ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 440/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

440 din 24 ianuarie 2006

Tribunalul București, secția a II-a penală,

prin sentința penală nr. 111 din 1 februarie 2005, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe

inculpatul R.N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul R.N. la 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4

ani.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen., și a constatat că acesta a fost arestat de la 29

martie 2004, la 27 iulie 2004.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 5.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în esență, pe baza actelor și lucrărilor dosarului că inculpatul este

autorul infracțiunii de proxenetism.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, însă, din probele

administrate și anume, din declarațiile martorilor I.I., T.M., R.M., C.G. și P.P.,

rezultă că potențialii clienți îl contactau pe inculpatul R.N. pentru a

beneficia de serviciile părții vătămate, inculpatul fiind acela care încasa

sumele de bani achitate de clienți.

Tribunalul a mai reținut că din

probele administrate nu rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic

de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, având în

vedere că, prin declarația pe care a dat-o în fața instanței, partea vătămată G.M.

a precizat că nu a fost cumpărată de inculpat de la alte persoane și că a stat

de bună voie în locuința fiului acestuia, R.R., cei doi se cunoșteau și înainte

de săvârșirea faptelor, partea vătămată ocupându-se de mai mult timp cu

prostituția.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul R.N.

În apelul parchetului s-a susținut

că instanța de fond nu a dat o interpretare justă materialului probator

administrat în cele două faze ale procesului penal, dispunând în mod nelegal

achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001.

În aceste condiții, reprezentanta

parchetului a extins oral motivele de apel formulate în scris, criticând

hotărârea primei instanțe, sub următoarele aspecte:

- greșita calificare a faptei, în

infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., și în

conformitate cu art. 334 C. proc. pen., să se dispună schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În situația în care nu se va reține

în sarcina inculpatului săvârșirea acestei infracțiuni, s-a solicitat ca, în

conformitate cu art. 334 C. proc. pen., să se dispună schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., în aceea

prevăzută de art. 329 alin. (2) din același cod;

- omisiunea instanței de fond de a

aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b), c) și e) C. pen.;

- neaplicarea dispozițiilor art. 329

alin. (4) C. pen., privind confiscarea sumei de 1.000.000 lei de la inculpat,

având în vedere declarațiile martorilor I.I. și T.M. din care rezultă că au

plătit câte 500.000 lei, pentru serviciile de care au beneficiat;

- greșita individualizare a pedepsei

pe care o consideră prea blândă în raport cu gravitatea infracțiunii și

atitudinea nesinceră a inculpatului care a îngreunat activitatea organelor

judiciare în aflarea adevărului. În apelul inculpatului s-a solicitat

achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., susținând că din probele aflate la

dosar rezultă că partea vătămată se prostitua de bună voie, fiind sancționată

contravențional, precum și faptul că nu a locuit niciodată în casa familiei T.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 527 din 4 iulie 2005, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința

penală și în fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea

juridică a faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 și în baza acestor din urmă texte de lege l-a

condamnat pe inculpatul R.N., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) din același

cod, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 88 C. pen., a dedus

prevenția inculpatului de la 29 martie 2004, la 27 iulie 2004.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001,

raportat la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a

sumei de 1.000.000 lei.

A menținut dispozițiile sentinței

penale cu privire la cheltuielile judiciare.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat, pe care l-a obligat la 500.000 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei decizii,

instanța de control judiciar a apreciat, în raport de probatoriul de la dosar

că fapta inculpatului care, în luna martie 2004, a cazat pe partea vătămată G.M.,

în scopul exploatării ei și a tras foloase, percepând personal banii pentru

actele sexuale pe care aceasta le întreținea cu diverși clienți, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 și ca urmare, reținând că apelul declarat de parchet este

fondat, a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de

persoane, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor dată prin rechizitoriu

și sentința primei instanțe.

Față de natura și gravitatea faptei,

în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

lit. a), b), d) și e) din același cod, pe o perioadă de 2 ani după executarea

pedepsei principale.

Reținând că din declarațiile

martorilor I.I. și T.M. rezultă că au oferit inculpatului câte 500.000 lei, în

schimbul actelor  sexuale prestate cu partea vătămată, instanța de dispus

confiscarea acestei sume, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr.

678/2001, raportat la cele ale art. 118 lit. d) C. pen.

