ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 440/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 440 din 24 ianuarie 2006 Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 111 din 1 februarie 2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.N. la 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., și a constatat că acesta a fost arestat de la 29 martie 2004, la 27 iulie 2004. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, pe baza actelor și lucrărilor dosarului că inculpatul este autorul infracțiunii de proxenetism. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, însă, din probele administrate și anume, din declarațiile martorilor I.I., T.M., R.M., C.G. și P.P., rezultă că potențialii clienți îl contactau pe inculpatul R.N. pentru a beneficia de serviciile părții vătămate, inculpatul fiind acela care încasa sumele de bani achitate de clienți. Tribunalul a mai reținut că din probele administrate nu rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, având în vedere că, prin declarația pe care a dat-o în fața instanței, partea vătămată G.M.

a precizat că nu a fost cumpărată de inculpat de la alte persoane și că a stat de bună voie în locuința fiului acestuia, R.R., cei doi se cunoșteau și înainte de săvârșirea faptelor, partea vătămată ocupându-se de mai mult timp cu prostituția. Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul R.N. În apelul parchetului s-a susținut că instanța de fond nu a dat o interpretare justă materialului probator administrat în cele două faze ale procesului penal, dispunând în mod nelegal achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În aceste condiții, reprezentanta parchetului a extins oral motivele de apel formulate în scris, criticând hotărârea primei instanțe, sub următoarele aspecte: - greșita calificare a faptei, în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., și în conformitate cu art. 334 C. proc.

pen., să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În situația în care nu se va reține în sarcina inculpatului săvârșirea acestei infracțiuni, s-a solicitat ca, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., în aceea prevăzută de art. 329 alin. (2) din același cod; - omisiunea instanței de fond de a aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.; - neaplicarea dispozițiilor art. 329 alin. (4) C. pen., privind confiscarea sumei de 1.000.000 lei de la inculpat, având în vedere declarațiile martorilor I.I.

și T.M. din care rezultă că au plătit câte 500.000 lei, pentru serviciile de care au beneficiat; - greșita individualizare a pedepsei pe care o consideră prea blândă în raport cu gravitatea infracțiunii și atitudinea nesinceră a inculpatului care a îngreunat activitatea organelor judiciare în aflarea adevărului. În apelul inculpatului s-a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., susținând că din probele aflate la dosar rezultă că partea vătămată se prostitua de bună voie, fiind sancționată contravențional, precum și faptul că nu a locuit niciodată în casa familiei T. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 527 din 4 iulie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința penală și în fond, în baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și în baza acestor din urmă texte de lege l-a condamnat pe inculpatul R.N., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) din același cod, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului de la 29 martie 2004, la 27 iulie 2004. În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000.000 lei.

A menținut dispozițiile sentinței penale cu privire la cheltuielile judiciare. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, pe care l-a obligat la 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a apreciat, în raport de probatoriul de la dosar că fapta inculpatului care, în luna martie 2004, a cazat pe partea vătămată G.M., în scopul exploatării ei și a tras foloase, percepând personal banii pentru actele sexuale pe care aceasta le întreținea cu diverși clienți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și ca urmare, reținând că apelul declarat de parchet este fondat, a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de persoane, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor dată prin rechizitoriu și sentința primei instanțe.

Față de natura și gravitatea faptei, în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) din același cod, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. Reținând că din declarațiile martorilor I.I. și T.M. rezultă că au oferit inculpatului câte 500.000 lei, în schimbul actelor sexuale prestate cu partea vătămată, instanța de dispus confiscarea acestei sume, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la cele ale art. 118 lit. d) C. pen. În raport de probatoriul administrat în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apărarea inculpatului cu privire la inexistența faptei este nefondată și a dispus respingerea apelului promovat de acesta.

În termenul legal, inculpatul R.N. a declarat recurs împotriva deciziei penale, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., susținând că în cauză a fost stabilită greșit situația de fapt, ceea ce a determinat comiterea unei erori grave de fapt și pronunțarea unei soluții de condamnare și în consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei penale și în parte, a sentinței penale, iar în rejudecare, să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001, constituie trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei. Prin această infracțiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe acțiuni alternative, trebuie să se urmărească un scop, și anume, exploatarea persoanei, victimă a traficului.

În conformitate cu art. 2 alin. (2) din aceeași lege, prin exploatarea unei persoane se înțelege, între altele, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat. Prin urmare, ori de câte ori recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane s-a realizat prin constrângere, în scopul obligării acesteia la practicarea prostituției, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001. Examinând actele cauzei, Curtea constată că instanța de control judiciar a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, astfel că solicitarea acestuia de a fi achitat, susținând că fapta nu există, nu poate fi primită.

Probele dosarului confirmă că inculpatul R.N. a cazat în locuința sa pe partea vătămată în scopul exploatării, prin practicarea prostituției, înlesnindu-i această activitate, prin aducerea clienților și a obținut foloase materiale, percepând personal banii pentru actele sexuale pe care G.M. le întreținea cu clienții. Astfel, declarațiile părții vătămate, date în faza de urmărire penală (la 25 martie 2004 și respectiv, la 9 aprilie 2004), prin care aceasta a arătat că a fost luată din Gara de Nord de 3 indivizi care au vândut-o ulterior inculpatului R.N. zis I.T.), că acesta i-a spus că va fi concubina lui R., fiul său, în vârstă de 17 ani și că se va prostitua pentru el cu diverși clienți, se coroborează cu declarațiile martorilor I.I.

și T.M., care la rândul lor, au sesizat organele de poliție că într-unul din imobilele din B-dul Pieptănari, unde s-au dus pentru a întreține raporturi sexuale au fost abordați de o fată, pe nume M. care le-a spus că este ținută în acel imobil fără voia ei, în scopul de a se prostitua, precum și cu procesul verbal de percheziție a imobilului, încheiat la data de 25 martie 2004 de către organele de poliție.

Aceste probe se coroborează, de altfel, și cu cele arătate de inculpat în declarațiile sale care, deși nu recunoaște faptul că îi aducea clienți părții vătămate, a precizat însă că M. era foarte cuminte, nu ieșea din casă și nici din curte, când avea nevoie de ceva ieșea el însuși din curte și-i cumpăra sau că aceasta ieșea la cumpărături, însoțită de membrii ai familiei T. Or, obligarea părții vătămate de a sta în casă, aducerea clienților de către inculpat pentru practicarea prostituției, luarea de către acesta a banilor obținuți în urma practicării prostituției constituie o constrângere a voinței părții vătămate.

Deși, inculpatul a adoptat o atitudine de nerecunoaștere a faptelor, încercând să denatureze adevărul și să inducă în eroare organele judiciare, prezentând cu prilejul fiecărei declarații variante diferite ale evenimentelor și chiar dacă, partea vătămată, care a precizat că a fost sunată de familia inculpatului, și parte dintre martorii audiați au încercat să dea un alt sens declarațiilor lor inițiale, din analizarea ansamblului probator administrat, se reține că, în mod justificat, instanțele au apreciat că se urmărește exonerarea de răspundere a inculpatului cu privire la infracțiunea pentru care a fost condamnat. În consecință, instanța de apel, a stabilit corect existența tuturor condițiilor pentru tragerea la răspunderea penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, hotărârea atacată s-a constatat a fi legală și temeinică, motiv pentru care, recursul declarat de inculpatul R.N.

a fost respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus conform dispozitivului prezentei decizii.