ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3649/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3649/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 74 din 23 februarie

2011, Tribunalul Giurgiu, a respins cererile formulate de inculpați de

schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de minori,

prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea

nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în

ceea ce îl privește pe inculpatul C.V.G., în infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în ceea ce îl privește pe același

inculpat.

În baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a)

C. pen. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, a

condamnat inculpatul C.V.G., la o pedeapsă de 3 ani și 7 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și 3 (trei) ani interzicerea

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă

complementară.

În baza art. 86

4

C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani

și 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2227 din 25 noiembrie

2009 a Judecătoriei sector 4 București, pedeapsă pe care inculpatul o va

executa alături de pedeapsa aplicată prin această sentință, inculpatul urmând

să execute o pedeapsă de 5 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile

prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie și în

baza art. 350 alin. (1) C. pen., a fost menținută starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de

la 02 septembrie 2009 la 26 noiembrie 2009 (Sentința penală nr. 2227 din 25

noiembrie 2009 a Judecătoriei sector 4 București) și reținerea și arestarea

preventivă de la 22 martie 2010 la zi (în prezenta cauză).

În baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul G.S. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la

art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii

drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă

accesorie și în baza art. 350 alin. (1) C. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 05 mai 2010 la zi.

În baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu

aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul

P.D.E. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de minori și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii

drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă

accesorie.

În baza art. 81, art.

82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului pe o durată de 5 ani termen de încercare și i s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii, a suspendat și executarea pedepsei accesorii ce constă în

interzicerea drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen. și

s-a constatat că inculpatul nu a fost arestat în cauza de față.

A luat act că partea

vătămată T.D.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 19 din

Legea nr. 678/2001 modificată și completată, a confiscat de la inculpatul

C.V.G. suma de 80 RON.

Au fost obligați

inculpații la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriului Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Biroul Teritorial Giurgiu, din 19 mai 2010, înregistrat sub nr. 1305/122/2010,

au fost trimiși în judecată inculpații C.V.G., pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) și (3)

teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., G.S.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de

art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 și

inculpatului P.D.E., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori,

prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea

nr. 678/2001.

S-a reținut că la

data de 12 februarie 2010, partea vătămată T.D.I., l-a cunoscut pe inculpatul

C.V.G. prin intermediul numitului G.B., prieten cu partea vătămată și cu care a

avut o relație în cursul lunii octombrie 2009.

La data de 15

februarie 2010, inculpatul C.V.G. a căutat-o pe partea vătămată la școală și a

invitat-o să fumeze o țigară conținând plante „etnobotanice". în pauza

următoare, partea vătămată T.D.I. a fost căutată de către inculpatul C.V.G. și

de inculpatul P.D.E., aceștia propunându-i să meargă într-un loc mai retras

pentru a face sex „oral" și pentru a o „încerca să constate cât de bine se

„pricepe" și a ști dacă va putea face bani buni cu acesta prin practicarea

prostituției. Au ajuns în zona tarabelor din piață, inculpatul P.D.E. a rămas

de pază, iar inculpatul C.V.G. i-a propus să întrețină raport sexual oral.

Inițial, partea vătămată T.D.I. și-a dat acordul crezând că este o glumă, dar

când și-a dat seama că aceștia nu glumesc, s-a opus, însă a fost nevoită să

întrețină relații sexuale orale cu amândoi, sub amenințare, după care, s-a

reîntors la școală, urmând ca a doua zi să se întâlnească cu aceștia. Înainte

de a se despărți, cei doi i-au spus părții vătămate că urmează în zilele

următoare să-i găsească clienți, pentru a întreține relații sexuale, în

schimbul unor sume de bani.

A doua zi, în timp ce

se afla la școală, în pauză, a venit inculpatul C.V.G. împreună cu inculpatul

P.D.E. și au luat-o cu un taxi, au transportat-o într-o parcare lângă o pădure,

urmând a întreține relații sexuale cu clienți găsiți de aceștia, contra cost.

Nu au fost găsiți clienți printre șoferii turci, situație în care partea

vătămată a fost obligată să-l plătească pe șoferul de taxi „în natură",

fiind nevoită să întrețină cu acesta relații sexuale orale.

După ce s-au întors

în Giurgiu, au așteptat în scara unui bloc turn, în timp ce inculpatul C.V.G.

și inculpatul P.D.E. căutau clienți, la telefon. Clienții erau apelați de pe

telefonul mobil al inculpatului P.D.E., deoarece inculpatul C. nu avea telefon.

