ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 536/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 536/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 294 din 1

martie 2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

b

1

) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului G.D., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 18

1

C. pen.,

raportat la art. 91 lit. e) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului G.D.

sancțiunea amenzii de 10.000.000 lei.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul G.D. la 3 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat

condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani,

conform art. 65 C. pen., interzicându-i-se inculpatului, cu titlu de pedeapsă

complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 5 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

dispus punerea, de îndată, în libertate, a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

arestarea preventivă de la 27 octombrie 2004 până la punerea efectivă în

libertate.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat banii obținuți de pe urma săvârșirii infracțiunii

de proxenetism, în sumă de 438.000.000 lei.

În baza art. 191 raportat la art. 349

C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 10.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Prin rechizitoriu, s-au reținut, în

fapt, următoarele:

La 25 octombrie 2004, numitul O.I. a

sesizat organele din cadrul Jandarmeriei B.S.I. – Batalionul 5, cu privire la

faptul că prietena sa, V.C. a fost răpită și este ținută împotriva voinței sale

la adresa din Glina de către un individ, G.D., zis T.Z., care o obliga la

practicarea prostituției.

În denunțul său, numitul O.I., arăta

faptul că la data de 24 octombrie 2004, în timp ce se afla cu V.C. și cu un

prieten pe nume V., la stația P.L., trei indivizi, pe care îi cunoștea sub

numele de S., N. și T., prieteni cu inculpatul G.D., i-au luat cu forța pe el

și pe V.C. și i-au urcat într-un autoturism marca BMW, pentru a-i duce în

comuna Glina, acasă la inculpatul G.D. Pe drum, în timp ce autoturismul a

încetinit la traversarea unor șine de T., O.I. a deschis portiera și a reușit

să fugă.

La data de 27 octombrie 2004, în

baza autorizației de percheziție nr. 400 din 26 octombrie 2004 emisă de

Tribunalul București, secția I penală, s-a procedat la efectuarea de descinderi

la adresa din comuna Glina. Cu această ocazie, la adresă au fost depistați

inculpatul G.D., învinuita O.N. și părțile vătămate C.M.M., O.A.M. și V.C.

În declarația sa, partea vătămată V.C.

arăta faptul că cunoaște pe inculpatul G.D. de aproximativ 5 ani (ianuarie

1999), a aflat prin intermediul unor cunoștințe că inculpatul se ocupa cu

proxenetismul întrucât fugise de acasă și nu avea unde locui, l-a contactat pe

inculpat și s-a înțeles cu acesta ca în schimbul faptului că i se oferea locuință

și protecție, partea vătămată să practice prostituția, jumătate din veniturile

realizate, urmând să revină inculpatului.

Partea vătămată a fost plasată de

către inculpat la adresa din comuna Glina, unde în aceeași situație se afla și

partea vătămată O.A.M., și aceasta din urmă, în schimbul faptului că i se

oferea locuință și protecție plătea inculpatului G.D., jumătate din câștigurile

realizate în urma practicării prostituției, la aceeași adresă, mai locuia și

învinuita O.N., concubina inculpatului.

Partea vătămată precizează că a

locuit aproximativ 20 ani la această adresă, perioadă de timp în care, în urma

practicării prostituției, câștiga zilnic aproximativ 600.000 – 700.000 lei;

potrivit înțelegerii, partea vătămată remitea jumătate din veniturile obținute

inculpatului G.D., fie acestuia direct, fie învinuitei O.N., care la rândul său

îi dădea integral inculpatului.

În vara anului 2001, inculpatul G.D.

a închiriat un apartament undeva în zona M., pe numele învinuitei O.N.; partea

vătămată a fost plasată de către inculpat în acest apartament, împreună cu

învinuita O.N. și partea vătămată O.A.M., ulterior, în anul 2003, fiind adusă

la această adresă și partea vătămată C.M.M.

Cele trei părți vătămate au

practicat la această adresă prostituția până în vara anului 2004; în continuare,

jumătate din banii câștigați reveneau inculpatului G.D. Partea vătămată arată

faptul că banii îi remitea învinuitei O.N., cunoscând faptul că aceasta, după

achitarea utilităților legate de administrarea apartamentului și celelalte

cheltuieli legate de practicarea prostituției, îi dădea inculpatului G.D.,

restul banilor.

