ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2650/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2650/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 251 din data de 13 iunie 2012 pronunțată de Tribunalului

Giurgiu, secția penală, în Dosarul nr. 1517/122/2011, s-a hotărât următoarele:

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza

a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.P. la

10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001, modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost

condamnat același inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de persoane.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

I s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul N.D.V. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3)

teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul B.P. la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care 300 RON, reprezentând onorariu apărător oficiu, vor fi avansați din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu au

fost trimiși în judecată inculpați B.P. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001

modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale)

și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și N.D.V. pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea

nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două

acte materiale).

În actul de sesizare s-a reținut că, în

cursul anului 2006, inculpatul B.P. a racolat prin inducere în eroare, pe partea

vătămată B.D.G., în vârstă de 16 ani și i-a asigurat transportul în Italia prin

intermediul inculpatului N.D.V., în vederea exploatării sexuale, în aceeași perioadă

inculpatul B.P. a racolat în același mod și pentru același scop, pe partea vătămată

G.V.E., în vârstă de 28 de ani.

În fapt, în cursul anului 2006, partea

vătămată B.D.G. l-a cunoscut pe inculpatul B.P., prin intermediul martorei B.A.

La scurt timp, inculpatul B.P. a sunat-o pe partea vătămată din Italia și i-a propus

să se căsătorească cu ea în această țară. Partea vătămată a fost de acord, situație

în care inculpatul B.P. a trimis bani pentru eliberarea pașaportului și a unei împuterniciri

notariale din partea mamei acesteia, pentru a-i permite părăsirea României.

Banii au fost trimiși inculpatului N.D.V.,

acesta fiind cel care s-a ocupat de toate cheltuielile ocazionate de plecarea părții

vătămate în Italia.

În perioada în care au fost emise documentele

mai sus arătate, partea vătămată a discutat de mai multe ori cu inculpatul B.P.,

acesta dându-i asigurări cu privire la viitorul acesteia, promițându-i că se vor

căsători în Italia, ea urmând să muncească într-un supermarket.

Biletul de călătorie cu autocarul firmei

SC L.T. SRL, l-a achiziționat inculpatul N.D.V., iar la data de 09 august 2006 acesta

a condus-o la mijlocul de transport, către Italia.

În Milano, partea vătămată a fost cazată

într-un apartament în care se mai aflau următoarele persoane: B.O. (inculpat în

cauza ce constituie obiectul Dosarului nr. 45D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Giurgiu, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) și art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001) prietena acestuia,

N., și inculpatul B.P. Partea vătămată a susținut că B.O. nu lucra, fiind întreținut

de N., care practica prostituția pentru acesta.

În ziua următoare sosirii, inculpatul B.P.

i-a spus părții vătămate că nu i-a găsit un loc de muncă pentru că era necesară

cunoașterea limbii italiene, însă pentru a câștiga bani, cea mai simplă metodă era

practicarea prostituției, urmând să o aibă ca „model” pe N., care urma să o inițieze

în această activitate.

Partea vătămată a acceptat o asemenea propunere,

dar nu din propria sa voință, ci datorită situației materiale precare în care se

găsea, ea înțelegând că a fost atrasă în mod mincinos în această cursă, iar inculpatul

B.P. îi luase deja actele de identitate.

Din declarația părții vătămate a rezultat

că a practicat prostituția „la stradă”, împreună cu N., iar banii erau înmânați

inculpatului B.P., acesta dispunând de ei după bunul său plac.

După aproximativ o lună, partea vătămată

B.D.G. a solicitat să plece în România, cerere cu care inculpatul B.P. a fost de

acord (în opinia părții vătămate, motivul pentru care acesta a cedat a fost că era

mulțumit de banii câștigați de ea). Inculpatului nu i-a fost teamă că partea vătămată

va face plângere la poliție, deoarece din discuțiile avute până atunci, a rezultat

că ea nu-i va spune mamei sale ceea ce i s-a întâmplat în Italia (de rușine) și

nu ar fi riscat să se afle acest fapt, în situația în care se adresa poliției.

După aproximativ o lună, inculpatul B.P.

a sunat-o iarăși pe partea vătămată B.D.G. și a insistat ca ea să se întoarcă în

Italia (acesta și-a cerut scuze pentru comportamentul anterior) și a asigurat-o

că ea nu va mai practica prostituția, deoarece, între timp o altă tânără din România

- G.V.E. - era găzduită de el și ea câștiga suficienți bani pentru a se întreține.

Având în vedere vârsta părții vătămate B.D.G. și a gradul ridicat de sugestibilitate

a acesteia (specific vârstei) aceasta a crezut promisiunile inculpatului, acceptând,

încă o dată, să meargă în Italia. Ca și prima dată, de eliberarea documentelor necesare

călătoriei s-a ocupat învinuitul N.D.V.

Partea vătămată a părăsit România pe data

de 20 octombrie 2006 și a ajuns în Milano - Italia pe data de 22 octombrie 2006.

Încă din prima zi, inculpatul B.P. s-a

purtat foarte urât cu partea vătămată, împreună cu aceasta aflându-se alte persoane

care aveau ca principală „preocupare” exploatarea sexuală a unor tinere din România

(B.M.N. urmărit penal în Dosarul nr. 45D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Giurgiu, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 și un alt bărbat neidentificat „F.Ș.”. Inculpatul B.P.

