ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 536/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 294 din 1 martie 2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului G.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În baza art. 18 1 C. pen., raportat la art. 91 lit. e) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului G.D. sancțiunea amenzii de 10.000.000 lei. În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.D. la 3 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, conform art. 65 C. pen., interzicându-i-se inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea, de îndată, în libertate, a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 27 octombrie 2004 până la punerea efectivă în libertate. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat banii obținuți de pe urma săvârșirii infracțiunii de proxenetism, în sumă de 438.000.000 lei. În baza art. 191 raportat la art. 349 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Prin rechizitoriu, s-au reținut, în fapt, următoarele: La 25 octombrie 2004, numitul O.I. a sesizat organele din cadrul Jandarmeriei B.S.I. – Batalionul 5, cu privire la faptul că prietena sa, V.C. a fost răpită și este ținută împotriva voinței sale la adresa din Glina de către un individ, G.D., zis T.Z., care o obliga la practicarea prostituției.

În denunțul său, numitul O.I., arăta faptul că la data de 24 octombrie 2004, în timp ce se afla cu V.C. și cu un prieten pe nume V., la stația P.L., trei indivizi, pe care îi cunoștea sub numele de S., N. și T., prieteni cu inculpatul G.D., i-au luat cu forța pe el și pe V.C. și i-au urcat într-un autoturism marca BMW, pentru a-i duce în comuna Glina, acasă la inculpatul G.D. Pe drum, în timp ce autoturismul a încetinit la traversarea unor șine de T., O.I. a deschis portiera și a reușit să fugă. La data de 27 octombrie 2004, în baza autorizației de percheziție nr. 400 din 26 octombrie 2004 emisă de Tribunalul București, secția I penală, s-a procedat la efectuarea de descinderi la adresa din comuna Glina.

Cu această ocazie, la adresă au fost depistați inculpatul G.D., învinuita O.N. și părțile vătămate C.M.M., O.A.M. și V.C. În declarația sa, partea vătămată V.C. arăta faptul că cunoaște pe inculpatul G.D. de aproximativ 5 ani (ianuarie 1999), a aflat prin intermediul unor cunoștințe că inculpatul se ocupa cu proxenetismul întrucât fugise de acasă și nu avea unde locui, l-a contactat pe inculpat și s-a înțeles cu acesta ca în schimbul faptului că i se oferea locuință și protecție, partea vătămată să practice prostituția, jumătate din veniturile realizate, urmând să revină inculpatului. Partea vătămată a fost plasată de către inculpat la adresa din comuna Glina, unde în aceeași situație se afla și partea vătămată O.A.M., și aceasta din urmă, în schimbul faptului că i se oferea locuință și protecție plătea inculpatului G.D., jumătate din câștigurile realizate în urma practicării prostituției, la aceeași adresă, mai locuia și învinuita O.N., concubina inculpatului.

Partea vătămată precizează că a locuit aproximativ 20 ani la această adresă, perioadă de timp în care, în urma practicării prostituției, câștiga zilnic aproximativ 600.000 – 700.000 lei; potrivit înțelegerii, partea vătămată remitea jumătate din veniturile obținute inculpatului G.D., fie acestuia direct, fie învinuitei O.N., care la rândul său îi dădea integral inculpatului. În vara anului 2001, inculpatul G.D. a închiriat un apartament undeva în zona M., pe numele învinuitei O.N.; partea vătămată a fost plasată de către inculpat în acest apartament, împreună cu învinuita O.N. și partea vătămată O.A.M., ulterior, în anul 2003, fiind adusă la această adresă și partea vătămată C.M.M. Cele trei părți vătămate au practicat la această adresă prostituția până în vara anului 2004; în continuare, jumătate din banii câștigați reveneau inculpatului G.D.

Partea vătămată arată faptul că banii îi remitea învinuitei O.N., cunoscând faptul că aceasta, după achitarea utilităților legate de administrarea apartamentului și celelalte cheltuieli legate de practicarea prostituției, îi dădea inculpatului G.D., restul banilor. În vara anului 2004, partea vătămată învinuită O.N., părțile vătămate C.M.M., O.A.M. și inculpatul G.D., împreună cu familia acestuia, au fost la mare; după ce au revenit, părțile vătămate și învinuita O.N. au fost din nou plasate la adresa din comuna Glina, județul Ilfov întrucât proprietarul apartamentului situat în zona M. îl anunțase pe inculpat că dorește să rezilieze contractul de închiriere, întrucât urma să vândă imobilul.