În vara anului 2004, partea vătămată

învinuită O.N., părțile vătămate C.M.M., O.A.M. și inculpatul G.D., împreună cu

familia acestuia, au fost la mare; după ce au revenit, părțile vătămate și

învinuita O.N. au fost din nou plasate la adresa din comuna Glina, județul

Ilfov întrucât proprietarul apartamentului situat în zona M. îl anunțase pe

inculpat că dorește să rezilieze contractul de închiriere, întrucât urma să

vândă imobilul.

Partea vătămată V.C. a decis să

întrerupă „colaborarea” cu inculpatul G.D. și în cursul activităților legate de

mutarea bagajelor în comuna Glina, a plecat la sora sa, în județul Prahova,

împreună cu martorul O.I., prietenul său, fratele învinuitei O.N., fără să-l

mai anunțe pe inculpat, hotărâtă să nu mai practice prostituția. În același

timp, și învinuita O.N. a plecat de la adresa respectivă, fără a-l anunța pe

inculpatul G.D.

În continuare, partea vătămată V.C.

a arătat că a revenit după aproximativ o lună în București și a locuit cu

chirie, împreună cu O.I., undeva, pe strada Ozana; la data de 24 octombrie 2004

intenționa să plece cu O.I. acasă la părinții acestuia, în comuna Lupșanu,

județul Călărași, împreună cu un prieten pe nume V., cu mașina acestuia. În

timp ce se aflau la stația P.L., iar V. intrase pentru a face plata, de

autoturism s-au apropiat trei indivizi, S., N. și T., pe care partea vătămată

îi cunoștea ca fiind prieteni cu inculpatul G.D., aceștia i-au spus părții

vătămate că este căutat de către G.D., întrucât ar avea să-i dea niște bani

acestuia; partea vătămată precizează că, nici ea și nici O.I. nu au fost

constrânși fizic, de cei trei indivizi: aceștia doar „s-au oferit” să îi

conducă în comuna Glina, la inculpatul G.D., „pentru a-și clarifica situația”,

mai arată partea vătămată că, deși nu cunoștea despre ce datorie este vorba și,

deși pentru moment a intrat în panică, a fost de acord, de bună voie, să urce

în autoturismul celor trei indivizi, în dorința de a-și „regla conturile” cu inculpatul

G.D. Oricum, partea vătămată precizează că anterior acestui fapt, fusese

informată telefonic de către învinuita O.N. că „este căutată de către inculpatul

G.D.”.

Pe drum, spre comuna Glina, șoferul

autoturismului (S.) l-a contactat telefonic pe inculpatul G.D., care, după

tonul ridicat, părea că este foarte nervos; urmare acestui fapt, martorul O.I.

s-a speriat și, atunci când autoturismul a încetinit viteza, a deschis ușa și a

fugit.

Ajunși în comuna Glina, cei trei

indivizi au predat-o pe partea vătămată numitului G.D., care era „foarte

nervos” și i-a reproșat respectivei că „a plecat fără să-și achite datoria”,

după care i-a explicat că „datoria” se ridică la suma de 60.000.000 lei și

constă în cheltuieli pe care acesta le făcuse cu partea vătămată în perioada

când aceasta, în urmă cu 2 ani, fusese operată și internată în Spitalul

Caritas, precum și cheltuielile făcute la mare cu partea vătămată, când îi

împrumutase acesteia suma de 100 Euro.

Inculpatul G.D. i-a spus părții

vătămate că „nu poate să plece, până nu clarifică situația, deși aceasta și-a

manifestat dorința de a pleca, considerând că aceste „datorii” au fost

restituite inculpatului prin aceea că îi dădea o parte din încasările provenite

din practicarea prostituției.

În cursul aceleiași zile, anunțată

fiind de către O.I., sora părții vătămate, F.F. l-a sunat pe inculpatul G.D. și

i-a spus să o lase pe partea vătămată să plece acasă; inculpatul i-a transmis

acesteia că partea vătămată va fi acasă a doua zi.