și-a încălcat promisiunile și a forțat-o pe partea vătămată ca timp de două săptămâni

să practice prostituția.

Inculpatul B.P. a fost amenințat de partea

vătămată cu denunțul la poliția italiană, ceea ce l-a determinat pe acesta să-i

permită întoarcerea în România, deoarece legea italiană pedepsește foarte aspru

exploatarea sexuală a minorilor.

Din declarația părții vătămate G.V.E. a

rezultat că l-a cunoscut pe inculpatul B.P. prin intermediul martorului S.M., având

în acest sens o discuție telefonică cu primul, care i-a propus să se deplaseze în

Italia, să lucreze la un club, inclusiv să practice prostituția.

Partea vătămată a acceptat și a plecat

în Italia, toate cheltuielile de călătorie fiind suportate de inculpatul B.P.

Partea vătămată a fost găzduită în Milano

împreună cu inculpatul B.P., B.O., B.M., I.M.A. și S.N.

Deși partea vătămată a fost conștientă

că va lucra și va practica prostituția într-un club, la momentul în care inculpatul

B.P. i-a adus la cunoștință că urmează să practice prostituția „la stradă”, aceasta

a încercat să renunțe, dar inculpatul B.P. i-a atras atenția că trebuie să-și recupereze

banii „investiți” în transportul ei în Italia și că va trebui să practice prostituția

până va obține acești bani; în acest scop, inculpatul i-a reținut pașaportul pentru

a nu putea pleca fără acordul său.

Partea vătămată a fost astfel nevoită să

practice prostituția pentru inculpat timp de o lună și jumătate, toți banii câștigați

fiind însușiți de către inculpatul B.P.

Cea care a inițiat-o pe partea vătămată

în practicarea prostituției (care cunoștea „regulile”) a fost S.N., care practica

prostituția pentru B.O.

Partea vătămată a reușit să fugă de la

inculpatul B.P. și s-a mutat la sora acesteia, martora G.G.G., care era căsătorită

în Italia. Cu ajutorul acesteia s-a deplasat la inculpatul B.P. și l-au amenințat

cu denunțul la poliția italiană (sora acestuia cunoștea bine limba italiană) și

astfel, l-au determinat pe acesta să-i înapoieze pașaportul.

În perioada cât a locuit în acel apartament,

partea vătămată a putut constata că niciunul din cei trei bărbați nu lucrau și că

erau „întreținuți” de S.N., I.A.M. și G.V.E.

Banii pentru chirie erau colectați de către

B.O.; a existat un moment în care acesta, neprimind banii de chirie datorați de

inculpatul B.P., a pretins acești bani de la G.V.E.

Din declarația martorei G.G.G. a rezultat

că într-adevăr, sora sa a fost obligată să practice prostituția pentru B.P. și că

numai intervenția și amenințarea cu poliția italiană l-a determinat pe acesta să-i

permită plecarea.

De asemenea, din declarația martorei I.M.A.

a rezultat că în cursul lunii septembrie 2006 a fost găzduită în apartamentul învinuitului

B.O., unde a practicat prostituția pentru B.M.N. și că partea vătămată G.V.E. a

fost exploatată sexual de inculpatul B.P.

Inculpatul N.D.V. nu a recunoscut că, în

înțelegere cu inculpatul B.P., a racolat și a asigurat transportul părții vătămate

B.D.G. în Italia, susținând că toate demersurile pe care le-a făcut în vederea obținerii

de către aceasta a documentelor necesare călătoriei au fost făcute la rugămintea

inculpatului B.P. și cu banii trimiși de la acesta din Italia; că nu a știut că

partea vătămată B.D.G. a practicat prostituția în Italia.

Declarațiile inculpatului N.D.V. sunt însă

infirmate de declarațiile părții vătămate B.D.G. și de declarația martorei B.A.

Astfel, partea vătămată B.D.G. a declarat

că, încă de la prima întâlnire, cei doi inculpați (B. și N.) le-au întrebat pe ea

și pe martoră dacă știu tinere dispuse să meargă în Italia pentru a practica prostituția.

De asemenea, partea vătămată a susținut (ca și martora B.A.) că inculpatul N.D.V.

și-a declinat o altă identitate, prezentându-se ca fiind „B.G.”, polițist, acesta

având unele trăsături comune cu cel din urmă.

Partea vătămată a mai susținut că la prima

întâlnire cu inculpatul au avut loc discuții, fiind prezenți, martora B.A. și cei

doi inculpați (B. și N.).

Ea a susținut că nu a cunoscut că urma

să practice prostituția, deși trebuia să își dea seama, urmare a discuțiilor purtate,

mai ales că martora B.A. a susținut că ambii învinuiți le-au propus să meargă în

Italia pentru a practica prostituția.

După ce s-a întors din Italia, după prima

deplasare, partea vătămată a susținut că a aflat de la inculpatul B.P. și de la

B.M.N., că inculpatul N. are ca sarcină racolarea unor tinere pe care le trimite

ulterior în Italia, în vederea exploatării sexuale, primind în schimb un comision.

După ce s-a întors din Italia, partea vătămată

a discutat cu inculpatul N., care a întrebat-o dacă a câștigat mulți bani din practicarea

prostituției și a constatat că acesta urma să primească un comision în funcție de

banii câștigați de ea din practicarea prostituției, iar inculpatul B.P. nu i-ar

fi declarat sincer cuantumul acestor câștiguri.

