ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 63/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 63/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 933 din 21 iunie 2007

a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul G.Șt. a fost

condamnat, la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de persoane,

prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de

proxenetism și trafic de persoane, prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64

lit. a) teza a ll-a b C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Potrivit art. 65 C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a b C. pen., pe

o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă

complementară.

A fost menținută starea

de arest iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata

măsurilor preventive de la 9 martie 2006 la zi.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul la plata către

stat a

sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a constatat următoarele din actul de trimitere în judecată.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T,

cu nr. 191/D/P/2006, din data de 31 mai 2006, a

fost trimis în judecată

inculpatul G.ȘT., zis F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 329

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a mai constatat că, prin rechizitoriul nr. 367/D/P/2004,

a fost trimis în judecată, între alții, și inculpatul B.V., zis, S.C. pentru

infracțiunea de proxenetism comisă în legătură cu activitatea de prostituție

care s-a derulat în perioada anilor 2000-2004 la discoteca H., activitate care,

în mare parte, a fost coordonată de acesta.

Revenind la cauza de față, în rechizitoriu

sunt expuse următoarele:

Potrivit declarației numitului I.A., din data

de 04 iulie 2005, unul dintre „sclavii” lui S.C. era inculpatul G.Șt., zis F.,

care era folosit de acesta atât la transportarea prostituatelor, cât și pentru

colectarea sumelor de bani obținute de prostituatele lui S.C., ori solicitate

de acesta de la alți proxeneți, ca taxă de protecție. Potrivit sarcinilor

trasate de S.C., el se ocupa de toate activitățile ce vizau alte zone ale

Bucureștiului, în afara cartierelor Rahova și Ferentari de care se

ocupa, cu precădere, numitul G.Șt., zis F.

Faptele expuse în rechizitoriu au fost

probate prin următoarele

mijloace de probă:

declarații inculpat; declarație martor R.M.; declarație martor P.L.; proces

verbal de recunoaștere

după planșe foto martor P.L.; declarație înv. I.A.;

recunoaștere după planșe foto efectuată cu I.A.; declarație învinuit I.D.;

recunoaștere după planșe foto efectuată cu I.D.; declarație martor T.L.;

recunoaștere după planșe foto efectuată cu T.L.; declarație martor T.I.;

recunoaștere după planșe foto efectuată cu T.I.; declarație înv. R.C.;

recunoaștere după planșe foto efectuată cu R.C.; redarea convorbirilor

telefonice interceptate autorizat; procese verbale de certificare a

convorbirilor interceptate autorizat; declarație inculpat G.ȘT. dată în fața

instanței de judecată; procese verbale de confruntare; declarație martor S.Z.;

declarație martor I.A.; declarație olografă martor I.A.; declarație martor R.C.

În faza de cercetare judecătorească a fost

audiat inculpatul și martorii I.D., R.C., T.L., S.Z., T.I., aceștia din urmă,

martori cu identitate protejată, fiind audiați potrivit noilor dispoziții ale

Codului de procedură penală.

Cu privire la ceilalți martori menționați în

rechizitoriu, instanța a dispus citarea acestora, conform art. 177 C. proc. pen.,

inclusiv cu mandate de aducere cu însoțitor. Pentru că audierea martorilor

respectivi nu a mai fost posibilă, datorită faptului că nu s-au prezentat în

instanță, cu privire la declarațiile date în faza de urmărire penală, s-a făcut

aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

În urma coroborării probelor administrate,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul cu nr.

367/D/P/2004 din data de 05 ianuarie 2005, s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.V.,

zis S.C., S.A., zisă A.C., U.C., S.C., zis G., S.

S., zisă M.C., B.I. zis C.B. și M.P., zis T., obiectul rechizitoriului

fiind

faptele de proxenetism și trafic de persoane comise în legătură cu

activitatea discotecii H., precum și faptele inculpaților B.V., S.A., U.C. care

au lipsit de libertate pe părțile vătămate U.N., C.A. și C.V.