A doua zi inculpatul a luat-o pe partea

vătămată și a dus-o la Postul de Poliție din Glina pentru a rezolva situația.

Aici, inculpatul G.D. i-a spus unui

lucrător de poliție că partea vătămată are o datorie la el și l-a întrebat care

ar fi soluția legală în această situație, lucrătorul de poliție l-a informat că

fapta constituie abuz de încredere și se pedepsește cu închisoarea; văzând acest

lucru, inculpatul G.D. a refuzat să mai depună plângere, spunându-i părții

vătămate că „nu vrea să-i facă rău”.

Prin urmare, inculpatul a sunat-o pe

sora părții vătămate, i-a dat telefon pentru a vorbi, spunându-i să transmită

sorei sale că „va veni probabil, pe la sfârșitul săptămânii”, partea vătămată

i-a spus acesteia că inculpatul G.D. îi pretinde suma de 60.000.000 lei, pentru

a o lăsa să plece și a rugat-o pe sora sa să vorbească cu mama sa pentru a

împrumuta banii, sora părții vătămate i-a transmis că, în mod sigur, mama lor

va avea acești bani pentru a-i da părții vătămate.

După această discuție, inculpatul G.D.

i-a spus părții vătămate că „trebuie să rămână, în continuare, la el și să practice

prostituția precizând că până nu îi va da măcar o parte din bani, nu poate să

plece nicăieri”.

Partea vătămată O.A.M., în

declarația sa, arată că a venit de bună voie la inculpatul G.D. în comuna

Glina, în vederea practicării prostituției, părții vătămate revenindu-i aproximativ

30 % din încasări iar restul, inculpatului G.D.

Partea vătămată precizează că, deși

nu intenționa „să fugă”, întrucât nu avea unde să se ducă, inculpatul G.D. era

violent față de aceasta, lovind-o și vorbindu-i urât, stabilindu-i un regim

strict, fără dreptul de a merge nicăieri, fără „asistența” inculpatului.

Și partea vătămată C.M.M. arată că,

de bună-voie l-a contactat pe inculpatul G.D., în cursul anului 2003, în

vederea practicării prostituției; acesta a plasat-o într-un apartament situat

în apropierea M., din veniturile realizate prin practicarea prostituției,

aproximativ 70 % fiind însușite de către inculpatul G.D.

Partea vătămată C.M.M. mai arată că,

în cursul anului 2004, a încercat să fugă cu prietenele sale O.N. și V.C., la

Constanța, însă după aproximativ 10 zile, inculpatul G.D., însoțit de alte trei

persoane le-a găsit și le-a adus înapoi, la adresa din Glina, județul Ilfov,

unde partea vătămată a practicat prostituția, până la 27 octombrie 2004, când

au intervenit organele de urmărire penală.

În declarația sa, învinuita O.N. a

arătat că îl cunoaște pe inculpatul G.D. de aproximativ 5 ani, în toată această

perioadă fiind concubina lui.

Învinuita O.N. precizează faptul că

le cunoaște pe părțile vătămate V.C., O.A.M. și C.M.M., care se prostituau,

parte din veniturile realizate în acest mod, revenind inculpatului G.D.; toate

cele trei părți vătămate, practicau prostituția de bună voie, nefiind

constrânse în vreun fel de către inculpatul G.D.

În declarația sa, învinuita O.N.

arată că nu ținea nici o evidență a încasărilor și că primea banii de la

părțile vătămate în urma înțelegerii directe între acestea și G.D.; se întâmpla

de multe ori ca acestea să-i dea de mai multe ori banii inculpatului G.D.

Astfel, în vara anului 2004,

învinuita a fugit, însă după aproximativ două săptămâni, inculpatul G.D.,

însoțit de „doi civili”, care s-au prezentat ca fiind polițiști de la secția 13

din București, au venit acasă la părinții învinuitei, în comuna Lupșanu,

județul Călărași, au luat-o pe partea vătămată și au condus-o la secția 13 poliție,

unde inculpatul formulase o cerere împotriva învinuitei, privind furtul unor

bijuterii și a unor sume de bani, lucruri neadevărate; ulterior, inculpatul G.D.

a condus-o, din nou, la adresa din Glina, unde, de altfel, a fost găsită de

către organele de urmărire penală, la data de 27 octombrie 2004.