Martora B.A. a declarat că încă de la prima

întâlnire, cei doi învinuiți le-au propus ei și părții vătămate să meargă în Italia

pentru practicarea prostituției, iar inculpatul N. (pe care l-a cunoscut ca fiind

B.G. - polițist) nu dorea să fie văzut în localitatea P. unde locuiau acestea.

Inculpatul N.D.V. a prezentat mamei părții

vătămate B.D.G. o situație foarte bună din punct de vedere material, pe care o avea

inculpatul B.P. în Italia, susținând că este proprietarul unui supermarket și că

fata sa va trăi „ca o regină”, singurul motiv pentru care acesta nu ar fi spus adevărul

fiind acela de inducere în eroare a părții vătămate.

La stabilirea situației de fapt au fost

avute în vedere: plângerea și declarația martorei P.M.; declarațiile părților vătămate

B.D.G. și G.V.E.; declarațiile învinuitului N.D.V.; declarațiile martorilor B.A.;

I.A.M.; D.I.; G.G.G.; S.M.C.; încheierile de autentificare din 07 august 2006 și

din 18 octombrie 2006; procese-verbale încheiate cu ocazia confruntărilor efectuate

în cauză.

Deși legal citat în fața instanței, inculpatul

B.P. nu s-a prezentat la niciun termen de judecată.

Au fost audiați în fața instanței inculpatul

N.D.V., părțile vătămată V.D.G. (fostă B.) și G.V.E., martorii B.A., G.G.G., P.M.,

D.I.

Din materialul probator administrat în

cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Partea vătămată B.D.G. (în prezent căsătorită

V.) l-a cunoscut pe inculpatul B.P. în cursul anului 2006, în timp ce acesta se

afla în Italia.

Despre modul cum cei doi s-au cunoscut,

problema s-a clarificat cu ocazia audierii în fața instanței.

Astfel, martora B.A. i-a spus părții vătămate

că are în memoria telefonului său numărul de telefon al inculpatului B.P., împrejurare

în care partea vătămată a insistat să-i dea acest număr, după care l-a sunat pe

inculpat.

În discuțiile purtate cu inculpatul, partea

vătămată a fost invitată să meargă în Italia și chiar inculpatul a venit personal

să o cunoască, mergând la domiciliul ei împreună cu N.D.V.

La discuțiile purtate a participat doar

martora B.A., inculpatul N. neparticipând, însă, înțelegerea dintre partea vătămată

și inculpatul B.P. a fost în sensul ca cei doi să se căsătorească în Italia.

B.P. s-a înapoiat în Italia urmând ca partea

vătămată să-și procure pașaport și să se deplaseze în Italia cu un autocar.

Pentru îndeplinirea formalităților de obținere

a pașaportului și a biletului de transport necesare deplasării în Italia a părții

vătămate B.D.G., inculpatul B.P. l-a rugat pe inculpatul N.D.V., căruia i-a lăsat

o sumă de bani care să asigure aceste cheltuieli.

Ajunsă în Italia, partea vătămată a fost

cazată de inculpat împreună cu acesta și mai multe persoane într-un apartament.

După câteva zile B.P. i-a spus părții vătămate

că nu i-a găsit un loc de muncă, fiind necesară cunoașterea limbi Italiene, însă

i-a propus să practice prostituția, afirmând că este cea mai ușoară metodă de obținere

a banilor.

Partea vătămată a acceptat acest lucru,

fiind inițiată de o persoană N.

Banii obținuți din practicarea prostituției

de către partea vătămată îi lua inculpatul B.P.

După circa o lună, partea vătămată a solicitat

să vină în țară, solicitare la care inculpatul nu s-a opus.

Între timp, inculpatul găzduise o altă

tânără, pe G.V.E., aceasta câștigând suficienți bani din practicarea prostituției.

După o perioadă de o lună, partea vătămată

B.D.G. a fost din nou sunată de inculpatul B.P., care și-a cerut scuze pentru comportamentul

anterior, insistând ca aceasta să revină în Italia, promițându-i că nu va mai practica

prostituția.

Astfel, partea vătămată a plecat din nou

în Italia, unde a fost nevoită să practice din nou prostituția circa o lună și jumătate,

banii obținuți fiind luați tot de inculpat.

După o perioadă, partea vătămată a reușit

să fugă la sora inculpatului și ajutată de aceasta, l-a amenințat cu poliția italiană,

reușind să-și recupereze pașaportul și să se înapoieze în țară.

Faptele reținute în sarcina inculpatului

B.P. sunt pe deplin dovedite cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor

I.M.A. și G.G.G., la individualizarea pedepselor avându-se în vedere pericolul social

al acestora, faptul că inculpatul este recidivist, că nu s-a prezentat la organele

de urmărire penală sau la instanță pentru a da declarații.

Cu privire la fapta reținută în sarcina

inculpatului N.D.V., instanța de fond a constatat că din nicio probă administrată

în cauză nu se poate reține că acesta ar fi recrutat pe partea vătămată în scopul

exploatării, că ar fi transportat-o în Italia sau că i-ar fi oferit sau dat bani

sau alte foloase mamei acesteia pentru obținerea consimțământului.

Nici partea vătămată și nici mama acesteia

și nici unul dintre martorii audiați nu au făcut o astfel de declarație.