Din blocul turn a coborât un tânăr, prieten cu inculpatul P.D.E., căruia i-au

propus să întrețină relații sexuale cu partea vătămată, care a refuzat, la

refuzul acesteia, tânărul nefiind de acord nici el să întrețină relații sexuale

cu partea vătămată.

Ulterior, partea

vătămată a întreținut relații sexuale normale și orale contra sumei de 50 RON

cu martorii G.P.D. și R.S., banii astfel obținuți fiindu-i dați inculpatului

C.V.G. După aceea, împreună cu inculpatul C.V.G. s-au deplasat la o întâlnire

cu martorul N.M., căruia i-a prezentat-o drept soția lui, i-a spus că are 14

ani și l-a întrebat dacă îi poate găsi o gazdă pentru noaptea respectivă.

Acesta a sunat pe un prieten - martorul C.M. - care s-a oferit să-i găzduiască,

aceștia plecând împreună către Băneasa, după ce au luat în mașină și pe soția

lui M. Aici a întreținut relații sexuale normale și orale cu inculpatul C.V.G.,

cu martorul C.M. și cu un tânăr „F.".

Partea vătămată a

ajuns la Giurgiu, seara, tot cu martorul N.M. și inculpatul C.V.G. Acesta i-a

găsit un client, pe inculpatul G.S., cu care a întreținut relații sexuale orale

și normale în apartamentul acestuia. Inculpatul G.S. a fost cel care a

intermediat apoi întâlnirea dintre partea vătămată, inculpatul C.V.G. și

martorul S.M.C., pentru ca acesta să întrețină relații sexuale în schimbul unor

sume de bani cu partea vătămată. Banii au fost primiți de inculpatul C.V.G.

După aceasta, inculpatul G.S. a condus-o pe partea vătămată la Motelul P. La

motel a discutat cu un bărbat „C.", care i-a propus să meargă la Madrid -

Spania, să practice prostituția, acesta urmând să se ocupe cu procurarea unui

pașaport și cu scoaterea sa din țară în mod nelegal. De la motel, partea vătămată

s-a reîntors la apartamentul lui G., de unde a luat-o inculpatul C.V.G., care a

bătut-o pentru că a întârziat și nu i-a adus suficienți bani și drept pedeapsă

a obligat-o să întrețină relații sexuale cu martorul N.M., pentru a-i plăti

acestuia carburantul. Din declarațiile părții vătămate cât și ale inculpatului

C., a rezultat că inculpatul G., în urma înțelegerii avute cu C.S., urma să o

găzduiască pe aceasta la el în apartament, iar a doua zi să o scoată din țară.

Referitor la

încercarea de recrutare, transportare și exploatare sexuală în Spania, partea

vătămată a mai declarat că pe data de 17 februarie 2010, după ce a întreținut

relații sexuale cu martorul S.M.C., inculpatul C.V.G. a venit unde era parcată

mașina și i-a zis că trebuie să se întâlnească iarăși cu inculpatul G.S.,

pentru a fi prezentată unui client. Aceasta s-a urcat din nou în mașina

inculpatului G.S. Partea vătămată nu i-a dat un răspuns definitiv, iar acesta

i-a spus că va merge la un „băiat" care îi va spune ce condiții sunt în

Spania. A ajuns la Motelul P., s-a întâlnit cu „C.", în holul motelului,

unde au discutat condițiile foarte bune din Spania, povestindu-i că scoate

frecvent tinere din țară, pe care le transportă în Spania la Madrid și că în

ziua aceea (17 februarie 2010) a trimis patru tinere, că are un apartament în

Madrid, unde va locui împreună cu celelalte fete, va lucra la „parcare"

unde urma să racoleze clienți, iar banii obținuți îi va împărți cu el în mod

egal; ea urmând să câștige minim 100 euro/zi.

Partea vătămată i-a

spus că are doar 14 ani, dar acesta i-a spus că se ocupă el de scoaterea ei din

țară.

La ieșirea din motel,

„C." i-a propus să întrețină relații sexuale cu el să vadă cât este de

„bună"; partea vătămată a declarat că a întreținut relații sexuale orale

cu „C." în mașina inculpatului G.S., acesta așteptând în afara mașinii.