Prin rechizitoriul nr. 801/D/P/2005 din data

de 13 decembrie 2005, s-a

dispus trimiterea

în judecată a inculpaților R.C., I.

D., zis J., G.E., zis C.E., M.I., zis

I.L., B.R.C., zis R., V.A. și I.A., zis A., pentru săvârșirea infracțiunilor de

proxenetism și trafic de persoane (proxenetismul din DISCOTECA H.), dar și

pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Prin

acest rechizitoriu, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală și

continuarea cercetărilor față de celelalte persoane care au derulat activități

de proxenetism în DISCOTECA H., precum și cu privire la participația altor

persoane la comiterea infracțiunilor pentru care a fost întocmit actul de

sesizare al instanței de judecată.

În prezenta cauză, prin

rechizitoriul nr. 191/D/P/2006 din data de

31 mai 2006 al Parchetului de pe iângă înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.C.O.T., inculpatul G.ȘT. a fost trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 329 alin. (1) și (2)

C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că, în

perioada 2000 - mai 2004, mai 2004 - mai 2005,

după arestarea lui B.V., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a

transportat mai multe

prostituate

ale lui S.C., printre care și pe numita R.M.,

la Discoteca H. din

București, ori în alte localuri, facilitând și înlesnind activitatea de

prostituție a acestora și, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a

traficat mai multe persoane în scopul exploatării acestora.

La data de 9 martie 2006, s-a emis ordonanța

de reținere a învinuitului G.Șt. pentru o perioadă de 24 ore, după care, în

aceeași zi, inculpatul a fost arestat preventiv, măsura arestării

preventive fiind menținută succesiv, conform art.

300

2

C. proc. pen.

Tribunalul a reținut din declarația martorei

P.L. că a fost transportată de către inculpat, la un client pentru a întreține

relații sexuale, activitate pe care inculpatul a desfășurat-o și cu alte fete,

care erau prostituate, și pe care le transporta în același mod. Martora a mai

declarat că inculpatul era folosit ca să transporte

prostituatele lui S.C. și ale A.C.

Martora cu identitate protejată T.L. a

declarat că inculpatul era un om de încredere al lui S.C. și că, prin

intermediul lui, se realiza transferul sumelor de bani obținuți din proxenetism

și prostituție către acesta. Această martoră a mai menționat că banii obținuți

de o altă prostituată, numita R.M., din activitatea de prostituție, ajungeau la

S.C., prin intermediul lui F.

Martorul T.I., a declarat că inculpatul era

folosit la

transportarea femeilor și la

transmiterea banilor obținuți din prostituție,

de la prostituatele lui S.C.

către acesta.

Numita R.M., victimă a traficului de

persoane, folosindu-se de un act de identitate fals, pe numele „V.M., a

practicat prostituția în Discoteca H., fiind găzduită și exploatată de B.V. până

la momentul arestării acestuia, care

era

ajutat de omul său de încredere, inculpatul G.ȘT.

Acest inculpat se

ocupa de transportarea lui R.M. în Discoteca H., sau în alte localuri, precum

și de colectarea diferitelor sume de bani de la aceasta, bani obținuți din

practicarea prostituției, și care, în cele din urmă, ajungeau la B.V.

În acest sens, martora a declarat că S.C. se

ferea să

pună mâna direct pe banii obținuți

de ea din prostituție, și îl trimitea pe

șoferul său, G.ȘT., zis F.,

care conducea un

autoturism DACIA. Potrivit

acesteia, numitul F. venea zilnic la vila

lui S.C., în care locuia R.M., și lua de la ea o parte din

banii

care-i reveneau acestuia. După arestarea lui B.V., numita R.M. a fost preluată

de martora R.C., și găzduită la locuința acesteia din str. Donici, sector 5, și

a fost ajutată, în continuare, să practice prostituția în DISCOTECA

H. cu ajutorul inculpatului G.Șt.

Potrivit declarației aceleiași martore, banii

pe care îi câștiga din

practicarea

prostituției îi împărțea în două părți egale: 50 % îi dădea în

casă

pentru cheltuielile curente iar 50 % îi lăsa C.R. care,

la rândul său, îi dădea lui G.Șt., omul de încredere al

lui S.C.