Inculpatul a recunoscut faptul că

avea o înțelegere cu părțile vătămate în sensul că jumătate din veniturile realizate

de acestea, în urma practicării prostituției, îi reveneau lui.

În ceea ce privește pe învinuita O.N.,

inculpatul a arătat că aceasta era concubina sa și o desemnase să ridice sumele

cuvenite de la părțile vătămate, însă, de multe ori, le primea el personal.

Mai precizează inculpatul că nu a

exercitat nici o constrângere asupra uneia dintre părțile vătămate, acestea

venind la el de bună voie.

Inculpatul confirmă și faptul că a

discutat la telefon cu sora părții vătămate care a transmis că nici ea și nici

mama sa nu au posibilitatea de a-i plăti inculpatului datoria.

Urmare acestui fapt, a convenit, în

bună înțelegere, cu partea vătămată ca aceasta să mai rămână o perioadă de timp

la el pentru a practica prostituția, iar banii obținuți, urmând să îi scadă din

datorie. Nu este adevărat că înainte de a merge la poliție a înmânat părții

vătămate cartea de identitate și că i-a luat-o, înapoi, după aceea. În același

timp, inculpatul precizează că nu i-a interzis părții vătămate să părăsească

locuința, unde de altfel, aceasta avea și domiciliul, potrivit cărții de

identitate.

Inculpatul confirmă, de asemenea,

faptul că în vara anului 2004 învinuita O.N. l-a părăsit și că a formulat o

plângere penală împotriva acesteia la secția 13 poliție, pentru furtul unor bijuterii

și a unei sume de bani, plângere pe care, ulterior, a retras-o, după ce a

adus-o pe aceasta de la părinții ei.

Din probele administrate, instanța a

reținut că partea vătămată V.C. a început să practice prostituția încă din anul

1999, sub protecția inculpatului G.D. care îi asigura cazarea și celelalte

mijloace de trai contra a ½ din veniturile încasate de partea vătămată.

Din probe rezultă că încasările

zilnice ale părții vătămate erau de circa 600.000 – 700.000 lei, ceea ce

înseamnă că inculpatului îi reveneau zilnic 300.000 – 400.000 lei de urma practicării

prostituției de către partea vătămată V.C.

Pe perioada celor 5 ani petrecuți de

partea vătămată în comuna Glina, în cele din urmă, inculpatul i-a făcut

acesteia și mutația, pentru ca partea vătămată să-și poată stabili, în mod

legal domiciliul într-un loc, între inculpat și partea vătămată, relațiile au

fost amicale, aceștia chiar petrecându-și vacanțele și revelioanele împreună cu

familia inculpatului.

Faptul că fetele ce erau cazate

acolo practicau prostituția de bună-voie, racolându-și clienții pe baza

anunțurilor date la ziar, era cunoscut de comunitatea locală și nimeni nu a

sesizat vreodată că vreuna dintre fete ar fi fost constrânsă să practice

prostituția împotriva ei. Ba, dimpotrivă, în timp, între inculpat și una dintre

fete, martora O.N., care și ea se prostitua rar, ocazional, s-a înfiripat o

relație de concubinaj, ce se pare că durează și până în ziua de azi. Pe de altă

parte, s-a mai înfiripat o poveste de dragoste între prietena martorei O.N.,

respectiv autorul denunțului, O.I.

Această relație a întâmpinat

opoziție din partea familiei lui O.I., inclusiv a sorei O.N., cunoscând

trecutul părții vătămate V.C., ca prostituată, nu erau împăcați cu alegerea

făcută de O.I.

Astfel, când s-a pus problema

restituirii sumei de bani pe care partea vătămată o datora inculpatului, O.N.

s-a gândit că asta ar ocaziona prilejul pentru a-i demonstra fratelui ei că

partea vătămată nu merita să o ia de soție.