Inculpatul C.V.G. a

declarat că după ce inculpatul G.S. a întreținut relații sexuale cu partea

vătămată la el în apartament, acesta din urmă i-a propus să o cumpere pe fată

cu suma de 200 euro, pentru a o trimite în Spania să practice prostituția, de

față la această discuție fiind și martorul C.M., însă inculpatul C.V.G. a

refuzat. După ce inculpatul G.S. a racolat un client, la cererea inculpatului

C.V.G., pentru a întreține relații sexuale cu partea vătămată (martorul

S.M.C.), inculpatul G.S. a mai solicitat să-i permită fetei să meargă cu el

pentru a o duce la alți clienți.

Prin ordonanța din 22

martie 2010, față de inculpatul C.V.G. a fost luată măsura reținerii pentru 24

de ore, iar prin încheierea din 23 martie 2010, Tribunalul Giurgiu a dispus

arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile, începând cu data de 23

martie 2010 până la 20 aprilie 2010.

În drept, faptele

săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de minori prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a

II-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. pentru inculpatul C.V.G.

Instanța de fond la

individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, a avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se că prin comiterea infracțiunii de

trafic de minori se aduce atingere nu numai libertății de mișcare a persoanei

și libertății sexuale a acesteia, dar și vieții, integrității corporale și

sănătății persoanei, atribute esențiale ale ființei umane.

De asemenea, a mai

reținut instanța de fond referitor la persoana inculpaților că aceștia au dat

dovadă de o periculozitatea sporită, periculozitate ce rezultă din modul și mijloacele

de săvârșire a faptelor, inculpații folosindu-se de vârsta fragedă a părții

vătămate, aceasta fiind elevă, pentru a o determina prin amenințări și violențe

să întrețină relații sexuale cu diverse persoane, banii astfel obținuți fiind

însușiți de inculpați, știut fiind că în perioada de minorat o persoană este

mult mai vulnerabilă decât un adult, tocmai de această stare profitând

inculpații pentru a o determina pe partea vătămată să întrețină relații sexuale

contra voinței sale cu diverși clienți pe care îi aduceau ei.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul C.V.G., instanța de fond a reținut atitudinea adoptată de acesta

pe parcursul procesului penal, inculpatul recunoscând că i-a găsit clienți

părții vătămate, nu și că a exercitat violențe asupra acesteia pentru a o

determina să întrețină relații sexuale cu diverșii clienți. De asemenea,

inculpatul este recidivist, aspect ce scoate în evidență perseverența

infracțională a acestuia și faptul că nu a înțeles scopul pedepsei definit de

art. 52 C. pen., motiv pentru care instanța de fond a apreciat că reeducarea

acestuia nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei în regim de

detenție, un cuantum al acesteia de 3 ani și 7 luni închisoare fiind în măsură

să contribuie la îndreptarea acestuia pe viitor.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel inculpatul G.S. care a solicitat reindividualizarea

pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare și inculpatul C.V.G.

care a solicitat achitarea, susținând că nu se face vinovat de comiterea faptei

reținută în sarcina sa, întrucât nu a avut nicio intenție de a exploata partea

vătămată, care l-a însoțit de bună-voie, iar el nu a obținut nici un beneficiu

de pe urma acesteia.

Prin Decizia penală

nr. 195/A din 27 mai 2011 Curtea de Apel București a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații G.S. și C.V.G., împotriva Sentinței penale

nr. 74 din 23 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, a menținut

starea de arest a inculpaților și a dedus prevenția pentru inculpatul G.S. de

la 5 mai 2010 la zi și pentru inculpatul C.V.G. de la 2 septembrie 2009 la 26

noiembrie 2009 și de la 22 martie 2010 la zi.

A constatat instanța

de apel că instanța de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea

adevărului, a stabilit corect situația de fapt, a făcut o legală încadrare

juridică a faptelor comise de inculpați și a reținut judicios vinovăția

acestora în concordanță cu probele administrate. De asemenea, a mai constatat

că vinovăția inculpaților fiind pe deplin dovedită în cauză, în mod legal prima

instanță a dispus condamnarea inculpaților și la stabilirea pedepselor aplicate

s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., inclusiv și persoana acestora în favoarea cărora s-au reținut

în mod judicios circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

pentru inculpatul G.S. și art. 74 lit. c) C. pen. pentru inculpatul C.V.G.,

cărora li s-a dat o eficiență juridică corespunzătoare prin reducerea

cuantumului pedepselor aplicate inculpaților sub minimul special.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs inculpatul C.V.G. și a solicitat în temeiul cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. admiterea

recursului și reducerea pedepsei, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. și art. 20 din Legea nr.

