ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 63/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 933 din 21 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul G.Șt. a fost condamnat, la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de proxenetism și trafic de persoane, prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a b C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Potrivit art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a b C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară. A fost menținută starea de arest iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive de la 9 martie 2006 la zi. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a constatat următoarele din actul de trimitere în judecată.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T, cu nr. 191/D/P/2006, din data de 31 mai 2006, a fost trimis în judecată inculpatul G.ȘT., zis F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a mai constatat că, prin rechizitoriul nr. 367/D/P/2004, a fost trimis în judecată, între alții, și inculpatul B.V., zis, S.C. pentru infracțiunea de proxenetism comisă în legătură cu activitatea de prostituție care s-a derulat în perioada anilor 2000-2004 la discoteca H., activitate care, în mare parte, a fost coordonată de acesta.

Revenind la cauza de față, în rechizitoriu sunt expuse următoarele: Potrivit declarației numitului I.A., din data de 04 iulie 2005, unul dintre „sclavii” lui S.C. era inculpatul G.Șt., zis F., care era folosit de acesta atât la transportarea prostituatelor, cât și pentru colectarea sumelor de bani obținute de prostituatele lui S.C., ori solicitate de acesta de la alți proxeneți, ca taxă de protecție. Potrivit sarcinilor trasate de S.C., el se ocupa de toate activitățile ce vizau alte zone ale Bucureștiului, în afara cartierelor Rahova și Ferentari de care se ocupa, cu precădere, numitul G.Șt., zis F. Faptele expuse în rechizitoriu au fost probate prin următoarele mijloace de probă: declarații inculpat; declarație martor R.M.; declarație martor P.L.; proces verbal de recunoaștere după planșe foto martor P.L.; declarație înv.

I.A.; recunoaștere după planșe foto efectuată cu I.A.; declarație învinuit I.D.; recunoaștere după planșe foto efectuată cu I.D.; declarație martor T.L.; recunoaștere după planșe foto efectuată cu T.L.; declarație martor T.I.; recunoaștere după planșe foto efectuată cu T.I.; declarație înv. R.C.; recunoaștere după planșe foto efectuată cu R.C.; redarea convorbirilor telefonice interceptate autorizat; procese verbale de certificare a convorbirilor interceptate autorizat; declarație inculpat G.ȘT. dată în fața instanței de judecată; procese verbale de confruntare; declarație martor S.Z.; declarație martor I.A.; declarație olografă martor I.A.; declarație martor R.C. În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul și martorii I.D., R.C., T.L., S.Z., T.I., aceștia din urmă, martori cu identitate protejată, fiind audiați potrivit noilor dispoziții ale Codului de procedură penală.

Cu privire la ceilalți martori menționați în rechizitoriu, instanța a dispus citarea acestora, conform art. 177 C. proc. pen., inclusiv cu mandate de aducere cu însoțitor. Pentru că audierea martorilor respectivi nu a mai fost posibilă, datorită faptului că nu s-au prezentat în instanță, cu privire la declarațiile date în faza de urmărire penală, s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. În urma coroborării probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul cu nr. 367/D/P/2004 din data de 05 ianuarie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.V., zis S.C., S.A., zisă A.C., U.C., S.C., zis G., S. S., zisă M.C., B.I. zis C.B.

și M.P., zis T., obiectul rechizitoriului fiind faptele de proxenetism și trafic de persoane comise în legătură cu activitatea discotecii H., precum și faptele inculpaților B.V., S.A., U.C. care au lipsit de libertate pe părțile vătămate U.N., C.A. și C.V. Prin rechizitoriul nr. 801/D/P/2005 din data de 13 decembrie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R.C., I. D., zis J., G.E., zis C.E., M.I., zis I.L., B.R.C., zis R., V.A. și I.A., zis A., pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și trafic de persoane (proxenetismul din DISCOTECA H.), dar și pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Prin acest rechizitoriu, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală și continuarea cercetărilor față de celelalte persoane care au derulat activități de proxenetism în DISCOTECA H., precum și cu privire la participația altor persoane la comiterea infracțiunilor pentru care a fost întocmit actul de sesizare al instanței de judecată. În prezenta cauză, prin rechizitoriul nr. 191/D/P/2006 din data de 31 mai 2006 al Parchetului de pe iângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.C.O.T., inculpatul G.ȘT. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că, în perioada 2000 - mai 2004, mai 2004 - mai 2005, după arestarea lui B.V., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a transportat mai multe prostituate ale lui S.C., printre care și pe numita R.M., la Discoteca H. din București, ori în alte localuri, facilitând și înlesnind activitatea de prostituție a acestora și, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a traficat mai multe persoane în scopul exploatării acestora. La data de 9 martie 2006, s-a emis ordonanța de reținere a învinuitului G.Șt. pentru o perioadă de 24 ore, după care, în aceeași zi, inculpatul a fost arestat preventiv, măsura arestării preventive fiind menținută succesiv, conform art. 300 2 C. proc.