În acest sens, ea împreună cu

inculpatul s-au gândit că dacă partea vătămată s-ar întoarce la munca de

prostituată, după ce i-a promis lui O.I. să se lase de această îndeletnicire,

acesta ar renunța la ea.

În acest context, partea vătămată a

fost constrânsă moral pentru a-și achita datoria să mai practice în continuare

prostituția, neavând alte mijloace materiale prin care să poată să restituie

inculpatului suma de aproape 60.000.000 lei pe care i-o datora.

Această sumă reprezintă

contravaloarea îngrijirilor medicale și a unei operații chirurgicale pe care

partea vătămată le-a suferit în urmă cu un an, precum și suma de bani

împrumutată de inculpat părții vătămate pentru ca aceasta să se ducă în

vacanță, la mare.

Manoperele dolosive folosite de

inculpat pentru a o constrânge moral pe partea vătămată să practice în

continuare, prostituția, au constat în intimidarea părții vătămate cu

prezentarea la poliție, unde partea vătămată și inculpatul s-au deplasat în

scopul de a-și lămuri neînțelegerile patrimoniale.

Acolo, polițistul i-a spus părții

vătămate că nerestituirea sumei de bani împrumutate constituie abuz de

încredere și se pedepsește cu închisoarea.

La nivelul de instruire al părții

vătămate, această afirmație venită din partea unui organ de poliție era de

natură să o sperie, instanța considerând că fiind determinantă în luarea

hotărârii de către partea vătămată, de a-și continua activitatea de

prostituată, acesta fiind singurul mod în care își putea achita datoria față de

inculpat.

Instanța a ajuns la concluzia

aceasta întrucât din probe rezultă că partea vătămată a încercat să facă rost

de acești bani de la mama sa ori de la sora sa, însă acestea nu au dispus de o

așa sumă de bani pentru a-i împrumuta.

Dorind să scape de această problemă,

partea vătămată a sunat-o pe sora sa și, de asemenea, a vorbit și cu prietenul

ei O.I., spunându-le că va mai rămâne la inculpat în comuna Glina, încă vreo

săptămână, timp în care spera ea că își va putea achita datoria.

Auzind acestea, prietenul părții

vătămate nu a crezut că între partea vătămată și inculpat, a intervenit un

acord în acest sens și a sunat la poliție spunând că prietena lui este ținută

sechestrată de către inculpat în vederea practicării prostituției.

Analizând toate probele administrate

în cauză, inclusiv declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, precum și

ale martorilor audiați în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a

apreciat că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de proxenetism și trafic de persoane, prevăzută de art. 329 alin.

(1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Cu privire, însă, la infracțiunea de

trafic de persoane, instanța de fond a apreciat că în concret, date fiind

împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea, relațiile amicale existente

anterior între partea vătămată și inculpat, fapta întrunește gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Există la dosar, în acest sens,

probe din care rezultă că între partea vătămată și inculpat existau relații

prietenești, fotografiile depuse la dosar în acest sens, fiind grăitoare.

La dosar s-au mai depus contracte de

închiriere încheiate între G.D. în calitate de proprietar și diverse firme ca

SC R. SRL, SC T.R. SRL, SC S.C. SRL, în calitate de chiriași, din care rezultă

că inculpatului îi reveneau lunar chirii în valoare de 1.200 dolari S.U.A. și

3.000.000 lei.

De asemenea, s-au mai depus la dosar

o copie de pe contractul de închiriere încheiat între inculpat și partea

vătămată din care rezultă că aceasta din urmă stătea cu chirie contra sumei de

250.000 lei la inculpat, în comuna Glina.

Pe baza acestui contract, partea

vătămată și-a întocmit cartea de identitate întrucât își pierduse actele în

urmă cu 5 ani și nu mai avea nici un act de identitate.