Partea vătămată V.C. a decis să întrerupă „colaborarea” cu inculpatul G.D. și în cursul activităților legate de mutarea bagajelor în comuna Glina, a plecat la sora sa, în județul Prahova, împreună cu martorul O.I., prietenul său, fratele învinuitei O.N., fără să-l mai anunțe pe inculpat, hotărâtă să nu mai practice prostituția. În același timp, și învinuita O.N. a plecat de la adresa respectivă, fără a-l anunța pe inculpatul G.D. În continuare, partea vătămată V.C. a arătat că a revenit după aproximativ o lună în București și a locuit cu chirie, împreună cu O.I., undeva, pe strada Ozana; la data de 24 octombrie 2004 intenționa să plece cu O.I. acasă la părinții acestuia, în comuna Lupșanu, județul Călărași, împreună cu un prieten pe nume V., cu mașina acestuia.

În timp ce se aflau la stația P.L., iar V. intrase pentru a face plata, de autoturism s-au apropiat trei indivizi, S., N. și T., pe care partea vătămată îi cunoștea ca fiind prieteni cu inculpatul G.D., aceștia i-au spus părții vătămate că este căutat de către G.D., întrucât ar avea să-i dea niște bani acestuia; partea vătămată precizează că, nici ea și nici O.I. nu au fost constrânși fizic, de cei trei indivizi: aceștia doar „s-au oferit” să îi conducă în comuna Glina, la inculpatul G.D., „pentru a-și clarifica situația”, mai arată partea vătămată că, deși nu cunoștea despre ce datorie este vorba și, deși pentru moment a intrat în panică, a fost de acord, de bună voie, să urce în autoturismul celor trei indivizi, în dorința de a-și „regla conturile” cu inculpatul G.D.

Oricum, partea vătămată precizează că anterior acestui fapt, fusese informată telefonic de către învinuita O.N. că „este căutată de către inculpatul G.D.”. Pe drum, spre comuna Glina, șoferul autoturismului (S.) l-a contactat telefonic pe inculpatul G.D., care, după tonul ridicat, părea că este foarte nervos; urmare acestui fapt, martorul O.I. s-a speriat și, atunci când autoturismul a încetinit viteza, a deschis ușa și a fugit. Ajunși în comuna Glina, cei trei indivizi au predat-o pe partea vătămată numitului G.D., care era „foarte nervos” și i-a reproșat respectivei că „a plecat fără să-și achite datoria”, după care i-a explicat că „datoria” se ridică la suma de 60.000.000 lei și constă în cheltuieli pe care acesta le făcuse cu partea vătămată în perioada când aceasta, în urmă cu 2 ani, fusese operată și internată în Spitalul Caritas, precum și cheltuielile făcute la mare cu partea vătămată, când îi împrumutase acesteia suma de 100 Euro.

Inculpatul G.D. i-a spus părții vătămate că „nu poate să plece, până nu clarifică situația, deși aceasta și-a manifestat dorința de a pleca, considerând că aceste „datorii” au fost restituite inculpatului prin aceea că îi dădea o parte din încasările provenite din practicarea prostituției. În cursul aceleiași zile, anunțată fiind de către O.I., sora părții vătămate, F.F. l-a sunat pe inculpatul G.D. și i-a spus să o lase pe partea vătămată să plece acasă; inculpatul i-a transmis acesteia că partea vătămată va fi acasă a doua zi. A doua zi inculpatul a luat-o pe partea vătămată și a dus-o la Postul de Poliție din Glina pentru a rezolva situația. Aici, inculpatul G.D. i-a spus unui lucrător de poliție că partea vătămată are o datorie la el și l-a întrebat care ar fi soluția legală în această situație, lucrătorul de poliție l-a informat că fapta constituie abuz de încredere și se pedepsește cu închisoarea; văzând acest lucru, inculpatul G.D.

a refuzat să mai depună plângere, spunându-i părții vătămate că „nu vrea să-i facă rău”. Prin urmare, inculpatul a sunat-o pe sora părții vătămate, i-a dat telefon pentru a vorbi, spunându-i să transmită sorei sale că „va veni probabil, pe la sfârșitul săptămânii”, partea vătămată i-a spus acesteia că inculpatul G.D. îi pretinde suma de 60.000.000 lei, pentru a o lăsa să plece și a rugat-o pe sora sa să vorbească cu mama sa pentru a împrumuta banii, sora părții vătămate i-a transmis că, în mod sigur, mama lor va avea acești bani pentru a-i da părții vătămate. După această discuție, inculpatul G.D. i-a spus părții vătămate că „trebuie să rămână, în continuare, la el și să practice prostituția precizând că până nu îi va da măcar o parte din bani, nu poate să plece nicăieri”.

