ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2806/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 60 din 20 ianuarie 2004, în baza art. 2 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul M.F. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din același cod.

A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus prevenția de la 1 iulie 2003, la zi. Inculpatul a fost obligat la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 1 iulie 2003, organele de poliție din cadrul Brigăzii pentru Combaterea Consumului de Droguri, Prostituției și Proxenetismului – sector 2, aflate în misiune ordonată pe str. Berechet, în fața Spitalului Emilia Irza, în jurul orelor 13,15, au observat o persoană de sex masculin care, după ce a vorbit la telefonul public cu o persoană necunoscută, s-a întâlnit cu alte două persoane (identificate ulterior ca fiind învinuitul N.A. și martorul C.I.). Aceștia au fost imobilizați de organele de poliție în momentul în care martorul C.I.

a scos mai multe bancnote de 100.000 lei pe care urma să i le dea inculpatului M.F., în schimbul a două doze de heroină. În urma percheziției corporale efectuate asupra lor, s-au găsit la inculpatul M.F., în manșeta pantalonilor, 6 punguțe din material plastic tip „bilă” care conțineau o substanță de culoare brun maronie și care, din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 177671 din 1 iulie 2003, întocmit de Laboratorul de Analize Fizico-Chimice Droguri, s-a dovedit a fi heroină în cantitate totală de 0,308 grame, drog de mare risc.

Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, susținând că pe parcursul procesului penal a dovedit sinceritate, și-a recunoscut vinovăția, nu este cunoscut cu antecedente penale, are un nivel redus de instrucție care nu-i permite conștientizarea pericolului social al infracțiunii, astfel că se pot reține în favoarea sa circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei, în cauză, fiind incidente și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penal nr. 174 din 10 martie 2004, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat, în parte, sentința penală și în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată, în pedepsele componente.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, de la 2 ani închisoare, la 6 luni închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și ale art. 74 – art. 76 C. pen. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod. A dedus din pedeapsa aplicată, durata prevenției de la 1 iulie 2003, la 10 martie 2004 și a menținut arestarea preventivă.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a apreciat ca întemeiată critica referitoare la nereținerea beneficiului prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000 și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, reținută în sarcina inculpatului constatând că din actele dosarului rezultă existența cerințelor acestui text de lege. De asemenea, instanța de apel a apreciat că, față de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut comiterea infracțiunilor, cantitatea de heroină găsită asupra sa este mică – 0,308 grame, a ajutat prin informațiile oferite la depistarea altui traficant de droguri, este lipsit de antecedente penale, este în vârstă de 23 de ani, se justifică reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor aplicate pentru ambele infracțiuni comise de el, sub minimul special prevăzut de lege.

Nemulțumit și de această din urmă hotărâre, în termenul legal, inculpatul M.F. a declarat recurs, reiterând criticile invocate și în apel și anume, greșita individualizare a pedepsei, solicitând să se acorde o mai mare eficiență juridică circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa și reducerea pedepsei aplicate. Examinând hotărârea atacată, în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Astfel, la dozarea și individualizarea pedepsei, instanța de apel a considerat pericolul social concret al faptelor comise, împrejurările în care s-au săvârșit, urmările acestora, precum și persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, care a adoptat o atitudine sinceră în cursul procesului penal, de recunoaștere a faptelor comise și a furnizat organelor penale informații pentru identificarea altui traficant de droguri, elemente ce au fost reținut ca circumstanțe atenuante și prin acordarea și a beneficiului prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000, li s-a dat eficiență prin reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

În atare condiții se constată că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe care inculpatul o are de executat își găsește rațiunea și ea trebuie considerată ca fiind corespunzătoare și pe măsura faptelor comise și nu se impune a fi redusă. În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F., va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2003, la 25 mai 2004 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 174 din 10 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2003, la 25 mai 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2004.