Și acest fapt dovedește că între

inculpat și partea vătămată existau relații amicale iar o eventuală ipoteză a

sechestrării părții vătămate de către inculpat și obligare a acesteia la

practicarea prostituției sunt excluse. Acest lucru rezultă și din declarația

martorului I.M., care, în calitate de administrator la firma R. SRL, își

desfășura activitatea cu punct de lucru în comuna Glina și, astfel, le-a

cunoscut pe cele trei fete care locuiau acolo și despre care știa toată lumea

că practică prostituția de bună-voie, fără a fi ținute cu forța. De altfel, ar

fi fost imposibil de ținut cu forța, în sens fizic, vorbind, de vreme ce pe

poarta silozului intrau zilnic peste 10 persoane în medie și dacă fetele ar fi

vrut să fugă, eventual, ar fi putut să apeleze la oricine ar fi intrat acolo.

Prin urmare, coroborând toate declarațiile

martorilor audiați atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească

și ținând cont chiar de declarațiile inculpatului și ale părții vătămate,

instanța a ajuns la concluzia că în concret fapta inculpatului de trafic de

persoane, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni pentru a

atrage aplicarea unei pedepse, astfel că a aplicat, în baza art. 18

1

raportat la art. 19 lit. c) C. pen., sancțiunea amenzii al cărei cuantum a fost

de 10.000.000 lei.

Cu privire la fapta de proxenetism,

pe care instanța a reținut-o, pe baza probelor administrate în cauză, ca fiind

dovedite, în baza art. 329 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea

inculpatului la o pedeapsă cu închisoare, individualizată conform art. 72 C.

pen.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul G.D.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia nr. 403 din 25 mai 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 294 din 1 martie

2005 a Tribunalului București, secția I penală, și a desființat parțial

sentința apelată și, în fond:

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, a condamnat pe inculpatul G.D. la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 33 și art. 35 C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul G.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă perioada arestării preventive, de la 27 octombrie 2004 la 1 martie

2005.

În baza art. 350 C. proc. pen.

A dispus arestarea inculpatului.

A majorat suma ce se confiscă de la

inculpat, potrivit art. 118 lit. d) C. pen., de la 438.000.000 lei, la

709.000.000 lei.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul G.D.

L-a obligat pe apelantul-inculpat la

600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de control judiciar a reținut că numai apelul declarat de parchet este

fondat în timp ce apelul inculpatului este nefondat.

Deși în cauză s-au administrat toate

probele necesare aflării adevărului, prima instanță n-a reținut o corectă stare

de fapt.

Din probe, rezultă că, în luna

ianuarie 1993, partea vătămată V.C., care fugise de acasă și nu avea unde

locui, l-a cunoscut pe inculpat, prin intermediul unor cunoștințe și aflând că

acesta este proxenet, s-a înțeles cu el ca, în schimbul faptului că îi oferea

locuință și protecție, partea vătămată care avea 16 ani, să practice

prostituția, jumătate din câștigurile realizate, urmând să revină inculpatului.

Partea vătămată V.C. a fost plasată de inculpat la adresa din comuna Glina,

județul Ilfov, unde, după doi ani, a venit și O.A.M., pentru a practica

prostituția în aceleași modalități, respectiv, în schimbul locuinței și al

protecției, aceasta plătea inculpatului G.D. jumătate din câștigurile obținute

din prostituție. La aceeași adresă mai locuia și O.N. În vara anului 2001,

inculpatul G.D. a închiriat un apartament în zona M., pe numele numitei O.N.,

în care le-a plasat pe V.C. și O.A.M., pentru practicarea prostituției, iar din

luna aprilie 2004 a fost adusă și martora C.M.M., în aceleași condiții ca și

celelalte două. Cele trei femei au practicat prostituția la aceeași adresă,

până în vara anului 2004, fiecare câștigând circa 600.000 – 700.000 lei pe zi,

din care, jumătate din aceste câștiguri, reveneau inculpatului G.D.