Partea vătămată O.A.M., în declarația sa, arată că a venit de bună voie la inculpatul G.D. în comuna Glina, în vederea practicării prostituției, părții vătămate revenindu-i aproximativ 30 % din încasări iar restul, inculpatului G.D. Partea vătămată precizează că, deși nu intenționa „să fugă”, întrucât nu avea unde să se ducă, inculpatul G.D. era violent față de aceasta, lovind-o și vorbindu-i urât, stabilindu-i un regim strict, fără dreptul de a merge nicăieri, fără „asistența” inculpatului. Și partea vătămată C.M.M. arată că, de bună-voie l-a contactat pe inculpatul G.D., în cursul anului 2003, în vederea practicării prostituției; acesta a plasat-o într-un apartament situat în apropierea M., din veniturile realizate prin practicarea prostituției, aproximativ 70 % fiind însușite de către inculpatul G.D.

Partea vătămată C.M.M. mai arată că, în cursul anului 2004, a încercat să fugă cu prietenele sale O.N. și V.C., la Constanța, însă după aproximativ 10 zile, inculpatul G.D., însoțit de alte trei persoane le-a găsit și le-a adus înapoi, la adresa din Glina, județul Ilfov, unde partea vătămată a practicat prostituția, până la 27 octombrie 2004, când au intervenit organele de urmărire penală. În declarația sa, învinuita O.N. a arătat că îl cunoaște pe inculpatul G.D. de aproximativ 5 ani, în toată această perioadă fiind concubina lui. Învinuita O.N. precizează faptul că le cunoaște pe părțile vătămate V.C., O.A.M. și C.M.M., care se prostituau, parte din veniturile realizate în acest mod, revenind inculpatului G.D.; toate cele trei părți vătămate, practicau prostituția de bună voie, nefiind constrânse în vreun fel de către inculpatul G.D.

În declarația sa, învinuita O.N. arată că nu ținea nici o evidență a încasărilor și că primea banii de la părțile vătămate în urma înțelegerii directe între acestea și G.D.; se întâmpla de multe ori ca acestea să-i dea de mai multe ori banii inculpatului G.D. Astfel, în vara anului 2004, învinuita a fugit, însă după aproximativ două săptămâni, inculpatul G.D., însoțit de „doi civili”, care s-au prezentat ca fiind polițiști de la secția 13 din București, au venit acasă la părinții învinuitei, în comuna Lupșanu, județul Călărași, au luat-o pe partea vătămată și au condus-o la secția 13 poliție, unde inculpatul formulase o cerere împotriva învinuitei, privind furtul unor bijuterii și a unor sume de bani, lucruri neadevărate; ulterior, inculpatul G.D.

a condus-o, din nou, la adresa din Glina, unde, de altfel, a fost găsită de către organele de urmărire penală, la data de 27 octombrie 2004. Inculpatul a recunoscut faptul că avea o înțelegere cu părțile vătămate în sensul că jumătate din veniturile realizate de acestea, în urma practicării prostituției, îi reveneau lui. În ceea ce privește pe învinuita O.N., inculpatul a arătat că aceasta era concubina sa și o desemnase să ridice sumele cuvenite de la părțile vătămate, însă, de multe ori, le primea el personal. Mai precizează inculpatul că nu a exercitat nici o constrângere asupra uneia dintre părțile vătămate, acestea venind la el de bună voie. Inculpatul confirmă și faptul că a discutat la telefon cu sora părții vătămate care a transmis că nici ea și nici mama sa nu au posibilitatea de a-i plăti inculpatului datoria.

