedepsele componente.

A redus pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de la 5 ani

închisoare, la 3 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și a

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, a redus pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, de la

2 ani închisoare, la 6 luni închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 16

din Legea nr. 143/2000 și ale art. 74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod.

A dedus din pedeapsa aplicată,

durata prevenției de la 1 iulie 2003, la 10 martie 2004 și a menținut arestarea

preventivă.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

În motivarea acestei soluții, instanța de control

judiciar a apreciat ca întemeiată critica referitoare la nereținerea

beneficiului prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000 și cu privire la

infracțiunea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, reținută în sarcina

inculpatului constatând că din actele dosarului rezultă existența cerințelor

acestui text de lege.

De asemenea, instanța de apel a

apreciat că, față de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele

personale ale inculpatului, care a recunoscut comiterea infracțiunilor,

cantitatea de heroină găsită asupra sa este mică – 0,308 grame, a ajutat prin

informațiile oferite la depistarea altui traficant de droguri, este lipsit de

antecedente penale, este în vârstă de 23 de ani, se justifică reținerea în

favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor

aplicate pentru ambele infracțiuni comise de el, sub minimul special prevăzut

de lege.

Nemulțumit și de această din urmă

hotărâre, în termenul legal, inculpatul M.F. a declarat recurs, reiterând

criticile invocate și în apel și anume, greșita individualizare a pedepsei,

solicitând să se acorde o mai mare eficiență juridică circumstanțelor atenuante

reținute în favoarea sa și reducerea pedepsei aplicate.

Examinând hotărârea atacată, în

raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Astfel, la dozarea și

individualizarea pedepsei, instanța de apel a considerat pericolul social

concret al faptelor comise, împrejurările în care s-au săvârșit, urmările

acestora, precum și persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, care

a adoptat o atitudine sinceră în cursul procesului penal, de recunoaștere a

faptelor comise și a furnizat organelor penale informații pentru identificarea

altui traficant de droguri, elemente ce au fost reținut ca circumstanțe

atenuante și prin acordarea și a beneficiului prevăzut de art. 16 din Legea nr.

143/2000, li s-a dat eficiență prin reducerea pedepselor aplicate sub minimul

special prevăzut de lege.

În atare condiții se constată că

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe care inculpatul o

are de executat își găsește rațiunea și ea trebuie considerată ca fiind

corespunzătoare și pe măsura faptelor comise și nu se impune a fi redusă.

În consecință, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

M.F., va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 1

iulie 2003, la 25 mai 2004 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărarea din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 174 din 10 martie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2003, la 25 mai 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 mai 2004.