În raport de probatoriul administrat

în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apărarea inculpatului cu

privire la inexistența faptei este nefondată și a dispus respingerea apelului

promovat de acesta.

În termenul legal, inculpatul R.N. a

declarat recurs împotriva deciziei penale, invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., susținând că în cauză a fost

stabilită greșit situația de fapt, ceea ce a determinat comiterea unei erori

grave de fapt și pronunțarea unei soluții de condamnare și în consecință, a

solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei penale și în

parte, a sentinței penale, iar în rejudecare, să se dispună achitarea sa, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen.

Recursul declarat de inculpat este

nefondat.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001,

constituie trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea

sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de

constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau

profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima

voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte

foloase pentru obținerea consimțământului persoanei.

Prin această infracțiune, care sub

aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe

acțiuni alternative, trebuie să se urmărească un scop, și anume, exploatarea

persoanei, victimă a traficului.

În conformitate cu art. 2 alin. (2)

din aceeași lege, prin exploatarea unei persoane se înțelege, între altele,

executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat.

Prin urmare, ori de câte ori

recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane s-a

realizat prin constrângere, în scopul obligării acesteia la practicarea

prostituției, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

Examinând actele cauzei, Curtea

constată că instanța de control judiciar a stabilit în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului, astfel că solicitarea acestuia de a fi achitat,

susținând că fapta nu există, nu poate fi primită.

Probele dosarului confirmă că

inculpatul R.N. a cazat în locuința sa pe partea vătămată în scopul

exploatării, prin practicarea prostituției, înlesnindu-i această activitate,

prin aducerea clienților și a obținut foloase materiale, percepând personal

banii pentru actele sexuale pe care G.M. le întreținea cu clienții.

Astfel, declarațiile părții

vătămate, date în faza de urmărire penală (la 25 martie 2004 și respectiv, la 9

aprilie 2004), prin care aceasta a arătat că a fost luată din Gara de Nord de 3

indivizi care au vândut-o ulterior inculpatului R.N. zis I.T.), că acesta i-a

spus că va fi concubina lui R., fiul său, în vârstă de 17 ani și că se va

prostitua pentru el cu diverși clienți, se coroborează cu declarațiile

martorilor I.I. și T.M., care la rândul lor, au sesizat organele de poliție că

într-unul din imobilele din B-dul Pieptănari, unde s-au dus pentru a întreține

raporturi sexuale au fost abordați de o fată, pe nume M. care le-a spus că este

ținută în acel imobil fără voia ei, în scopul de a se prostitua, precum și cu

procesul verbal de percheziție a imobilului, încheiat la data de 25 martie 2004

de către organele de poliție.

Aceste probe se coroborează, de

altfel, și cu cele arătate de inculpat în declarațiile sale care, deși nu

recunoaște faptul că îi aducea clienți părții vătămate, a precizat însă că M. era

foarte cuminte, nu ieșea din casă și nici din curte, când avea nevoie de ceva

ieșea el însuși din curte și-i cumpăra sau că aceasta ieșea la cumpărături,

însoțită de membrii ai familiei T.

Or, obligarea părții vătămate de a

sta în casă, aducerea clienților de către inculpat pentru practicarea

prostituției, luarea de către acesta a banilor obținuți în urma practicării

prostituției constituie o constrângere a voinței părții vătămate.

Deși, inculpatul a adoptat o

atitudine de nerecunoaștere a faptelor, încercând să denatureze adevărul și să

inducă în eroare organele judiciare, prezentând cu prilejul fiecărei declarații

variante diferite ale evenimentelor și chiar dacă, partea vătămată, care a

precizat că a fost sunată de familia inculpatului, și parte dintre martorii

audiați au încercat să dea un alt sens declarațiilor lor inițiale, din

analizarea ansamblului probator administrat, se reține că, în mod justificat, instanțele

au apreciat că se urmărește exonerarea de răspundere a inculpatului cu privire

la infracțiunea pentru care a fost condamnat.

În consecință, instanța de apel, a

stabilit corect existența tuturor condițiilor pentru tragerea la răspunderea

penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane,

prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, hotărârea atacată s-a

constatat a fi legală și temeinică, motiv pentru care, recursul declarat de

inculpatul R.N. a fost respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus conform dispozitivului prezentei

decizii.