Urmare acestui fapt, a convenit, în bună înțelegere, cu partea vătămată ca aceasta să mai rămână o perioadă de timp la el pentru a practica prostituția, iar banii obținuți, urmând să îi scadă din datorie. Nu este adevărat că înainte de a merge la poliție a înmânat părții vătămate cartea de identitate și că i-a luat-o, înapoi, după aceea. În același timp, inculpatul precizează că nu i-a interzis părții vătămate să părăsească locuința, unde de altfel, aceasta avea și domiciliul, potrivit cărții de identitate. Inculpatul confirmă, de asemenea, faptul că în vara anului 2004 învinuita O.N. l-a părăsit și că a formulat o plângere penală împotriva acesteia la secția 13 poliție, pentru furtul unor bijuterii și a unei sume de bani, plângere pe care, ulterior, a retras-o, după ce a adus-o pe aceasta de la părinții ei.

Din probele administrate, instanța a reținut că partea vătămată V.C. a început să practice prostituția încă din anul 1999, sub protecția inculpatului G.D. care îi asigura cazarea și celelalte mijloace de trai contra a ½ din veniturile încasate de partea vătămată. Din probe rezultă că încasările zilnice ale părții vătămate erau de circa 600.000 – 700.000 lei, ceea ce înseamnă că inculpatului îi reveneau zilnic 300.000 – 400.000 lei de urma practicării prostituției de către partea vătămată V.C. Pe perioada celor 5 ani petrecuți de partea vătămată în comuna Glina, în cele din urmă, inculpatul i-a făcut acesteia și mutația, pentru ca partea vătămată să-și poată stabili, în mod legal domiciliul într-un loc, între inculpat și partea vătămată, relațiile au fost amicale, aceștia chiar petrecându-și vacanțele și revelioanele împreună cu familia inculpatului.

Faptul că fetele ce erau cazate acolo practicau prostituția de bună-voie, racolându-și clienții pe baza anunțurilor date la ziar, era cunoscut de comunitatea locală și nimeni nu a sesizat vreodată că vreuna dintre fete ar fi fost constrânsă să practice prostituția împotriva ei. Ba, dimpotrivă, în timp, între inculpat și una dintre fete, martora O.N., care și ea se prostitua rar, ocazional, s-a înfiripat o relație de concubinaj, ce se pare că durează și până în ziua de azi. Pe de altă parte, s-a mai înfiripat o poveste de dragoste între prietena martorei O.N., respectiv autorul denunțului, O.I. Această relație a întâmpinat opoziție din partea familiei lui O.I., inclusiv a sorei O.N., cunoscând trecutul părții vătămate V.C., ca prostituată, nu erau împăcați cu alegerea făcută de O.I.

Astfel, când s-a pus problema restituirii sumei de bani pe care partea vătămată o datora inculpatului, O.N. s-a gândit că asta ar ocaziona prilejul pentru a-i demonstra fratelui ei că partea vătămată nu merita să o ia de soție. În acest sens, ea împreună cu inculpatul s-au gândit că dacă partea vătămată s-ar întoarce la munca de prostituată, după ce i-a promis lui O.I. să se lase de această îndeletnicire, acesta ar renunța la ea. În acest context, partea vătămată a fost constrânsă moral pentru a-și achita datoria să mai practice în continuare prostituția, neavând alte mijloace materiale prin care să poată să restituie inculpatului suma de aproape 60.000.000 lei pe care i-o datora. Această sumă reprezintă contravaloarea îngrijirilor medicale și a unei operații chirurgicale pe care partea vătămată le-a suferit în urmă cu un an, precum și suma de bani împrumutată de inculpat părții vătămate pentru ca aceasta să se ducă în vacanță, la mare.

Manoperele dolosive folosite de inculpat pentru a o constrânge moral pe partea vătămată să practice în continuare, prostituția, au constat în intimidarea părții vătămate cu prezentarea la poliție, unde partea vătămată și inculpatul s-au deplasat în scopul de a-și lămuri neînțelegerile patrimoniale. Acolo, polițistul i-a spus părții vătămate că nerestituirea sumei de bani împrumutate constituie abuz de încredere și se pedepsește cu închisoarea. La nivelul de instruire al părții vătămate, această afirmație venită din partea unui organ de poliție era de natură să o sperie, instanța considerând că fiind determinantă în luarea hotărârii de către partea vătămată, de a-și continua activitatea de prostituată, acesta fiind singurul mod în care își putea achita datoria față de inculpat.