În vara anului 2004 cele trei

prostituate au fost readuse la inculpat, în comuna Glina, județul Ilfov. În

timpul activității legate de mutare, partea vătămată V.C. a plecat la sora ei

în județul Prahova, împreună cu martorul O.I., hotărâtă să nu mai practice

prostituția. În același timp, numita O.N., concubina inculpatului a plecat de

la adresă, fără să-l anunțe pe inculpat. La data de 24 ianuarie 2004 partea

vătămată V.C. se afla împreună cu martorul O.I. la stația P.L. și au fost

acostați de trei indivizi: S., N. și T., prieteni ai inculpatului, care i-au

spus că V.C. este căutată de G.D., întrucât ar avea să-i dea niște bani

acestuia. Cei trei i-au urcat în mașina lor și au plecat spre Glina. Pe drum

șoferul S. l-a contactat telefonic pe inculpatul G.D. care era foarte nervos,

fapt pentru care, de frică, O.I. a deschis portiera și a fugit.

La Glina, cei trei indivizi au

predat-o pe partea vătămată inculpatului G.D. care era foarte nervos, deoarece

aceasta ar fi plecat fără să-i achite datoria de 60.000.000 lei, care ar fi

reprezentat cheltuielile efectuate în urmă cu 2 ani, când partea vătămată a

fost operată la Spitalul Caritas, plus cheltuielile făcute cu partea vătămată,

la mare. A doua zi, inculpatul a dus pe partea vătămată la postul de poliție,

interesându-se cu privire la soluția legală, pentru strângerea datoriei pe care

partea vătămată o avea la el. A fost informat că fapta constituie infracțiunea

de abuz de încredere și se pedepsește cu închisoare, împrejurare în care

inculpatul a refuzat să depună plângere, pentru a nu complica situația. Apoi,

inculpatul i-a spus părții vătămate că „trebuie să rămână în continuare la el

și să practice prostituția, precizând că nu poate pleca până nu-i va achita

măcar parte din bani”. Acestea sunt condițiile în care V.C. practica

prostituția, în momentul în care, la data de 27 octombrie 2004, au intervenit

jandarmii și au eliberat-o.

Această stare de fapt rezultă din

mijloacele de probă: procesul-verbal de flagrant, declarațiile părții vătămate V.C.

și ale martorilor O.N., O.A.M., C.M.M., O.I., N.V.A. și I.M.

Inculpatul G.D. a recunoscut aceste

fapte, în declarațiile sale, însă, le dă o cu totul altă interpretare, în

sensul că a avut o comportare bună față de cele trei prostituate, pe care le

ocrotea și le îngrijea și care practicau prostituția de bună voie, ceea ce ar

reduce considerabil răspunderea sa penală, ar justifica suspendarea pedepsei.

Inculpatul neagă că ar fi obligat-o

pe V.C. să practice prostituția, împotriva voinței acesteia.

Curtea constată, din analiza

probelor administrate că, în perioada 2001 - 2004, inculpatul D.G. a înlesnit

și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată V.C.

și martorele O.A.M. și C.M.M., fiind ajutat de O.D. De asemenea, Curtea

constată că inculpatul G.D. a constrâns-o pe partea vătămată V.C., pe perioada

24 octombrie 1004 – 27 octombrie 2004, să practice prostituția, împotriva

voinței acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „constituie infracțiunea de trafic de persoane

recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, primirea unei persoane, prin

amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere …., în scopul

exploatării acestei persoane ……”.

Din datele și lucrările dosarului

rezultă că, prin acea „datorie” la care s-a adăugat aducerea forțată de cei

trei prieteni ai inculpatului și „sfatul polițistului”, inculpatul găsise „o

altă formă de constrângere” a părții vătămate V.C. de a practica prostituția în

folosul lui.

De altfel, și prima instanță a ajuns

la concluzia existenței și a infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001, însă a apreciat că această faptă nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

Curtea constată că prima instanță a

făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 18 C. pen., deoarece fapta

inculpatului G.D., de a constrânge victima, printr-o formă originală, să

practice prostituția în folosul său, prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că până în vara anului

2004 victima a practicat prostituția de bună voie, iar constrângerea s-a

exercitat doar în perioada 24 octombrie 2004 – 27 octombrie 2004. De fapt,

perioada de constrângere a încetat numai în urma intervenției forțelor de

ordine.

