ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1701/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1701/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 223 din 2

octombrie 2003 a Tribunalului Hunedoara a fost condamnat inculpatul G.D. la:

- 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 2 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, înlăturând aplicarea prevederilor art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen.,

înlăturând aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

A privat pe inculpat de exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a prelungit arestarea preventivă a inculpatului și conform art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive, de la 17 martie 2003 la

2 octombrie 2003.

În baza art. 19 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001 a confiscat suma de 4800 euro și l-a obligat pe inculpatul G.D.

la plata către stat a acestei sume ori a contravalorii ei în momentul executării.

În baza art. 163 C. proc. pen., a

menținut sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului, aparținând inculpatului,

prin Ordonanța din 19 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Hunedoara și aplicat prin procesul-verbal din 15 aprilie 2003, bun ce se află

indisponibilizat la sediul I.P.J. Hunedoara.

A constatat că părțile vătămate M.E.L.

și O.L. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Inculpatul a fost obligat la

3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul G.D., în vârstă de 32

ani, domiciliază în Deva, nu are o ocupație stabilă și a fost cercetat pentru

săvârșirea mai multor infracțiuni.

Învinuitul S.C.L. în vârstă de 36

ani, de asemenea, nu are ocupație, a părăsit teritoriul național în cursul

anului 2002, pentru a se sustrage cercetărilor penale, în prezent, aflându-se

în Spania, unde este cercetat în stare de arest preventiv, pentru comiterea mai

multor infracțiuni, printre care se regăsesc proxenetismul, traficul de

persoane, traficul de stupefiante, jafuri din spații comerciale, etc.

Cunoscându-l pe învinuitul S.C.L.,

de mai mulți ani, inculpatul a fost contactat, telefonic de către acesta la

sfârșitul lunii aprilie 2002. În cursul discuției, învinuitul i-a solicitat inculpatului

să recruteze tinere din România, în vederea exploatării acestora, prin

practicarea prostituției, în cluburile de noapte, din zona Valencia, Spania.

Totodată, învinuitul i-a precizat inculpatului că îi va plăti suma de 1000 euro,

pentru fiecare tânără recrutată și transportată în Spania.

Sesizând posibilitatea de a obține

venituri ilicite, inculpatul a acceptat propunerea învinuitului și în luna mai

2002, a contactat-o pe partea vătămată O.L., din municipiul Deva, căreia i-a

propus, inițial, să o transporte în Spania, cu precizarea că urmează să lucreze

ca dansatoare, într-un club de noapte. În același timp, inculpatul i-a cerut

părții vătămate să mai găsească o tânără, în același scop.

La scurt timp, partea vătămată O.L.

a contactat-o pe partea vătămată M.E.L., în vârstă de 20 ani, din Deva,

prietena sa, căreia i-a transmis propunerea făcută de inculpat. După ce au

discutat, părțile vătămate au acceptat propunerea inculpatului și s-au întâlnit

cu acesta în municipiul Deva, în fața părții vătămate O.L.

Inculpatul se afla în acel moment,

în autoturismul său, în care se afla și numitul S.A.R., acesta din urmă, fiind

cercetat într-o altă cauză, pentru fapte similare.

În cursul discuțiilor cu părțile

vătămate, inculpatul le-a promis în mod fraudulos acestora, că vor lucra ca

dansatoare într-un club de noapte din Spania. În realitate, inculpatul a

acționat cu rea-credință, urmărind realizarea unui profit material ilicit, prin

transportarea părților vătămate în vederea practicării prostituției.

În data de 19 mai 2002, inculpatul

le-a transportat în Spania pe cele două părți vătămate, cu autoturismul său,

fiind însoțit de martorul S.A.R., care l-a ajutat să conducă autoturismul. În

Spania, Valencia, inculpatul a fost așteptat de învinuitul S.C.L., care i-a

condus într-o casă situată pe faleză, unde se aflau și alți cetățeni români,

printre care și prietena învinuitului, respectiv, B.I.O.

La scurt timp, învinuitul S.C.L. l-a

condus pe inculpatul G.D. la Clubul de noapte E.P., situat la circa 90-100 km

de Valencia. Deplasarea a fost efectuată cu autoturismul inculpatului, în care

se aflau și părțile vătămate O.L. și M.E.L.

În prealabil, învinuitul l-a

contactat telefonic pe un alt cetățean român, respectiv numitul B., aflat la

clubul de noapte. Acesta din urmă i-a așteptat în barul clubului, unde au fost

introduse și cele două părți vătămate, care s-au așezat la aceiași masă cu

inculpatul.