Inculpatul nu a fost de față la discuția

dintre partea vătămată B.D. și inculpatul B.P., ci doar a transportat pe partea

vătămată și pe mama acesteia la Serviciul Pașapoarte, a obținut biletul de autocar

și a însoțit partea vătămată la autocar în ziua plecării, știind doar că partea

vătămată urma să se căsătorească în Italia cu B.P.

Nu a rezultat din nicio probă că inculpatul

N. s-ar ocupa cu racolarea de persoane în vederea practicării prostituției.

S-a apreciat de către instanța de fond

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane,

prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată

și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), astfel

că a dispus achitarea inculpatului N.D.V., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării

judiciare a faptei comisă de inculpatul N.D.V. din infracțiunea prev. de art. 13

alin. (1), (2) și (3) în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) teza a II-a din

Legea nr. 678/2001, formulată de apărătorul acestuia, instanța de fond a considerat

că o atare cerere nu mai trebuie analizată, cât timp și-a format convingerea, pe

baza materialului probator administrat, că fapta săvârșită nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii deduse judecăți.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu și inculpatul B.P.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu a criticat hotărârea primei

instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului

N.D.V. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de minori, arătând, în esență, că în cursul anului 2006 acest inculpat l-a ajutat

pe inculpatul B.P. să o racoleze pe partea vătămată B.D., i-a înlesnit acesteia

întocmirea de acte necesare deplasării în străinătate, respectiv pașaportul și i-a

asigurat transportul în Italia în două rânduri, însoțind-o la autocar și punându-i

în vedere șoferului că partea vătămată este minoră și să nu fie probleme cu autoritățile

statului, că există elemente la dosarul cauzei din care rezultă vinovăția inculpatului,

respectiv că era un cunoscut al inculpatului B.P., acesta din urmă deplasându-se

frecvent în Italia, unde prin diferite metode exploata mai multe persoane de sex

feminin, că în vara anului 2006 s-a oferit să-l ajute în vederea racolării fetelor

în scopul anterior menționat, sens în care a vorbit cu partea vătămată și cu mama

acesteia, în vederea deplasării în Italia unde urma să se căsătorească cu B.P.,

apreciindu-se că prin aceste discuții inculpații au reușit să capteze încrederea

celor două femei, că partea vătămată B.D.G, nu avea pașaportul necesar deplasării

în străinătate, iar la îndemnul coinculpatului B.P., inculpatul N.D. a făcut toate

demersurile pentru a obține acest pașaport, prezentându-se în fața familiei părții

vătămate și a cunoscuților acesteia ca având calitatea de polițist, fiind cunoscut

sub un alt nume, respectiv „B.G.”, persoană care într-adevăr era polițist și cu

care inculpatul semăna fizic foarte bine, că deși inculpatul se apără precizând

că nu a cunoscut vârsta reală a părții vătămate, această împrejurare se exclude,

în condițiile în care ocupându-se de întocmirea actelor de deplasare a acesteia

în străinătate, automat a avut posibilitatea să vadă actele de stare civilă din

care rezulta vârsta părții vătămate și, mai mult decât atât, a mers cu mama minorei

la notariat pentru a obține consimțământul necesar deplasării acesteia în afara

granițelor țării, fapt care nu ar fi fost necesar dacă partea vătămată nu era minoră,

că deși inculpatul se apără că nu a cunoscut scopul deplasării părții vătămate în

Italia, crezându-l pe inculpatul B.P., în sensul că acesta urma să se căsătorească

cu partea vătămată în Italia, acest aspect nu e real, în condițiile în care partea

vătămat a declarat că în momentul reîntoarcerii din Italia inculpatul a discutat

cu aceasta și, printre altele, a întrebat-o câți bani a produs pentru inculpatul

B.P., că inculpatul a condus-o pe partea vătămată și a doua oară la autocar, în

momentul când aceasta a plecat din nou în Italia, deși în intervalul de timp dintre

cele două deplasări familia părții vătămate, cât și cunoscuții aflaseră că, la prima

deplasare, inculpatul B.P. avusese un comportament violent față de partea vătămată,

obligând-o încă de atunci să practice prostituția, apreciindu-se că aceste activități

ale inculpatului, constând în racolarea, prezentarea unei situații nereale cu privire

la scopul deplasării în Italia, inclusiv ajutorul dat prin folosirea unor sume de

bani puse la dispoziție de coinculpatul B.P., contribuie la realizarea elementelor

laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane reținută prin actul de sesizare

al instanței. În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte

a soluției instanței de fond, cu privire la aprecierea vinovăției inculpatului N.D.V.

și, pe fond, condamnarea acestuia pentru infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea

în judecată.