Așadar, apelul parchetului este

întemeiat sub acest aspect, respectiv al greșitei aplicări a art. 18

1

C. pen., de prima instanță.

Curtea constată că actele comise de

inculpatul G.D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute

de art. 329 alin. (1) C. pen., și respectiv de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea pedepsei pentru

infracțiunea de trafic de persoane, Curtea va face aplicațiunea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., și va ține seama de gradul de pericol social

concret al acestei infracțiuni, de împrejurările reale ale comiterii

infracțiunii, de perioada constrângerii victimei, de relațiile anterioare

dintre inculpat și victimă și de circumstanțele personale ale inculpatului.

Curtea apreciază că o pedeapsă de 5 ani închisoare, orientată spre minimul

special prevăzut de lege, este aptă să asigure realizarea scopului

preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen., alături de care se va face

aplicarea art. 65 C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa de 3

ani închisoare, aplicată de prima instanță, Curtea constată că fiind

corespunzător cuantumului acesteia, însă nu justifică aplicarea art. 81 – art. 82

C. pen., în raport de perioada mare, în care a fost proxenet și de numărul

celor care practicau prostituția, precum și de caracterul organizat al acestei

activități ilegale.

Deci, sub acest aspect, apelul

declarat de procuror este fondat.

Curtea constată că și cel de-al

treilea motiv din apelul parchetului este fondat și anume că se impune confiscarea

sumelor de bani obținuți de inculpatul G.D. și de la celelalte două prostituate.

Calculul sumelor obținute de

inculpat de la acestea două are în vedere aceleași date ca și în cazul părții

vătămate V.C. Astfel, inculpatul primea de la cele trei prostituate suma de

câte 300.000 lei/zi. Martora O.A.M. a practicat prostituția pentru inculpat,

timp de 2 ani, perioadă în care i-a plătit 219.000.000 lei.

Martora C.M.M. a plătit proxenetului

în cele 174 zile suma de 52.000.000 lei.

În ceea ce privește apelul

inculpatului, față de cele arătate în apelul parchetului, urmează a se vedea că

este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul, susținând: în mod greșit, ambele instanțe

au reținut în sarcina sa, săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane,

prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, faptei comisă de

inculpat, i s-a dat o greșită încadrare juridică, în infracțiunea de trafic de

persoane; s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate și, în fine,

s-a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește cuantumul sumei ce

urmează a fi confiscată.

Recursul inculpatului este nefondat.

Contrar celor susținute de inculpat,

nici unul din cele 4 motive de recurs nu este întemeiat.

În hotărârile judecătorești atacate

de inculpat, se arată pe larg modalitățile prin care inculpatul, constrângând

părțile vătămate, lipsite de adăpost, a reușit să le determine să practice

prostituția, asigurându-și sieși, ca venit, jumătate din veniturile obținute,

din respectiva activitate. În acest sens, edificatoare este modalitatea de

șantajare a părții vătămate V.C. Voința acesteia de a-și schimba viața, voință

mărturisită martorului O.N., s-a lovit de conduita ilicită a inculpatului, de

felul în care, acesta a înțeles să o determine să-și continue activitatea de

practicare a prostituției.

Nici susținerea că instanțele ar fi

dat faptei o încadrare juridică greșită, nu poate fi reținută. Situația de fapt

reținută în hotărârile în discuție se înscrie perfect în textele de lege ce

încriminează infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.

Analogia faptelor inculpatului, a

împrejurărilor în care acestea au fost comise evidențiază și faptul că

instanțele au făcut o corectă individualizare a pedepselor stabilite și aplicate,

pedeapsa de 5 ani primită de inculpat, fiind conformă cu periculozitatea

activității ilicite desfășurate și de natură a-i asigura reeducarea.

În sfârșit, instanța de apel a

stabilit, în mod corect și sumele supuse confiscării, sume calculate pe baza

relațiilor furnizate de părțile vătămate, cu privire la sumele plătite

inculpatului proxenet, din cele obținute de ele ca urmare a prostituției

practicate.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei

penale nr. 403 din 25 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, ca

nefondată și să o respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., menținând astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 403 din 25 mai 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 ianuarie 2006.