Instanța a ajuns la concluzia aceasta întrucât din probe rezultă că partea vătămată a încercat să facă rost de acești bani de la mama sa ori de la sora sa, însă acestea nu au dispus de o așa sumă de bani pentru a-i împrumuta. Dorind să scape de această problemă, partea vătămată a sunat-o pe sora sa și, de asemenea, a vorbit și cu prietenul ei O.I., spunându-le că va mai rămâne la inculpat în comuna Glina, încă vreo săptămână, timp în care spera ea că își va putea achita datoria. Auzind acestea, prietenul părții vătămate nu a crezut că între partea vătămată și inculpat, a intervenit un acord în acest sens și a sunat la poliție spunând că prietena lui este ținută sechestrată de către inculpat în vederea practicării prostituției.

Analizând toate probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, precum și ale martorilor audiați în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a apreciat că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de proxenetism și trafic de persoane, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Cu privire, însă, la infracțiunea de trafic de persoane, instanța de fond a apreciat că în concret, date fiind împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea, relațiile amicale existente anterior între partea vătămată și inculpat, fapta întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Există la dosar, în acest sens, probe din care rezultă că între partea vătămată și inculpat existau relații prietenești, fotografiile depuse la dosar în acest sens, fiind grăitoare. La dosar s-au mai depus contracte de închiriere încheiate între G.D. în calitate de proprietar și diverse firme ca SC R. SRL, SC T.R. SRL, SC S.C. SRL, în calitate de chiriași, din care rezultă că inculpatului îi reveneau lunar chirii în valoare de 1.200 dolari S.U.A. și 3.000.000 lei. De asemenea, s-au mai depus la dosar o copie de pe contractul de închiriere încheiat între inculpat și partea vătămată din care rezultă că aceasta din urmă stătea cu chirie contra sumei de 250.000 lei la inculpat, în comuna Glina. Pe baza acestui contract, partea vătămată și-a întocmit cartea de identitate întrucât își pierduse actele în urmă cu 5 ani și nu mai avea nici un act de identitate.

Și acest fapt dovedește că între inculpat și partea vătămată existau relații amicale iar o eventuală ipoteză a sechestrării părții vătămate de către inculpat și obligare a acesteia la practicarea prostituției sunt excluse. Acest lucru rezultă și din declarația martorului I.M., care, în calitate de administrator la firma R. SRL, își desfășura activitatea cu punct de lucru în comuna Glina și, astfel, le-a cunoscut pe cele trei fete care locuiau acolo și despre care știa toată lumea că practică prostituția de bună-voie, fără a fi ținute cu forța. De altfel, ar fi fost imposibil de ținut cu forța, în sens fizic, vorbind, de vreme ce pe poarta silozului intrau zilnic peste 10 persoane în medie și dacă fetele ar fi vrut să fugă, eventual, ar fi putut să apeleze la oricine ar fi intrat acolo.

Prin urmare, coroborând toate declarațiile martorilor audiați atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească și ținând cont chiar de declarațiile inculpatului și ale părții vătămate, instanța a ajuns la concluzia că în concret fapta inculpatului de trafic de persoane, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni pentru a atrage aplicarea unei pedepse, astfel că a aplicat, în baza art. 18 1 raportat la art. 19 lit. c) C. pen., sancțiunea amenzii al cărei cuantum a fost de 10.000.000 lei. Cu privire la fapta de proxenetism, pe care instanța a reținut-o, pe baza probelor administrate în cauză, ca fiind dovedite, în baza art. 329 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare, individualizată conform art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul G.D. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 403 din 25 mai 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 294 din 1 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, și a desființat parțial sentința apelată și, în fond: În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe inculpatul G.D. la 5 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 33 și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, de la 27 octombrie 2004 la 1 martie 2005. În baza art. 350 C. proc. pen. A dispus arestarea inculpatului. A majorat suma ce se confiscă de la inculpat, potrivit art. 118 lit. d) C. pen., de la 438.000.000 lei, la 709.000.000 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.D. L-a obligat pe apelantul-inculpat la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că numai apelul declarat de parchet este fondat în timp ce apelul inculpatului este nefondat. Deși în cauză s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului, prima instanță n-a reținut o corectă stare de fapt. Din probe, rezultă că, în luna ianuarie 1993, partea vătămată V.C., care fugise de acasă și nu avea unde locui, l-a cunoscut pe inculpat, prin intermediul unor cunoștințe și aflând că acesta este proxenet, s-a înțeles cu el ca, în schimbul faptului că îi oferea locuință și protecție, partea vătămată care avea 16 ani, să practice prostituția, jumătate din câștigurile realizate, urmând să revină inculpatului.