Inculpatul B.P. a solicitat, în ce privește

pe partea vătămată B.D., schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea

prevăzută de art. 199 alin. (1) C. pen. și achitarea sa în temeiul art. 10 lit.

b

1

) C. proc. pen., aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ

dintre cele prevăzute de art. 91 C. pen., cu motivarea că atingerea adusă valorilor

apărate de lege este minimă, fiind în mod vădit lipsită de importanță, deoarece

este vorba de o femeie în vârstă de 17 ani, mamă a unui copil în vârstă de 2 ani,

iar intenția sa pentru viitorul celor doi parteneri este greu de determinat, că

raporturile sexuale avute nu au schimbat întru nimic destinul părții vătămate care

la acea vreme se afla deja în concubinaj cu tatăl copilului ei, aflat în executarea

unei pedepse cu închisoarea și posibil în infracțiunea de proxenetism prevăzută

de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. și achitarea sa în temeiul art. 10 lit.

a) C. proc. pen. Pentru partea vătămată G.V.E. a cerut schimbarea încadrării juridice

în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., arătând

că a chemat-o pe partea vătămată B.D. să trăiască cu el în Italia, promițându-i

că se va căsători cu aceasta, aspect învederat și prin declarația dată de mama acesteia,

însă ulterior din motive necunoscute, nu s-a ținut de promisiune, că în ceea ce

o privește pe partea vătămată G.V.E., a invitat-o pe aceasta în Italia, însă nu

prin racolare, cu atât mai mult cu cât partea vătămată se preta la astfel de activități.

A susținut că nu sunt suficiente probe în determinarea vinovăției sale.

Cu privire la pedeapsa aplicată de instanța

de fond, a apreciat că este una exagerată, că deși este recidivist, nu se impunea

aplicarea unei pedepse atât de aspre, raportat la modalitatea de comitere a faptelor.

A solicitat reducerea la jumătate a pedepsei aplicate de către instanța de fond,

arătând că din actele pe care le-a depus rezultă că este rezident în Marea Britanie,

că este angajat în muncă cu acte în regulă, acesta fiind motivul pentru care nu

a fost prezent la judecarea apelului și că actuala sa conduita poate justifica reținerea

unor circumstanțe atenuante care să ducă la aplicarea unei pedepse mult sub minimul

prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 299 din 26 noiembrie

2013 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au admis apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Giurgiu și inculpatul B.P. împotriva sentinței penale nr. 251 din data

de 13 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

S-a desființat în parte sentința penală

apelată și rejudecând, în fond:

În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat

încadrarea juridică a infracțiunilor reținute prin actul de sesizare, pentru inculpatul

B.P., din art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată

și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C.

pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., în art. 329 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și pentru inculpatul N.D.V.,

din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea

nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în

art. 26 C. pen. rap. la art. art. 329 alin. (2) și (3) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (2) și (3) C.

pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și

art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 alin. (1)

C. pen. a fost condamnat inculpatul B.P. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de proxenetism în formă continuată și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la

art. 329 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplic.art. 74 alin. (2) și art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.D.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare

pentru complicitate la infracțiunea de proxenetism și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei

principale.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1) lit. a), teza

a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 86

1

C. pen.

și al art. 71 alin. (5), C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepselor, principală și accesorie, pe durata unui termen de încercare de 5 ani,

stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 86

3

C. pen.,

pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri

de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele stabilite,

conform programului de supraveghere întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Giurgiu;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a fi

controlate mijloacele sale de existență.

În

temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. proc. pen., a căror nerespectare are

ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

S-au menținut celelalte dispoziții.

În

temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare

avansate de stat au rămas în sarcina statului, iar onorariul, parțial, cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N.D.V., în cuantum de 75 RON, precum

și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată B.D.G.,

în cuantum de 150 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, analizând actele

și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile

art. 361 și urm. C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile formulate sunt fondate

pentru următoarele considerente:

I. Cu privire la apelul declarat de inculpatul

B.P.:

Potrivit art. 329 alin. (1) C. pen., constituie

infracțiunea de proxenetism îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau

tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană și se

pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

În

alin. (2) al aceluiași articol se prevede că racolarea unei

persoane pentru prostituție ori trafic de persoane în acest scop, precum și constrângerea

la prostituție se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor

drepturi, iar în alin. (3) că, dacă fapta prevăzută în alin. (2) este săvârșită

față de un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa este închisoarea de

la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

Conform art. 199 alin. (1) C. pen., constituie

infracțiunea de seducție fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determină

o persoană de sex feminin mai mică de 18 ani de a avea cu el raport sexual și se

pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. împăcarea părților înlătură răspunderea

penală.

De asemenea, conform art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane, recrutarea,

transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare,

violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune,

abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra

sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de

bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate

asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește

cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

În

alin. (2) al aceluiași articol se prevede că traficul de persoane

săvârșit în una dintre următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă

a integrității corporale sau a sănătății;

c) de un funcționar public în exercițiul

atribuțiilor de serviciu; constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare

de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 13 alin. (1), (2), (3) teza

a II-a din Legea nr. 678/2001 recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea

sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea

de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea

unor drepturi.

Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este

săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire,

fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului

de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori

primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei

care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18

ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă faptele prevăzute la alin. (2) sunt

săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de

familie, pedeapsa este închisoare de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea unor

drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1).

Prin decizia nr. 26 din data de 19

martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, a fost admis

recursul în interesul legii și în aplicarea dispozițiilor incriminatorii ale

art. 329 C. pen. și ale art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea

și combaterea traficului de persoane s-au stabilit următoarele:

de persoane prevăzută de art. 12 și respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 și

cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul

juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială

diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi:

în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului

la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism

prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire

socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

Drept urmare, în cazul în care o persoană,

fără a întrebuința constrângeri, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției

ori trage foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majore,

săvârșește infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

În cazul în care o persoană, fără a întrebuința

constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituție ori trafichează persoane

majore în acest scop, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) tezele I și II C. pen.