Deși acesta din urmă a fost arestat, inculpatul a continuat să se deplaseze la

locuința C.R., unde era cazată numita R.M. potrivit unei înțelegeri anterioare,

și a perceput de la aceasta jumătate din suma de bani obținută din practicarea

prostituției, sume de bani care, în cele din urmă, ajungeau la familia lui S.C.

La data de 28 august 2004, cu ocazia unei

razii efectuată de organele de poliție, numita R.M. a fost depistată având

asupra sa actul de identitate fals și a dat declarații în fața organelor de

poliție,

precizând că a continuat să fie

găzduită, exploatată și să i se faciliteze

racolarea de clienți, în

vederea întreținerii de raporturi sexuale contra unor sume de bani, chiar și

după arestarea lui B.V.., dar această activitate era coordonată de acesta, prin

intermediul numitei R.C. și prin intermediul lui G.Șt.

O declarație în acest sens, a dat și martorul

I.D. care a

menționat că G.ȘT. era omul de

încredere al lui B.

V., care-l coordona din arest prin intermediul

telefoanelor mobile intrate în posesia acestuia tot cu ajutorul lui F.

Probele menționate au fost coroborate cu

interceptările telefonice autorizate, ale căror transcrieri au fost redate și

atașate la dosar.

Inculpatul G.Șt. nu a recunoscut că a

săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și a declarat că

nu a avut vreo legătură, sub aspectul infracțiunilor de proxenetism și trafic

de persoane, cu frații B. A recunoscut inculpatul că a transportat, în anul

2004, pe concubina lui B.V., timp de două luni de zile, la doctor sau oriunde

aceasta avea nevoie, și că era plătit de concubină, pe nume P.M., pentru serviciul

prestat. A mai declarat că nu o cunoaște pe numita R.M. sau pe V.M.

Apărarea inculpatului, potrivit căreia nu a

făcut decât să transporte niște persoane, la rugămintea acestora, fără să

dobândească, în această modalitate, și în mod conștient și voit, un folos

material de pe urma activității desfășurate de ele, nu a fost reținută de prima

instanță deoarece acesta Ie-a transportat, în

vederea

exploatării lor sexuale, activitate de pe urma cărora obțineau

foloase

materiale, la solicitarea lui S.C., coordonatorul întregii rețele

infracționale. Transportul fetelor, fără obținerea unui folos material, nu s-ar

justifica în condițiile în care inculpatul nu a dovedit că ar fi avut o altă

sursă de venit, din toate declarațiile

persoanelor

audiate rezultând că el era omul de încredere al numitului

S.C. (definit

ca „unul din sclavii lui S.”), fiind folosit la transportarea femeilor și la

transmiterea banilor, și care obținea un evident folos de pe urma acestei

activități.

Împotriva sentinței

inculpatul a declarat apel.

Prin decizia penală nr.

287 din 27 august 2007, Curtea de Apel București,

secția l penală, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului și a menținut starea de arest a acestuia.

Împotriva acestei ultime hotărâri, inculpatul

a declarat recurs.

La dosar au fost depuse motive scrise de

recurs care au fost expuse cu ocazia dezbaterilor.

Potrivit motivelor de recurs, fiind invocate

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc.

pen., două sunt criticile inculpatului: greșita condamnare a inculpatului,

solicitându-se achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și,

respectiv, greșita individualizare a pedepsei.

Recursul inculpatului nu este fondat pentru

motivele ce se vor arăta:

1) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Inculpatul a susținut că lipsește „scopul”,

ca element constitutiv al infracțiunii, deoarece nu a pretins bani de la

persoanele pe care le transporta, nici nu a obținut beneficii din activitatea

de prostituție prestată de acestea, plata o primea de la numitul B.V., ca

salariu, pentru că transporta copii și soția familiei acestuia la școală sau în

alte locuri, aceste activități fiind licite.

Conform art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse

casării când

s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau

de condamnare.

Stabilirea situației de fapt este, în

principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente să devolueze cauza în

fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel, în cazul

ambelor fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și

completa stabilire a faptelor.