Partea vătămată V.C. a fost plasată de inculpat la adresa din comuna Glina, județul Ilfov, unde, după doi ani, a venit și O.A.M., pentru a practica prostituția în aceleași modalități, respectiv, în schimbul locuinței și al protecției, aceasta plătea inculpatului G.D. jumătate din câștigurile obținute din prostituție. La aceeași adresă mai locuia și O.N. În vara anului 2001, inculpatul G.D. a închiriat un apartament în zona M., pe numele numitei O.N., în care le-a plasat pe V.C. și O.A.M., pentru practicarea prostituției, iar din luna aprilie 2004 a fost adusă și martora C.M.M., în aceleași condiții ca și celelalte două. Cele trei femei au practicat prostituția la aceeași adresă, până în vara anului 2004, fiecare câștigând circa 600.000 – 700.000 lei pe zi, din care, jumătate din aceste câștiguri, reveneau inculpatului G.D.

În vara anului 2004 cele trei prostituate au fost readuse la inculpat, în comuna Glina, județul Ilfov. În timpul activității legate de mutare, partea vătămată V.C. a plecat la sora ei în județul Prahova, împreună cu martorul O.I., hotărâtă să nu mai practice prostituția. În același timp, numita O.N., concubina inculpatului a plecat de la adresă, fără să-l anunțe pe inculpat. La data de 24 ianuarie 2004 partea vătămată V.C. se afla împreună cu martorul O.I. la stația P.L. și au fost acostați de trei indivizi: S., N. și T., prieteni ai inculpatului, care i-au spus că V.C. este căutată de G.D., întrucât ar avea să-i dea niște bani acestuia. Cei trei i-au urcat în mașina lor și au plecat spre Glina.

Pe drum șoferul S. l-a contactat telefonic pe inculpatul G.D. care era foarte nervos, fapt pentru care, de frică, O.I. a deschis portiera și a fugit. La Glina, cei trei indivizi au predat-o pe partea vătămată inculpatului G.D. care era foarte nervos, deoarece aceasta ar fi plecat fără să-i achite datoria de 60.000.000 lei, care ar fi reprezentat cheltuielile efectuate în urmă cu 2 ani, când partea vătămată a fost operată la Spitalul Caritas, plus cheltuielile făcute cu partea vătămată, la mare. A doua zi, inculpatul a dus pe partea vătămată la postul de poliție, interesându-se cu privire la soluția legală, pentru strângerea datoriei pe care partea vătămată o avea la el. A fost informat că fapta constituie infracțiunea de abuz de încredere și se pedepsește cu închisoare, împrejurare în care inculpatul a refuzat să depună plângere, pentru a nu complica situația.

Apoi, inculpatul i-a spus părții vătămate că „trebuie să rămână în continuare la el și să practice prostituția, precizând că nu poate pleca până nu-i va achita măcar parte din bani”. Acestea sunt condițiile în care V.C. practica prostituția, în momentul în care, la data de 27 octombrie 2004, au intervenit jandarmii și au eliberat-o. Această stare de fapt rezultă din mijloacele de probă: procesul-verbal de flagrant, declarațiile părții vătămate V.C. și ale martorilor O.N., O.A.M., C.M.M., O.I., N.V.A. și I.M. Inculpatul G.D. a recunoscut aceste fapte, în declarațiile sale, însă, le dă o cu totul altă interpretare, în sensul că a avut o comportare bună față de cele trei prostituate, pe care le ocrotea și le îngrijea și care practicau prostituția de bună voie, ceea ce ar reduce considerabil răspunderea sa penală, ar justifica suspendarea pedepsei.

Inculpatul neagă că ar fi obligat-o pe V.C. să practice prostituția, împotriva voinței acesteia. Curtea constată, din analiza probelor administrate că, în perioada 2001 - 2004, inculpatul D.G. a înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată V.C. și martorele O.A.M. și C.M.M., fiind ajutat de O.D. De asemenea, Curtea constată că inculpatul G.D. a constrâns-o pe partea vătămată V.C., pe perioada 24 octombrie 1004 – 27 octombrie 2004, să practice prostituția, împotriva voinței acesteia. În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere …., în scopul exploatării acestei persoane ……”.