pen. Tribunalul a reținut din declarația martorei P.L. că a fost transportată de către inculpat, la un client pentru a întreține relații sexuale, activitate pe care inculpatul a desfășurat-o și cu alte fete, care erau prostituate, și pe care le transporta în același mod. Martora a mai declarat că inculpatul era folosit ca să transporte prostituatele lui S.C. și ale A.C. Martora cu identitate protejată T.L. a declarat că inculpatul era un om de încredere al lui S.C. și că, prin intermediul lui, se realiza transferul sumelor de bani obținuți din proxenetism și prostituție către acesta. Această martoră a mai menționat că banii obținuți de o altă prostituată, numita R.M., din activitatea de prostituție, ajungeau la S.C., prin intermediul lui F. Martorul T.I., a declarat că inculpatul era folosit la transportarea femeilor și la transmiterea banilor obținuți din prostituție, de la prostituatele lui S.C.

către acesta. Numita R.M., victimă a traficului de persoane, folosindu-se de un act de identitate fals, pe numele „V.M., a practicat prostituția în Discoteca H., fiind găzduită și exploatată de B.V. până la momentul arestării acestuia, care era ajutat de omul său de încredere, inculpatul G.ȘT. Acest inculpat se ocupa de transportarea lui R.M. în Discoteca H., sau în alte localuri, precum și de colectarea diferitelor sume de bani de la aceasta, bani obținuți din practicarea prostituției, și care, în cele din urmă, ajungeau la B.V. În acest sens, martora a declarat că S.C. se ferea să pună mâna direct pe banii obținuți de ea din prostituție, și îl trimitea pe șoferul său, G.ȘT., zis F., care conducea un autoturism DACIA.

Potrivit acesteia, numitul F. venea zilnic la vila lui S.C., în care locuia R.M., și lua de la ea o parte din banii care-i reveneau acestuia. După arestarea lui B.V., numita R.M. a fost preluată de martora R.C., și găzduită la locuința acesteia din str. Donici, sector 5, și a fost ajutată, în continuare, să practice prostituția în DISCOTECA H. cu ajutorul inculpatului G.Șt. Potrivit declarației aceleiași martore, banii pe care îi câștiga din practicarea prostituției îi împărțea în două părți egale: 50 % îi dădea în casă pentru cheltuielile curente iar 50 % îi lăsa C.R. care, la rândul său, îi dădea lui G.Șt., omul de încredere al lui S.C. Deși acesta din urmă a fost arestat, inculpatul a continuat să se deplaseze la locuința C.R., unde era cazată numita R.M.

potrivit unei înțelegeri anterioare, și a perceput de la aceasta jumătate din suma de bani obținută din practicarea prostituției, sume de bani care, în cele din urmă, ajungeau la familia lui S.C. La data de 28 august 2004, cu ocazia unei razii efectuată de organele de poliție, numita R.M. a fost depistată având asupra sa actul de identitate fals și a dat declarații în fața organelor de poliție, precizând că a continuat să fie găzduită, exploatată și să i se faciliteze racolarea de clienți, în vederea întreținerii de raporturi sexuale contra unor sume de bani, chiar și după arestarea lui B.V.., dar această activitate era coordonată de acesta, prin intermediul numitei R.C. și prin intermediul lui G.Șt.

O declarație în acest sens, a dat și martorul I.D. care a menționat că G.ȘT. era omul de încredere al lui B. V., care-l coordona din arest prin intermediul telefoanelor mobile intrate în posesia acestuia tot cu ajutorul lui F. Probele menționate au fost coroborate cu interceptările telefonice autorizate, ale căror transcrieri au fost redate și atașate la dosar. Inculpatul G.Șt. nu a recunoscut că a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și a declarat că nu a avut vreo legătură, sub aspectul infracțiunilor de proxenetism și trafic de persoane, cu frații B. A recunoscut inculpatul că a transportat, în anul 2004, pe concubina lui B.V., timp de două luni de zile, la doctor sau oriunde aceasta avea nevoie, și că era plătit de concubină, pe nume P.M., pentru serviciul prestat.

