ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3673/2004

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 274 din 26

februarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 189 alin.

(3) C. pen., au fost condamnate inculpatele T.M. și T.I. la câte 12 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 329 alin. (2) C. pen.,

au fost condamnate aceleași inculpate la câte 8 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca fiecare inculpată

să execute 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a dedus prevenția de la 7 martie

2003 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatelor.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ., au fost obligate inculpatele în

solidar la 100.000.000 lei către partea civilă R.F.

A fost obligată fiecare inculpată la

câte 2.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut ca situație de fapt că

la 6 martie 2003, organele de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a

prostituției, proxenetismului, a traficului și consumului ilicit de droguri,

Poliția sector 5, au efectuat o descindere la locuința inculpatei T.M. din str.

Moțoc, întrucât avea informații cu privire la faptul că în apartamentul

respectiv sunt sechestrate două tinere care sunt constrânse de către inculpate

să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați contra unor sume de bani.

Organele de poliție au constatat că ușa de acces a locuinței (garsonieră) era

protejată pe exterior cu un grilaj metalic, asigurat cu un lacăt.

Organele de poliție au încercat

ruperea lacătului care asigura grilajul, însă după circa cinci minute,

inculpata T.M. a deschis ușa de acces și pătrunzând în apartament, polițiștii

au depistat că părțile vătămate R.F. și S.V. și pe martorul C.A.C.

Partea vătămată S.V. era întinsă pe

un pat în stare de șoc, prezentând la nivelul feței echimoze și excoriații și a

fost transportată ulterior la Spitalul Universitar unde a fost internată.

S-a reținut că faptele inculpatelor

au fost dovedite prin procesul – verbal de constatare a infracțiunii, raport

medico – legal, planșe foto, declarații de martori, declarațiile părților

vătămate, ale inculpatelor, procese – verbale de percheziție domiciliară.

Partea vătămată R.F. a descris pe

larg modalitatea în care sub amenințare și în urma aplicării unor violențe

fizice intense, era obligată să practice prostituția împreună cu victima S.V.

(ulterior decedată) care era supusă aceluiași tratament. Aceasta a mai arătat

că sumele de bani obținute din această activitate erau luate de inculpate care

nu le furnizau nici măcar mijloace minime de subzistență. A mai descris, de asemenea,

agresiunile fizice extrem de dure la care erau supuse.

Această declarație se coroborează cu

declarația martorei M.I. care a precizat că în locuința inculpatelor veneau

frecvent persoane de sex masculin pentru întreținerea de raporturi sexuale cu

partea vătămată R.F. și cu victima S.V. Aceeași martoră a subliniat că acestea

din urmă erau întotdeauna însoțite de una dintre inculpate în momentele în care

părăseau garsoniera. În ultima perioadă a constatat că victima S.V. părea să

fie bolnavă, deoarece se mișca cu dificultate și a auzit cum într-una din nopți

o voce de femeie implora să fie lăsată în casă, respectiv în locuința

inculpatelor.

În cursul urmăririi penale, aceeași

martoră a declarat că a văzut-o de două ori pe S.V. când, aflându-se în spatele

blocului și însoțită de cele două femei, aceasta a luat de jos o bucată de

pâine și a mâncat-o, dându-și seama că tinerele sunt ținute nehrănite.

Aspectele legate de certurile

frecvente și zgomotoase ce aveau loc în acel apartament, rezultă și din

declarațiile martorului R.C. care a declarat că le-a auzit frecvent pe cele

două tinere țipând de durere și implorând să fie lăsate în pace.

Martorul Ș.I., președintele

asociației de locatari din acel bloc a precizat că a văzut o tânără care era

tot timpul însoțită de una din inculpate și că are cunoștințe despre zvonurile

referitoare la faptul că în acel apartament se practică prostituția.

Din actele aflate la dosar se reține

că la data de 8 martie 2003, victima S.V. a decedat la Spitalul Universitar.

Prin rechizitoriu s-a disjuns urmărirea penală sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen., urmând a se stabili într-un dosar

separat dacă există legătură de cauzalitate între leziunile traumatice suferite

de aceasta și deces.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpatele, solicitând prin apărător redozarea pedepselor

considerate a fi prea severe. Personal, în ultimul cuvânt, cele două inculpate

și-au susținut în esență nevinovăția.

Prin decizia penală nr. 278/ A din

14 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția a II–a penală, a respins, ca

nefondate, apelurile formulate de inculpate.

S-a reținut că faptele au fost

dovedite iar pedepsele aplicate corect individualizate.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs inculpatele care au solicitat reducerea pedepselor.

Examinând cauza, în raport de

motivele invocate cât și din oficiu constată că recursurile sunt nefondate,

instanțele apreciind corect cuantumul pedepselor aplicate în raport de

dispozițiile art. 72 C. pen., acesta fiind de natură a realiza scopul prevăzut

de legiuitor astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen.

În consecință în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate de inculpatele

T.I. și T.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpatele T.I. și T.M. împotriva deciziei nr. 278 din 14 aprilie 2004 a

Curții de Apel București, secția a II–a penală, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate

durata arestării preventive de la 7 martie 2003, la zi, pentru ambele

inculpate.

Obligă pe fiecare recurentă să

plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 500.000 lei ce va fi avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iulie 2004.