ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5502/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 372 din 12 martie 2004, a condamnat pe inculpatul C.E. la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 71, raportat la art. 64 C. pen. În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., instanța a condamnat pe același inculpat la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod, tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. Instanța a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 10 aprilie 2003 la zi, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 4 milioane lei obținută prin săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 12 și obligarea sa la 4 milioane lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că în perioada 3 aprilie 2001, sfârșitul lunii ianuarie 2002, începutul lunii februarie, aproape în fiecare seară, inculpatul C.E.

o lua pe R.V. din locuința sa cu un taxi și o transporta la intersecția B-dul Decebal cu str. Dristor, pentru ca aceasta să întrețină relații sexuale în autoturismele clienților găsiți de către inculpat, iar sumele câștigate le primea el în întregime. Partea vătămată era amenințată în permanență de inculpat cu producerea unui rău, dacă ar fi încercat să fugă. La sfârșitul perioadei menționate, având nevoie de bani, partea vătămată a fost vândută de inculpat lui P.P. pentru suma de 4.000.000 lei la locuința acestuia, în prezența și a soției sale P.I. R.V. a fost găzduită în locuința familiei P., unde se prostitua cu clienți aduși de P.P. și cumnata acestuia N.N., care primeau și banii obținuți de partea vătămată.

La data de 22 februarie 2002, R.V. a reușit să fugă și să se adreseze organelor de poliție. Faptele au fost dovedite cu declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor Ș.V., P.I., V.M.A., C.E. și ale inculpatului, precum și cu recunoașterea din grup a acestuia. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că nu a fost dovedită infracțiunea de proxenetism, iar pedepsele aplicate sunt deosebit de aspre.

Prin decizia nr. 356 din 11 mai 2004, secția a II-a penală, a Curții de Apel București a respins apelul ca nefondat, apreciind că: „instanța de fond a făcut o analiză corectă a materialului probator administrat, stăruind pentru aflarea adevărului și dând activității infracționale a inculpatului încadrarea juridică legală.” Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, inculpatul a declarat recurs cu reiterarea acelorași cazuri de netemeinicie privind eroarea gravă de fapt comisă de către instanțe, care l-au condamnat pentru infracțiunea de proxenetism, pe care n-a săvârșit-o și pentru care se impune, în principal, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor care sunt prea severe. Examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de recurs, prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte, constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins. 1. Din interpretarea dispoziției care prevede primul caz de recurs menționat, rezultă că legiuitorul a avut în vedere, în primul rând, situația în care, contrar probelor neîndoielnice existente în cauză, instanțele au condamnat sau au achitat pe inculpat, ori au încetat procesul penal (conform art. 345 alin. (1) C. proc. pen.), în temeiul unor fapte reținute în mod greșit.

În alți termeni, constatându-se în urma comiterii unei erori grave de fapt o situație contrară realității, instanțele au pronunțat (și au confirmat) una dintre soluțiile evidențiate în cele ce preced, care este infirmată, nu corespunde probelor. Revenind la cauză se constată fără nici un dubiu, din analiza bogatului probatoriu dispus și administrat că, inculpatul C.E. a „cumpărat-o” pe partea vătămată R.V. cu suma de 4 milioane de lei, a cazat-o la diferite persoane și a constrâns-o să practice prostituția peste zece luni de zile, obținând de la ea sumele de bani pe care le primea de la clienți, pentru ca, în final, să o „revândă” martorului P.P. cu aceeași sumă cu care a cumpărat-o, ceea ce din punct de vedere obiectiv și subiectiv corespunde conținutului constitutiv al infracțiunii de proxenetism, prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Așa fiind, situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni rezultă din probele complet analizate și just apreciate de către instanțe, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în evaluarea acestora. 2. Nefondat se dovedește și cazul de recurs referitor la greșita individualizare a pedepselor aplicate, deoarece la stabilirea și menținerea lor au fost luate în considerare în mod judicios criteriile generale de individualizare, prevăzute în art. 72 C. pen., referitoare la gradul concret deosebit de ridicat al faptelor săvârșite, precum și datele personale ale inculpatului care, deși tânăr, nu are nici o ocupație, având în „întreținere” soția și doi copii minori, nefiind la prima abatere de o asemenea gravitate (copie de pe cazierul judiciar).

În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazurilor de recurs invocate în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.E., va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 10 aprilie 2003 la 26 octombrie 2004 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E., împotriva deciziei penale nr. 356/ A din 11 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 10 aprilie 2003, la 26 octombrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2004.