Din datele și lucrările dosarului rezultă că, prin acea „datorie” la care s-a adăugat aducerea forțată de cei trei prieteni ai inculpatului și „sfatul polițistului”, inculpatul găsise „o altă formă de constrângere” a părții vătămate V.C. de a practica prostituția în folosul lui. De altfel, și prima instanță a ajuns la concluzia existenței și a infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, însă a apreciat că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 18 C. pen., deoarece fapta inculpatului G.D., de a constrânge victima, printr-o formă originală, să practice prostituția în folosul său, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că până în vara anului 2004 victima a practicat prostituția de bună voie, iar constrângerea s-a exercitat doar în perioada 24 octombrie 2004 – 27 octombrie 2004. De fapt, perioada de constrângere a încetat numai în urma intervenției forțelor de ordine. Așadar, apelul parchetului este întemeiat sub acest aspect, respectiv al greșitei aplicări a art. 18 1 C. pen., de prima instanță. Curtea constată că actele comise de inculpatul G.D.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., și respectiv de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de trafic de persoane, Curtea va face aplicațiunea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., și va ține seama de gradul de pericol social concret al acestei infracțiuni, de împrejurările reale ale comiterii infracțiunii, de perioada constrângerii victimei, de relațiile anterioare dintre inculpat și victimă și de circumstanțele personale ale inculpatului. Curtea apreciază că o pedeapsă de 5 ani închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege, este aptă să asigure realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen., alături de care se va face aplicarea art. 65 C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată de prima instanță, Curtea constată că fiind corespunzător cuantumului acesteia, însă nu justifică aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen., în raport de perioada mare, în care a fost proxenet și de numărul celor care practicau prostituția, precum și de caracterul organizat al acestei activități ilegale. Deci, sub acest aspect, apelul declarat de procuror este fondat. Curtea constată că și cel de-al treilea motiv din apelul parchetului este fondat și anume că se impune confiscarea sumelor de bani obținuți de inculpatul G.D. și de la celelalte două prostituate. Calculul sumelor obținute de inculpat de la acestea două are în vedere aceleași date ca și în cazul părții vătămate V.C.

Astfel, inculpatul primea de la cele trei prostituate suma de câte 300.000 lei/zi. Martora O.A.M. a practicat prostituția pentru inculpat, timp de 2 ani, perioadă în care i-a plătit 219.000.000 lei. Martora C.M.M. a plătit proxenetului în cele 174 zile suma de 52.000.000 lei. În ceea ce privește apelul inculpatului, față de cele arătate în apelul parchetului, urmează a se vedea că este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, susținând: în mod greșit, ambele instanțe au reținut în sarcina sa, săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, faptei comisă de inculpat, i s-a dat o greșită încadrare juridică, în infracțiunea de trafic de persoane; s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate și, în fine, s-a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește cuantumul sumei ce urmează a fi confiscată. Recursul inculpatului este nefondat. Contrar celor susținute de inculpat, nici unul din cele 4 motive de recurs nu este întemeiat.

În hotărârile judecătorești atacate de inculpat, se arată pe larg modalitățile prin care inculpatul, constrângând părțile vătămate, lipsite de adăpost, a reușit să le determine să practice prostituția, asigurându-și sieși, ca venit, jumătate din veniturile obținute, din respectiva activitate. În acest sens, edificatoare este modalitatea de șantajare a părții vătămate V.C. Voința acesteia de a-și schimba viața, voință mărturisită martorului O.N., s-a lovit de conduita ilicită a inculpatului, de felul în care, acesta a înțeles să o determine să-și continue activitatea de practicare a prostituției. Nici susținerea că instanțele ar fi dat faptei o încadrare juridică greșită, nu poate fi reținută.

Situația de fapt reținută în hotărârile în discuție se înscrie perfect în textele de lege ce încriminează infracțiunile reținute în sarcina inculpatului. Analogia faptelor inculpatului, a împrejurărilor în care acestea au fost comise evidențiază și faptul că instanțele au făcut o corectă individualizare a pedepselor stabilite și aplicate, pedeapsa de 5 ani primită de inculpat, fiind conformă cu periculozitatea activității ilicite desfășurate și de natură a-i asigura reeducarea. În sfârșit, instanța de apel a stabilit, în mod corect și sumele supuse confiscării, sume calculate pe baza relațiilor furnizate de părțile vătămate, cu privire la sumele plătite inculpatului proxenet, din cele obținute de ele ca urmare a prostituției practicate.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 403 din 25 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondată și să o respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 403 din 25 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2006.