În mod excepțional, examinarea situației de

fapt poate reveni instanței de recurs numai în cazul în care aceasta este

afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei

hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea gravă trebuie

să fie constatată din compararea faptelor

reținute cu probele administrate, cazul de casare

menționat neputând fi asimilat cu o greșită apreciere a probelor.

Critica inculpatului se referă la o pretinsă

eroare de fapt în legătură cu aspectele din care rezultă existența sau

inexistența unui element constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane („scopul”,

în opinia apărării).

Potrivit art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiune

recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau

primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de

constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate

sau profitând de imposibilitatea acelei persoane

de a se apăra sau de

a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea,

acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea

consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul

exploatării acestei persoane.

Prin „transportarea unei persoane”, ca

element material al infracțiunii, se înțelege deplasarea victimei dintr-un loc

în altul în interiorul țării, ori din statul de origine direct în statul de

destinație sau prin țările de tranzit.

Din examinarea

dispoziției legale menționate, rezultă că „scopul” prevăzut de lege este

exploatarea unei persoane. Definiția termenului

„exploatarea unei persoane” este prevăzută în art. 2 pct.

2 din Legea nr. 678/2001, în conținutul acestuia fiind și „obligarea la

practicarea

prostituției” sau „alte forme de

exploatare sexuală” (art. 2 pct. 2 lit. c) din

Legea nr. 678/2001).

Legea nu cere, pentru existența infracțiunii,

ca infractorul să obțină, în mod obligatoriu, un anumit folos, fiind suficient

ca fapta să fie săvârșită „în scopul exploatării acelei persoane”.

Elementul subiect al infracțiunii este

intenția directă, calificată prin scop, acțiunile care constituie elementul

material al laturii obiective având ca finalitate subiectivă scopul exploatării

persoanei, astfel cum este definit de legea specială.

Traficatul are reprezentarea caracterului

ilicit al actelor sale, în realizarea cărora se implică în mod conștient și

prevede consecințele lor, urmărind totodată producerea acestora.

Or, sub aceste aspecte, Înalta

Curte constată că situația de fapt

reținută de ambele instanțe este în concordanță cu probele

administrate, nefiind incident cazul de casare

invocat.

De altfel, din examinarea secțiunii „încadrare

juridică” a rechizitoriului reiese că fapta pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată, încadrată juridic în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constă în aceea că „... în perioada

2000 - mai 2004, mai 2004 - mai 2005, ...., în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a transportat mai multe prostituate ale lui S.C., ... la

discoteca din H. din București, ori în alte localuri, facilitând și înlesnind

activitatea de prostituție a acestora”.

2) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei sub

minimul special al

textului incriminator al

faptei și aplicarea unei modalități neprivative de

executare.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează

criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor

se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de

pedeapsă

fixate de partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite,

de persoana infractorului

și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată este

sancționată cu

închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost

orientată către limita minimă a textului incriminator al faptei, în condițiile

în care acesta a

manifestat nesinceritate în

fața organelor judiciare iar actele materiale

realizează forma

continuată a infracțiunii, situație juridică de natură a atrage, în

conformitate cu art. 42 C. pen., sancționarea mai gravă a acestuia.

Reducerea pedepsei sub minimul special

prevăzut de lege ar fi fost posibilă numai prin reținerea în favoarea

inculpatului a unor

circumstanțe atenuante,

însă instanțele nu au constatat împrejurări de

natura celor prevăzute de

art. 74 C. pen. și nici care să justifice aprecierea că scopul pedepsei,

prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins fără executarea pedepsei.

În consecință, se constată că nu este

incident cazul de casare invocat.

Față de cele reținute,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul inculpatului.

În conformitate cu art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 88 C. pen., din pedeapsa

aplicată se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.Șt.

împotriva deciziei penale nr. 287 din 27 august

2007 a Curții de

Apel București,

secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata arestării preventive de la 9

martie 2006, la 10 ianuarie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

ianuarie 2008.