Din probele testimoniale

administrate, rezultă că martorul S.A.R. a rămas în orașul Valencia,

nedeplasându-se la clubul de noapte.

După ce au intrat în barul clubului,

învinuitul S.C.L. și numitul B. au discutat cu patronul barului circa 15 min., în

legătură cu aducerea celor două tinere, apoi, au revenit și l-au chemat

deoparte pe inculpat, discutând cu acesta circa 5 min., în incinta barului.

Discuția nu a putut fi auzită de părțile vătămate datorită muzicii din bar.

La încheierea discuției dintre cei

trei (inculpat, învinuit și numitul B.) învinuitul S.C.L. și inculpatul au

părăsit barul, iar părților vătămate li s-a cerut să se prezinte la patronul

clubului. Deoarece, după ce a ajuns la club numitul B. le-a spus părților

vătămate că va trebui să practice prostituția, acestea i-au cerut inculpatului

să le aducă în România, însă au fost refuzate, inculpatul motivând „că se vor

obișnui”.

Părăsind clubul de noapte,

învinuitul S.C.L. și inculpatul G.D. au revenit la Valencia. După câteva ore,

inculpatul și martorul S.A.R. au plecat spre România, cu același autoturism,

aparținând primului dintre aceștia. Înainte de a pleca, inculpatul a primit de

la învinuit suma de 900 euro, reprezentând o parte a plății pentru recrutarea

și transportul părților vătămate. Diferența din aceasta, în sumă de 1500 euro a

fost primită de inculpat, prin serviciul W.U., fiind expediați de prietena

învinuitului S.C.L., respectiv B.I.O. și ridicați de inculpați prin intermediul

martorului M.D.C.

Din probele administrate în cauză,

rezultă că părțile vătămate au fost obligate să practice prostituția în clubul

de noapte, o perioadă de 3 luni, de către învinuitul S.C.L. și numitul B., cu

motivarea că vor trebui să obțină sumele de bani pe care învinuitul le-a plătit

inculpatului, pentru recrutarea și transportul în Spania.

În perioada menționată, partea

vătămată M.E.L. a obținut suma de circa 7000 euro, pe care a dat-o celor doi

proxeneți.

Inculpatul recunoaște doar parțial

faptele comise, în sensul că le-a recrutat și transport în Spania pe cele două

părți vătămate și că a primit suma totală de 2.400 euro, în schimbul acestora.

În ceea ce privește scopul

transportului în Spania a părților vătămate, inculpatul susține că acestea

urmau să lucreze ca dansatoare la clubul de noapte.

Susținerile inculpatului au fost

infirmate de declarația părții vătămate M.E.L., confruntarea dintre inculpat și

această martoră, declarația martorului S.A.R., adresa W.B. SA, Sucursala Deva,

o serie de înregistrări ale unor convorbiri telefonice și declarațiile

martorilor M.D.C. și D.V.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul.

Parchetul a solicitat majorarea

pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune și aplicarea unui spor de

contopire.

Inculpatul a solicitat achitarea sa

pentru ambele infracțiuni, întrucât doar a transportat pe cele două tinere în

Spania, unde, acestea știau ce activități vor realiza. Că, deci, nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pentru că nu au exercitat amenințări,

violențe, ori alte forme de amenințări, violențe, ori alte forme de

constrângere. În subsidiar, inculpatul a arătat că pedepsele sunt prea mari,

iar sub aspectul confiscării, că nu se putea dispune confiscarea asupra sumei

de 4.800 euro, ci doar asupra sumei primite, de 2.400 euro.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, prin decizia nr. 390/ A din 13 noiembrie 2003 a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, împotriva sentinței nr. 223 din

2 octombrie 2003 a Tribunalului Hunedoara, pe care a desființat-o numai cu

privire la individualizarea pedepsei și, rejudecând, i-a aplicat inculpatului

un spor de contopire de 8 luni închisoare, la pedeapsa principală, în baza art.

34 lit. b) C. pen., dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 5

ani și 8 luni închisoare.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței.

Curtea de Apel a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul G.D., obligându-l la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de control judiciar a

constatat că în cauză, s-a reținut o corectă stare de fapt dându-se și o

încadrare juridică legală faptelor.

Ambele infracțiuni există, au fost

comise de inculpat și sunt dovedite.