În

situația unor acte de recrutare, transportare, transferare,

cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori

înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând

de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea,

acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului

persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei

persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În cazul în care o persoană acționează

asupra altei persoane prin modalitățile arătate la pct. 2 și 3, îndemnând, înlesnind

sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării

de bunăvoie a prostituției, iar ulterior acționează asupra aceleiași persoane și

prin modalitățile arătate în conținutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001,

se va reține săvârșirea atât a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C.

pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I și II C. pen., după caz, cât și a infracțiunii

prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Curtea a constatat, în raport de prevederile legale sus-menționate, precum și de

dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. 26 din data de 19 martie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, că din materialul probator administrat

în cauză rezultă, fără dubiu, că inculpatul B.P., cu forma de vinovăție cerută de

lege, a săvârșit, în ceea ce le privește pe părțile vătămate B.D.G. și G.G.G., infracțiunea

de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

Astfel, din probele existente la dosarul

cauzei, respectiv plângerea și declarațiile martorei P.M., declarațiile părții vătămate

B.D.G., declarațiile inculpatului N.D.V., declarațiile martorilor B.A. și D.I.,

actele notariale, procesul-verbal încheiat cu ocazia confruntărilor efectuate în

cauză, rezultă că în cursul anului 2006, inculpatul B.P. a recrutat-o pe partea

vătămată B.D.G., în vârstă de 16 ani, în vederea practicării prostituției și în

două rânduri i-a asigurat, prin intermediul inculpatului N.D.V. transportul în Italia,

a găzduit-o pe aceasta în Italia, timp în care partea vătămată B.D.G. a practicat

prostituția, banii astfel obținuți fiind luați în mare parte de inculpatul B.P.,

părții vătămate revenindu-i o sumă mai mică de bani.

Curtea a constatat însă că în prezenta

cauză nu se evidențiază, în ceea ce o privește pe partea vătămată B.D.G., niciuna

dintre modalitățile specifice de realizare a infracțiunii de trafic de persoane,

astfel cum au fost precizate în art. 12, respectiv în art. 13 din Legea nr. 678/2001,

în ceea ce privește recrutarea și traficarea acesteia în scopul practicării prostituției,

și anume prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire,

fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului

de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori

primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei

care are autoritate asupra minorului.

Curtea a avut în vedere în acest sens,

declarația inițială olografă a părții vătămate B.D.G., dată la 09 februarie 2007,

din care rezultă că în anul 2006, prin intermediul martorei B.A., l-a cunoscut pe

inculpatul B.P., că scopul sosirii acestuia în comuna P., județul Giurgiu a fost

acela de a o cunoaște atât pe ea, cât și prin intermediul său și alte fete, că a

întrebat-o pe ea și pe martora B.A. dacă cunosc fete frumoase pentru a le lua în

Franța și Italia pentru a practica prostituția, că în ceea ce privește cea de-a

doua deplasare în Italia, inculpatul B.P. a sunat-o ca să revină, spunându-i că

nu vor mai împărți banii jumătate-jumătate, ci urma să-i dea 100 euro pe noapte

și că neavând posibilități materiale pentru a se întreține a fost nevoită să-l creadă,

că înainte de plecarea în Italia, fiindu-i teamă de B.P., a stabilit un cod cu mama

sa pentru a-l denunța pe acesta la poliție în cazul în care se întâmpla ceva rău.

În această primă declarație, pe care Curtea,

având în vedere momentul în care a fost dată, a apreciat-o ca fiind sinceră, partea

vătămată B.D.G. nu menționează că la prima deplasare în Italia a fost constrânsă

în vreun fel de inculpatul B.P. să practice prostituție, inculpatul B.P. permițându-i

la solicitarea sa să se întoarcă în România.

În ceea ce privește cea de-a doua deplasare

în Italia, partea vătămată a arătat că inculpatul B.P. s-a purtat urât cu ea, fără

însă a face alte precizări, menționând numai că inculpatul i-a luat cu forța prin

amenințare suma de 3.000 euro, nerezultând din declarația dată că partea vătămată

a fost, de această dată, constrânsă în vreun fel de inculpat să practice prostituția,

că acel comportament urât al inculpatului avea vreo legătură cu obligarea la practicarea

prostituției de către partea vătămată.

De asemenea, în declarația dată la 20

februarie 2008 în fața procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu, partea

vătămată B.D.G. a declarat că inculpatul B.P. nu a obligat-o sau amenințat-o să

practice prostituția și că atunci când s-a reîntors în Italia a practicat în continuare

prostituția pentru el, până când într-o seară a lovit-o, deoarece nu a fost mulțumit

de câți bani i-a adus, partea vătămată declarând „în acel moment am hotărât s-o

rup definitiv cu el”.

De asemenea, martora B.A., atât în faza

de urmărire penală, cât și în fața instanței de apel, a declarat constant că în

cadrul discuției dintre partea vătămată B.D.G. și inculpatul B.P. s-a stabilit că

acesta urma să o ducă pe partea vătămată în Italia să practice prostituția, martora

precizând că inculpatul B.P. i-a spus clar părții vătămate să meargă în Italia pentru

a practica prostituția, cunoscând că partea vătămată era minoră.

