ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3673/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 274 din 26 februarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 189 alin. (3) C. pen., au fost condamnate inculpatele T.M. și T.I. la câte 12 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 329 alin. (2) C. pen., au fost condamnate aceleași inculpate la câte 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca fiecare inculpată să execute 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus prevenția de la 7 martie 2003 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatelor. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ., au fost obligate inculpatele în solidar la 100.000.000 lei către partea civilă R.F. A fost obligată fiecare inculpată la câte 2.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut ca situație de fapt că la 6 martie 2003, organele de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a prostituției, proxenetismului, a traficului și consumului ilicit de droguri, Poliția sector 5, au efectuat o descindere la locuința inculpatei T.M. din str. Moțoc, întrucât avea informații cu privire la faptul că în apartamentul respectiv sunt sechestrate două tinere care sunt constrânse de către inculpate să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați contra unor sume de bani.

Organele de poliție au constatat că ușa de acces a locuinței (garsonieră) era protejată pe exterior cu un grilaj metalic, asigurat cu un lacăt. Organele de poliție au încercat ruperea lacătului care asigura grilajul, însă după circa cinci minute, inculpata T.M. a deschis ușa de acces și pătrunzând în apartament, polițiștii au depistat că părțile vătămate R.F. și S.V. și pe martorul C.A.C. Partea vătămată S.V. era întinsă pe un pat în stare de șoc, prezentând la nivelul feței echimoze și excoriații și a fost transportată ulterior la Spitalul Universitar unde a fost internată. S-a reținut că faptele inculpatelor au fost dovedite prin procesul – verbal de constatare a infracțiunii, raport medico – legal, planșe foto, declarații de martori, declarațiile părților vătămate, ale inculpatelor, procese – verbale de percheziție domiciliară.

Partea vătămată R.F. a descris pe larg modalitatea în care sub amenințare și în urma aplicării unor violențe fizice intense, era obligată să practice prostituția împreună cu victima S.V. (ulterior decedată) care era supusă aceluiași tratament. Aceasta a mai arătat că sumele de bani obținute din această activitate erau luate de inculpate care nu le furnizau nici măcar mijloace minime de subzistență. A mai descris, de asemenea, agresiunile fizice extrem de dure la care erau supuse. Această declarație se coroborează cu declarația martorei M.I. care a precizat că în locuința inculpatelor veneau frecvent persoane de sex masculin pentru întreținerea de raporturi sexuale cu partea vătămată R.F. și cu victima S.V.

Aceeași martoră a subliniat că acestea din urmă erau întotdeauna însoțite de una dintre inculpate în momentele în care părăseau garsoniera. În ultima perioadă a constatat că victima S.V. părea să fie bolnavă, deoarece se mișca cu dificultate și a auzit cum într-una din nopți o voce de femeie implora să fie lăsată în casă, respectiv în locuința inculpatelor. În cursul urmăririi penale, aceeași martoră a declarat că a văzut-o de două ori pe S.V. când, aflându-se în spatele blocului și însoțită de cele două femei, aceasta a luat de jos o bucată de pâine și a mâncat-o, dându-și seama că tinerele sunt ținute nehrănite. Aspectele legate de certurile frecvente și zgomotoase ce aveau loc în acel apartament, rezultă și din declarațiile martorului R.C.

care a declarat că le-a auzit frecvent pe cele două tinere țipând de durere și implorând să fie lăsate în pace. Martorul Ș.I., președintele asociației de locatari din acel bloc a precizat că a văzut o tânără care era tot timpul însoțită de una din inculpate și că are cunoștințe despre zvonurile referitoare la faptul că în acel apartament se practică prostituția. Din actele aflate la dosar se reține că la data de 8 martie 2003, victima S.V. a decedat la Spitalul Universitar. Prin rechizitoriu s-a disjuns urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen., urmând a se stabili într-un dosar separat dacă există legătură de cauzalitate între leziunile traumatice suferite de aceasta și deces.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatele, solicitând prin apărător redozarea pedepselor considerate a fi prea severe. Personal, în ultimul cuvânt, cele două inculpate și-au susținut în esență nevinovăția. Prin decizia penală nr. 278/ A din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția a II–a penală, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpate. S-a reținut că faptele au fost dovedite iar pedepsele aplicate corect individualizate. Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatele care au solicitat reducerea pedepselor. Examinând cauza, în raport de motivele invocate cât și din oficiu constată că recursurile sunt nefondate, instanțele apreciind corect cuantumul pedepselor aplicate în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., acesta fiind de natură a realiza scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen.

În consecință în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate de inculpatele T.I. și T.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpatele T.I. și T.M. împotriva deciziei nr. 278 din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală, ca nefondate. Compută din pedepsele aplicate durata arestării preventive de la 7 martie 2003, la zi, pentru ambele inculpate. Obligă pe fiecare recurentă să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 500.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2004.