Existența infracțiunii prevăzută de art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, rezultă din aceea că inculpatul

împreună cu S.C.L., au înșelat pe cele două tinere, spunându-le că vor lucra în

Spania ca dansatoare, că, vor locui singure într-o casă pe faleză, că vor avea

bodyguarzi și mașină cu șofer, că astfel le-a recrutat și le-a transportat în

Spania, unde le-a pus să se prostitueze, pentru activitatea lui primind suma de

2400 euro.

Inculpatul a comis și infracțiunea

de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., pentru că a recrutat

cele două tinere și le-a traficat pentru a se prostitua, obținând foloase

materiale.

Pedepsele aplicate pentru cele două

infracțiuni sunt corect individualizate în raport de gravitatea concretă a

fiecărui fapte și de persoana inculpatului.

Prima instanță a greșit, însă,

atunci când nu a aplicat nici un spor de contopire. Inculpatul a comis două

infracțiuni grave, i s-au aplicat pedepse de 5, respectiv, 4 ani închisoare,

iar prin neaplicarea unui spor, s-a efectuat o greșită aplicare a legii,

întrucât acest procedeu poate constitui o primă de încurajare pentru

infractori, în sensul că, ori comit o infracțiune, ori mai multe, tot pedeapsa

cea mai grea, o execută. Ori, ar fi și nedrept și nelegal, ca un infractor care

comite o singură infracțiune, să fie tratat la fel ca un infractor care comite

mai multe infracțiuni.

În raport de aceasta, se va aplica

inculpatului un spor de contopire.

În ce privește confiscarea sumei de

4800 euro, aceasta este legală întrucât suma primită pentru recrutarea și

transportul tinerelor a fost de 2400 euro, la care s-a adăugat și suma de 2400

euro, rezultată din vânzarea autoturismului cu care a comis infracțiunea.

În ce privește apelul inculpatului

s-a arătat că apare ca nefondat, motiv pentru care inculpatul apelant va fi

obligat la cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legale, a declarat recurs inculpatul G.D., invocând art. 385

9

pct. 12, art. 389

9

pct. 14 și art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

În recursul său, inculpatul a

reiterat motivele invocate în apel, susținând că, greșit a fost condamnat în

loc să fi fost achitat, pentru cele două infracțiuni, că, și în situația în

care s-ar ajunge la concluzia comiterii infracțiunilor, pedepsele stabilite și

cea aplicată, sunt prea mari și că, în sfârșit, în mod greșit, s-au confiscat

4800 euro, în loc de suma primită, de numai 2400 euro.

Examinându-se hotărârea atacată, în

raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

primele două motive de recurs nu pot fi primite, pentru argumentele arătate, pe

larg, în decizia instanței de apel.

Așa cum, corect, arată instanța de

apel, infracțiunile imputate inculpatului există, sunt comise de inculpat, și

sunt dovedite cu probele enunțate, încât, este exclusă achitarea acestuia

pentru învinuirile de a le fi comis.

Cel de-al treilea motiv de recurs,

referitor la confiscarea, în plus, a sumei de 2400 euro, este însă întemeiat și

el va trebui să fie admis, ca atare, în baza art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., instanțele făcând o greșită aplicare a legii, atunci când au

confiscat pe lângă suma primită de inculpat, pentru faptele primite și suma

rezultată din vânzarea mașinii, cu care a transportat părțile vătămate în

Spania.

Potrivit art. 118, privind

confiscarea specială, reglementată de C. pen., sunt supuse acesteia, printre

altele, lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la

săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului. Ori, autoturismul,

din speță, nu intră sub incidența acestui text de lege, așa cum este

interpretat în practica judiciară, nefiind nici indispensabil și nici destinat

să servească la comiterea infracțiunii, cele două părți vătămate putând fi

transportate și cu alte mijloace de transport, cum ar fi trenul sau avionul,

ori cu transporturi combinate.

Prin urmare, în speță, făcându-se o

greșită aplicare a legii, Înalta Curte, va trebui să privească recursul

declarat de inculpat ca fondat și să-l admită, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și, rejudecând cauza, în urma casării

celor două hotărâri, numai cu privire la măsura confiscării sumei de 4800 euro,

să reducă acea sumă, la 2400 euro.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsă, durata arestării preventive.

În rest, se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul G.D., împotriva deciziei penale nr. 390 din 13 noiembrie 2003 a

Curții de Apel Alba-Iulia.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 223 din 2 octombrie 2003 a Tribunalului Hunedoara, numai cu privire

la măsura confiscării sumei de 4800 euro, pe care o reduce la 2400 euro.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 17 martie 2003, până la 26 martie 2004.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 martie 2004.