A mai declarat că nu o cunoaște pe numita R.M. sau pe V.M. Apărarea inculpatului, potrivit căreia nu a făcut decât să transporte niște persoane, la rugămintea acestora, fără să dobândească, în această modalitate, și în mod conștient și voit, un folos material de pe urma activității desfășurate de ele, nu a fost reținută de prima instanță deoarece acesta Ie-a transportat, în vederea exploatării lor sexuale, activitate de pe urma cărora obțineau foloase materiale, la solicitarea lui S.C., coordonatorul întregii rețele infracționale. Transportul fetelor, fără obținerea unui folos material, nu s-ar justifica în condițiile în care inculpatul nu a dovedit că ar fi avut o altă sursă de venit, din toate declarațiile persoanelor audiate rezultând că el era omul de încredere al numitului S.C.

(definit ca „unul din sclavii lui S.”), fiind folosit la transportarea femeilor și la transmiterea banilor, și care obținea un evident folos de pe urma acestei activități. Împotriva sentinței inculpatul a declarat apel. Prin decizia penală nr. 287 din 27 august 2007, Curtea de Apel București, secția l penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului și a menținut starea de arest a acestuia. Împotriva acestei ultime hotărâri, inculpatul a declarat recurs. La dosar au fost depuse motive scrise de recurs care au fost expuse cu ocazia dezbaterilor. Potrivit motivelor de recurs, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., două sunt criticile inculpatului: greșita condamnare a inculpatului, solicitându-se achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. și, respectiv, greșita individualizare a pedepsei. Recursul inculpatului nu este fondat pentru motivele ce se vor arăta: 1) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Inculpatul a susținut că lipsește „scopul”, ca element constitutiv al infracțiunii, deoarece nu a pretins bani de la persoanele pe care le transporta, nici nu a obținut beneficii din activitatea de prostituție prestată de acestea, plata o primea de la numitul B.V., ca salariu, pentru că transporta copii și soția familiei acestuia la școală sau în alte locuri, aceste activități fiind licite. Conform art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel, în cazul ambelor fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor. În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate, cazul de casare menționat neputând fi asimilat cu o greșită apreciere a probelor.

Critica inculpatului se referă la o pretinsă eroare de fapt în legătură cu aspectele din care rezultă existența sau inexistența unui element constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane („scopul”, în opinia apărării). Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiune recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Prin „transportarea unei persoane”, ca element material al infracțiunii, se înțelege deplasarea victimei dintr-un loc în altul în interiorul țării, ori din statul de origine direct în statul de destinație sau prin țările de tranzit. Din examinarea dispoziției legale menționate, rezultă că „scopul” prevăzut de lege este exploatarea unei persoane. Definiția termenului „exploatarea unei persoane” este prevăzută în art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001, în conținutul acestuia fiind și „obligarea la practicarea prostituției” sau „alte forme de exploatare sexuală” (art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001). Legea nu cere, pentru existența infracțiunii, ca infractorul să obțină, în mod obligatoriu, un anumit folos, fiind suficient ca fapta să fie săvârșită „în scopul exploatării acelei persoane”.

Elementul subiect al infracțiunii este intenția directă, calificată prin scop, acțiunile care constituie elementul material al laturii obiective având ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, astfel cum este definit de legea specială. Traficatul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale, în realizarea cărora se implică în mod conștient și prevede consecințele lor, urmărind totodată producerea acestora. Or, sub aceste aspecte, Înalta Curte constată că situația de fapt reținută de ambele instanțe este în concordanță cu probele administrate, nefiind incident cazul de casare invocat.

De altfel, din examinarea secțiunii „încadrare juridică” a rechizitoriului reiese că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, încadrată juridic în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constă în aceea că „... în perioada 2000 - mai 2004, mai 2004 - mai 2005, … , în baza aceleiași rezoluții infracționale, a transportat mai multe prostituate ale lui S.C., ... la discoteca din H. din București, ori în alte localuri, facilitând și înlesnind activitatea de prostituție a acestora”. 2) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special al textului incriminator al faptei și aplicarea unei modalități neprivative de executare.

În conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este sancționată cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost orientată către limita minimă a textului incriminator al faptei, în condițiile în care acesta a manifestat nesinceritate în fața organelor judiciare iar actele materiale realizează forma continuată a infracțiunii, situație juridică de natură a atrage, în conformitate cu art. 42 C. pen., sancționarea mai gravă a acestuia. Reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege ar fi fost posibilă numai prin reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante, însă instanțele nu au constatat împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen. și nici care să justifice aprecierea că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins fără executarea pedepsei.

În consecință, se constată că nu este incident cazul de casare invocat. Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.Șt. împotriva deciziei penale nr. 287 din 27 august 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 9 martie 2006, la 10 ianuarie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2008.