În ceea ce privește comportamentul inculpatului

B.P. față de partea vătămată B.D.G. în Italia, martora B.A. a declarat că partea

vătămată, după ce s-a întors din Italia prima dată, i-a spus că a fost foarte bine,

atât în ceea ce privește comportamentul inculpatului față de ea, cât și partea materială,

reușind să-i trimită periodic mamei sale bani, iar a doua oară i-a povestit că inculpatul

B.P. s-a purtat urât cu ea, o bătea, fiind nemulțumit de ea și că, deși înțelegerea

inițială cu inculpatul era să împartă banii pe jumătate, acesta de multe ori îi

cerea banii și din partea ei, ceea ce a determinat-o în final pe partea vătămată

să vină în România.

Prin urmare, în raport de declarațiile

astfel date de partea vătămată B.D.G. și de martora B.A., Curtea a apreciat că partea

vătămată B.D.G. cunoștea foarte bine scopul deplasării în Italia la inculpatul B.P.,

și anume practicarea prostituției, recrutarea, transportarea, găzduirea acesteia

nerealizându-se prin niciuna dintre modalitățile normative ce caracterizează latura

materială a infracțiunii de trafic de persoane, respectiv prin amenințare, violență

sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate

sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința

sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru

obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului.

Este adevărat că ulterior partea vătămată

B.D.G. a declarat că nu a cunoscut că urma să meargă în Italia să practice prostituția

și că s-a deplasat în Italia numai ca urmare a promisiunii de căsătorie făcute de

inculpatul B.P., reținându-se de către instanța de fond comiterea faptei prin inducere

în eroare.

Curtea a apreciat, însă, că declarațiile

ulterioare date de partea vătămată B.D.G. sunt nesincere și sunt infirmate de probele

existente la dosarul cauzei.

Curtea a avut în vedere în acest sens declarația

olografă dată inițial de partea vătămată, precum și declarațiile constante ale martorei

B.A., din care rezultă că partea vătămată cunoștea că urma să meargă în Italia pentru

practicarea prostituției.

S-a reținut că susținerile părții vătămate,

confirmate de mama sa, martora P.M., în sensul că inculpatul B.P. i-a spus că o

să se căsătorească cu partea vătămată și că acesta a fost motivul deplasării în

Italia, sunt neverosimile în condițiile în care partea vătămată, deși minoră, avea

deja un copil de 2 ani în întreținere și un concubin aflat în executarea unei pedepse

privative de libertate și s-a întâlnit cu inculpatul o singură dată, iar mama sa,

deși nu l-a cunoscut niciodată personal pe inculpat și nici măcar nu cunoștea cum

îl cheamă (numai apelativul „V.”) i-a permis fiicei sale, deși minoră, să plece

singură într-o țară străină, la mii de km depărtare, cu scopul de a se căsători,

îndeplinind toate formalitățile legale, pentru plecarea acesteia.

Este foarte greu de crezut în acest context

varianta părții vătămate și a mamei sale, care în mod cert nu a dat dovadă de comportament

responsabil față de fiica sa minoră. Martora B.A. a declarat în cursul urmăririi

penale că are cunoștință de la mama părții vătămate că a știut motivul pentru care

aceasta urma să meargă în Italia și că la acel moment nu s-a pus problema unei căsătorii

între partea vătămată B.D.G. și inculpatul B.P.

Curtea a apreciat că, atât partea vătămată

B.D.G., cât și mama sa P.M., nu numai că au cunoscut motivul real al deplasării

în Italia a părții vătămate, respectiv practicarea prostituției, dar l-au și acceptat.

În ceea ce privește pe partea vătămată

majoră G.V.E., s-a reținut că, din probele administrate rezultă cu certitudine că

inculpatul B.P., tot în cursul anului 2006, a recrutat-o și a găzduit-o în Italia,

unde aceasta a practicat prostituția în folosul inculpatului.

Din declarația dată la 04 februarie 2009

în fața procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu de partea

vătămată G.V.E. rezultă că, în cursul lunii septembrie 2006, un șofer de taxi din

Giurgiu s-a oferit să o trimită în Italia la muncă prin intermediul inculpatului

B.P., că acesta i-a spus că urmează să practice prostituția în Italia pentru inculpatul

B.P., dându-și acordul față de inculpat să meargă în Italia, că toate cheltuielile

privind transportul în Italia le-a suportat inculpatul B.P., că a fost trimisă în

stradă de inculpat să se prostitueze, că inculpatul nu i-a dat nici un ban pentru

cât a lucrat pentru el, că în această perioadă inculpatul B.P. nu a bătut-o, însă

a amenințat-o să facă suficienți bani pentru el, că după o lună și jumătate a cerut

să plece, inculpatul permițându-i acest lucru, însă fără a-i da nici un ban, nici

pașaportul, reușind să plece datorită faptului că inculpatul a fost amenințat de

sora sa că o să facă plângere la poliție împotriva lui.

De asemenea, nici din declarația olografă

a părții vătămate G.V.E. nu rezultă că inculpatul B.P. a înșelat-o sau a constrâns-o

în vreun mod la practicarea prostituției, aceasta precizând că după un timp i-a

spus inculpatului B.P. că vrea să plece, întrucât nu-i place ceea ce face și să

o ajute să meargă la sora sa, sens în care inculpatul a ajutat-o să-și găsească

sora și, totodată, să se întâlnească cu aceasta în Milano, sunând-o pe telefonul

mobil.