678/200, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale, faptul ca a

recunoscut și regretat fapta, nu a avut intenția de a exploata partea vătămata

și aceasta a întreținut relații sexuale de bună voie.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar

și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen,

combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același

cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul C.V.G. este nefondat

pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 72 C.

pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a

Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea constată că

hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite prevăzute de lege.

Instanța de fond și

instanța apel, prin hotărârile pronunțate, au avut în vedere toate criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv persoana

inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată este, atât prin cuantum cât și

modalitate de executare, de natură a-și realiza scopul, așa cum acesta este

circumscrisa art. 52 C. pen.

Totodată, Înalta

Curte, analizând întreg materialul probator constată că prin hotărârea

pronunțată de instanța de fond soluție confirmată și de instanța de apel s-a

stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar pedeapsa de 3

ani și 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13

alin. (1), (2) și (3) teza II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. a fost just individualizată față de circumstanțele reale și

personale, pedeapsa stabilită fiind sub minimul special prevăzut de lege.

Prin revocarea

beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 3 luni

aplicată prin Sentința penală nr. 2227 din 25 noiembrie 2009 a Judecătoriei

sector 4 inculpatul va avea de executat pedeapsa de 5 ani și 10 luni

închisoare, fapta fiind săvârșită în perioada termenului de încercare aferent

pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare.

Cu privire la

solicitarea inculpatului în sensul reducerii pedepsei dându-se o mai mare

eficiență dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., Înalta Curte reține că atât

instanța de fond cât și instanța de apel au reținut aceste dispoziții, astfel,

cererea inculpatului, nu poate fi primită, având în vedere că acestuia i-a fost

aplicată pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege cât și faptul că

inculpatul a comis faptele în stare de recidivă în sarcina sa fiind reținute

dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

În cuprinsul

Rechizitoriului nr. 15D/P/2010 din 18 mai 2010 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Giurgiu

nu se face nici o referire cu privire la faptul că inculpatul C.V.G. ar fi

denunțat sau facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate

în traficul de persoane și nu există la dosar înscrisuri din care să rezulte ca

inculpatul ar fi denunțat sau facilitat tragerea la răspundere a altor

persoane, astfel că inculpatul nu poate beneficia de dispozițiile art. 20 din

Legea nr. 678/20001.

Audiat în fața

instanței, inculpatul C.V.G. a recunoscut că atât el cât și inculpatul P.D.E.

au întreținut relații sexuale cu partea vătămată, însă nu a amenințat-o și nici

nu a lovit-o vreodată pe aceasta pentru a o determina să întrețină relații

sexuale cu el. A recunoscut că într-adevăr a căutat-o pe partea vătămată

împreună cu inculpatul P.D.E., însă acesta din urmă a întrebat partea vătămată

dacă vrea să se prostitueze deoarece auziseră prin oraș că aceasta se mai

prostituase, propunere ce a fost acceptată de partea vătămată.

Partea vătămată

T.D.I. prin declarația dată în fața instanței de fond, a arătat că nu-și aduce

aminte care dintre inculpații C. și G. i-a propus să se prostitueze, că nu-și

aduce aminte dacă a fost de acord cu propunerea, dar că a întreținut relații

sexuale orale cu cei doi, fără ca aceștia să exercite violențe fizice asupra

sa. A mai declarat că îi era frică de inculpatul C.F. pentru că o putea bătea,

ceea ce s-a și întâmplat, și totodată a mai declarat că inculpatul C.V.G. a

lovit-o cu palmele peste față, mâini și picioare, situație confirmată și de

martorul N.M. „inculpatul C. a lovit-o pe partea vătămată atunci când venise cu

aceasta la magazinul unde vindea soția mea, însă eu nu cunosc motivul, nu știu

care erau discuțiile dintre aceștia "

Instanța de fond și

instanța de apel au reținut dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., astfel,

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator,

pedeapsa astfel cum a fost individualizată, răspunde atât principiului

proporționalității între gravitatea faptei și datelor personale ale

inculpatului cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., fiind just

individualizată față de cele mai sus menționate.

Înalta Curte, ținând

seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a

probelor de către prima instanță și de instanța de apel, constatând că nu

există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va

respinge recursul inculpatul C.V.G., potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 88 C.

pen. se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la

22 martie 2010 la 18 octombrie 2011.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.G. împotriva Deciziei penale nr.

195/A din 27 mai 2011 a Curții de Apel București secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 martie

2010 la 18 octombrie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 18 octombrie 2011.

Procesat

de GGC - NN