Ulterior, tot în faza de urmărire penală,

partea vătămată G.V.E. a arătat că își menține toate declarațiile unde a spus adevărul

și că nu dorește să participe în cauză ca parte vătămată sau parte civilă.

De asemenea, în fața instanței de fond

a precizat că își menține declarațiile, iar în fața instanței de apel, partea vătămată

G.V.E. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul B.P., prin intermediul lui S.M.,

că inculpatul i-a propus să practice prostituția în Italia, că a fost de acord cu

această propunere, scop în care mergea pe stradă și racola clienți, că banii astfel

obținuți s-a înțeles să-i împartă jumătate jumătate cu B.P., că a practicat prostituția

o lună și jumătate, timp în care a lucrat cu inculpatul B.P., că s-a întors în țară

pentru că avea un copil și nu mai putea sta în Italia și a plecat voluntar de la

acesta, că inculpatul B.P. i-a propus să vină în Italia să practice prostituția

și că nu a fost în nici un mod constrânsă la practicarea prostituției.

Totodată, s-a reținut că părțile vătămate

nu au depus plângere penală, organele de urmărire penală sesizându-se din oficiu.

Prin urmare, în raport de declarațiile

părții vătămate G.V.E. date atât în fața procurorului, cât și a instanței de fond

și a instanței de apel în sensul celor arătate, s-a apreciat că nu se poate reține

în sarcina inculpatului B.P. infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nerezultând că racolarea și găzduirea

părții vătămate s-a realizat prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere,

prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea

acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea,

acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului

persoanei și că aceasta a fost obligată la practicarea prostituției, fapta inculpatului

întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în varianta reglementată

prin dispozițiile art. 329 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că din actele dosarului

rezultă că inculpatul B.P. se ocupa cu recrutarea și traficul persoanelor în vederea

practicării prostituției, precum și activitatea infracțională desfășurată în cursul

anului 2006, la intervale mici de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale,

cu privire la părțile vătămate B.D.G. și G.V.E., Curtea a reținut în sarcina acestuia

comiterea unei singure infracțiuni continuate prevăzute de art. 329 alin. (2), (3)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., săvârșirea

acestei infracțiuni de către inculpatul B.P. cu forma de vinovăție cerută de lege

rezultând cu certitudine din probele administrate, anterior menționate.

Pentru existența infracțiunii continuate

trebuie să fie întrunite următoarele condiții: să se fi săvârșit la diferite intervale

de timp mai multe acțiuni sau infracțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul

aceleiași infracțiuni, acțiunile sau inacțiunile să fi fost săvârșite în realizarea

aceleiași rezoluții și acțiunile sau inacțiunile să fi fost săvârșite de aceeași

persoană, condiții care în prezenta cauză, în opinia Curții, sunt îndeplinite.

Starea de recidivă a inculpatului B.P.

a fost corect reținută de instanța de fond, având în vedere că din fișa de cazier

judiciar rezultă că anterior a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare prin

sentința penală nr. 321 din 18 mai 1998 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin

decizia penală nr. 329 din 19 august 1998 a Curții de Apel București, a fost arestat

la data de 08 iulie 1997 și liberat la data de 18 iulie 2001 cu rest de pedeapsă

rămas neexecutat de 719 zile.

II. Cu privire la apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Giurgiu:

Curtea a constatat că soluția de achitare

a inculpatului N.D.V. adoptată de instanța de fond este greșită, din probele administrate

rezultând săvârșirea de către acest inculpat a infracțiunii de complicitate la proxenetism

prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (2), (3) C. pen. cu referire

la partea vătămată B.D.G., având în vedere și considerentele anterior expuse cu

privire la inculpatul B.P. referitor la încadrarea juridică a faptelor.

Astfel, materialul probator existent la

dosarul cauzei relevă, fără dubiu, că inculpatul N.D.V. a fost prezent la momentul

primei întâlniri dintre inculpatul B.P. și partea vătămată B.D.G. și a întreprins

toate demersurile necesare pentru obținerea documentelor de călătorie și pentru

deplasarea acesteia în Italia (eliberarea procurii, a pașaportului, cumpărarea biletului

de călătorie, însoțirea părții vătămate la mijlocul de transport ales tot de acesta

cu care s-a deplasat în Italia).

De altfel, inculpatul N.D.V. nu a negat

că s-a deplasat cu inculpatul B.P. în comuna P., județul Giurgiu, unde a cunoscut-o

pe partea vătămată B.D.G. și că el a transportat-o pe aceasta și pe mama sa la autoritățile

abilitate pentru eliberarea procurii și a pașaportului, precum și la mijlocul de

transport cu care s-a deplasat în Italia.

Inculpatul N.D.V. nu a recunoscut însă

că a cunoscut motivul deplasării părții vătămate în Italia, respectiv practicarea

prostituției, arătând în cursul urmăririi penale că a cunoscut vârsta acesteia.

În ceea ce privește vârsta părții vătămate

este evident că inculpatul N.D.V. o cunoștea, în condițiile în care s-a deplasat

cu aceasta și martora P.M. la un notar, în vederea obținerii acordului martorei

pentru deplasarea în afara granițelor țării a fiicei sale, acord care este necesar

numai în cazul unui minor.

Declarațiile inculpatului N.D.V. sunt însă

infirmate de declarațiile părții vătămate și ale martorei B.A. din faza de urmăr